Viaţa noastră este o poveste pe care o scriem în timp ce trăim. Vocea mamei spunându-ne o poveste, primele pagini cu personaje de poveste, prima relatare a unei poveşti din viaţa personală… Toate ne îndrumă spre ceea ce numim „Joaca de-a cărţile“.
În clasa I m-am întrebat: „Ce rezultate aş obţine cu un grup de copii (elevii mei), dacă în fiecare zi le-aş citi câte o poveste sau o poezie?” Aşa că le-am citit în fiecare zi şi am discutat, am trăit, am iubit fiecare poezie, fiecare personaj, fiecare poveste şi am învăţat câte ceva din ele. Elevii şi-au dezvoltat abilitatea de a asculta cu atenţie, au înţeles că a citi expresiv nu este un moft şi și-au imaginat adesea personaje de poveste!
În clasa a II-a m-am întrebat: „Ce ar scrie elevii mei, dacă ar avea posibilitatea să facă săptămânal acest exerciţiu de creaţie?” Astfel că am introdus Caietul de creaţie. La finalul clasei a II-a am adunat suficiente texte încât să avem prima noastră cărticică intitulată „Rânduri printre gânduri“.
În clasa a III-a m-am întrebat: „Cum ar arăta textele lor, subordonate unor teme date, evenimente din viaţă, pornite de la un cuvânt sau o imagine ?” Iată-ne cu a doua carte în mâini, „Toamna lui 400“. Următoarea carte este pe drum. Avem texte, idei și entuziasm să o ajutăm să ajungă pe hârtie.
În clasa a IV-a îmi doresc să răspundem la întrebarea: „A comunica eficient şi clar, ajută?” Cărţile citite şi textele create ne ajută să comunicăm eficient ceea ce gândim, ceea ce credem, ceea ce simţim? Vom ajunge şi acolo. Sunt sigură că şi următoarele cărţi vor bucura, vor arăta că şi copiii pot scrie povestioare, poezii, texte scurte.
Cărţile noastre sunt sincere, ne arată aşa cum suntem şi, mai ales, arată că învăţăm, creştem frumos, ne exprimăm îngrijit, ne imaginăm lumi şi personaje şi ne amuzăm deseori. Cred că în fiecare rând, în fiecare gând de-al lor se află o lume întreagă. Micile texte sunt un prim pas către un exerciţiu complex şi util: scoaterea la lumină a vieţii interioare ṣi, mai mult, schiţarea unor vise, reprezentând primii paṣi către crearea unei vieţi aṣa cum ṣi-o doresc!
Dacă sunt lucruri pe care nu reuṣesc să le comunice verbal, scrisul le vine în ajutor prin personajele create, prin dialogurile puse pe hârtie, întrucât copiii spun ceea ce gândesc și ceea ce simt. Ceea ce le place sau ceea ce le displace. Uneori este doar un exerciţiu de creaţie. O joacă.
Pentru că lumea cărţilor este foarte mare, joaca de-a cărţile devine şi ea importantă. Ştim toţi ce înseamnă să citim, să învăţăm din cărţi, să lăsăm grijile lumeşti la o parte şi să savurăm o poveste dintr-o carte.
Cred că această joacă este doar începutul. Fiecare moment, emoţie, gând, dorinţă, rezultat al muncii noastre poate ajunge pe hârtie şi îi poate încânta şi inspira pe cei de lângă noi.
