Sunt Vlad Oancea și sunt responsabil de orele de teatru. Acum, nu toată lumea își dorește să fie pe o scenă și atunci apare întrebarea, firească, „de ce teatru” sau „de ce actorie”?

Acasă, la școală, cu prietenii, iar, mai târziu, ca adulți, acționăm și reacționăm la stimuli și informații. Receptăm, ascultăm, procesăm și reacționăm. Nu e nevoie de o scenă, așa este viața, iar teatrul se ocupă cu secvențe de viață care, pentru a fi crezute, trebuie să fie adevărate sau să plece de la un sâmbure de adevăr.

Suma reacțiilor noastre definesc un comportament și acest comportament, mai exact analiza lui, reprezintă baza teatrului.

Studiul comportamental este și obiectul principal al cursurilor pe care le susțin, comportamentul însoțindu-ne indiferent de meserie sau vârstă, iar metoda cea mai eficientă pe care eu am întâlnit-o este prin joc.

Jocurile teatrale, pe lângă faptul că antrenează atenția, concentrarea, abilitatea de a transmite un mesaj cât mai eficient, mai au o mare calitate. Îi obișnuiește pe participanți cu spațiul gol și îi ajută să se comporte firesc și adevărat, având ca punct de sprijin doar mesajul, povestea pe care vor să o spună.
Iar experiența celor șaptesprezece ani de când țin aceste cursuri mi-a confirmat că, întotdeauna, copiii au multe lucruri de spus.

Fie că sunt experiențe de la școală sau din vacanțe, examene, vise și întrebări pentru care caută răspunsuri, pasiuni pe care vor să le împărtășească, poveștile nu se epuizează niciodată.

Trebuie doar să-i încurajăm și să-i ascultăm.

Sunt absolvent al UNATC, secția actorie și am studiat și practicat și teatrul de expresie, pantomimă. De asemenea, în ultimii zece ani am acumulat o experiență bogată în teatrul de improvizație ale cărui valențe educaționale sunt extraordinare.
Cursurile pe care eu le susțin nu-și propun să descopere talente, să creeze ierarhii sau vedete.

Aici copiii vor găsi un spațiu de cercetare, de căutări și încercări, unde să se simtă în largul lor pentru a putea să se descopere ei pe ei înșiși.

Este primul meu an la Avenor, și, plecând de la faptul că am regăsit aici aceleași principii ce țin de profesionalism, de învățare și de pasiune în lucrul cu copiii, mă face să pot cita dintr-un film celebru: „I think this is the beginning of a beautiful friendship”.