Am învățat foarte devreme că prin viață nu poți călători cu piciorul pe frână. Mi-am conturat drumul încă de pe băncile liceului și tot ce mi-am propus din punct de vedere profesional s-a și întâmplat. Mi-am dorit să lucrez într-un domeniu în care să am acces la poveștile oamenilor, un domeniu care să-mi hrănească mereu curiozitatea și să-mi permită să fiu creativă. Nu știam atunci că asta se numește comunicare.

De atunci, tot ce am făcut a intrat sub umbrela comunicării, fie că a fost vorba de presă, marketing, public relations, social media sau branding. Am început să lucrez ca reporter încă din timpul facultății, la Cluj, iar în momentul în care am absolvit Universitatea Babeș-Bolyai aveam deja doi ani de experiență în presă. M-am mutat la București cu gândul să lucrez într-o redacție mare, dar înainte să ajung acolo, am prins gustul marketing-ului, al publicității și al evenimentelor pe care le-am organizat la o companie care avea pe lista de activități seminarii, traininguri și conferințe. Fie că m-am aflat în postura de gazdă în mijlocul oamenilor prezenți în număr mare la astfel de evenimente sau în cea de interlocutor înarmat cu un reportofon, am simțit mereu că marele câștig în interacțiunea cu oamenii e felul în care te încarcă cu energia lor.

Când, într-un final, am ajuns în redacția pe care mi-o doream, la ProTv, și am rămas acolo timp de 13 ani, mi-am dat seama că tot oamenii întâlniți în această călătorie rămân cel mai important reper. Pe parcursul acestor ani au fost multe live-uri, breaking news-uri, promo-uri, campanii uriașe, audiențe năucitoare, dar o să-mi amintesc mereu o dimineață aflată la capătul a 14 ore de muncă în care un reporter începător m-a strâns în brațe și mi-a mulțumit pentru că l-am învățat să scrie prima lui știre.

De-a lungul anilor, am căutat și din postura de freelancer locuri noi în care să cunosc oameni și să îi ajut să-și spună poveștile. Am scris, tradus, editat, corectat și adaptat mii de texte, am coordonat echipe, m-am implicat în evenimente diverse fie prin furnizare de concept, conținut sau organizare până în cele mai mici detalii.

Mi-am dat răgaz și pentru suflet în ultimul timp și am învățat cu această ocazie un alt tip de comunicare, cea extrem de intimă, caldă și înălțătoare pe care o poți avea doar cu copiii tăi. Îmi place mult să-i citesc Aniei seara, la culcare, și să-i povestesc lucruri lui Ian. Singurele momente pe care reușesc să le păstrez doar pentru mine sunt cele în care fac sport sau yoga, dar de multe ori ajungem să facem și asta împreună.

Am pornit cu bucurie în călătoria mea la Avenor știind că voi întâlni oameni minunati, copii curajoși, o comunitate deschisă și diversă. Mi-am propus să integrăm în comunicarea curentă la Avenor cele mai noi practici din marile școli internaționale, să ne împrietenim și mai tare cu tehnologia și să nu uităm că multe lucruri se pot rezolva atunci când începi cu un zâmbet și cu o vorbă bună.