Mihai Peia, elev la Liceu: „Dacă transformi pasiunea ta într-un business din care poți să trăiești, nu vei simți că muncești în fiecare zi.”
Mihai este elev în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor. Vorbește cu lejeritate despre viitorul său, pentru că este convins că-și va urma pasiunea. Știe deja foarte bine că nu-i va fi oferită o carieră, ci și-o va crea singur, pentru că pasiunea sa este antreprenoriatul. Despre calitățile de care are nevoie un antreprenor, riscurile pe care și le asumă, tentația aventurii și măsura succesului, ne-a povestit Mihai în interviul de mai jos:
Crezi că antreprenoriatul este un job sau o vocație, o pasiune?
A fi antreprenor este o artă. Sau un talent care poate fi dobândit cu mult efort și cu pasiune. Unul dintre citatele mele preferate spune: „Dacă îți place ceea ce faci, nu vei munci o zi în viața ta”. Dacă transformi pasiunea ta sau hobby-ul tău într-un business din care poți să trăiești, nu vei simți că muncești în fiecare zi pentru că, până la urmă, te simți bine făcând asta. Hobby-ul meu este chiar businessul în sine.
De ce antreprenoriat și nu un job într-o companie?
Un antreprenor poate câștiga mai bine decât un angajat. Apoi, ca antreprenor, nu primești ordine, faci exact ceea ce vrei și îți place, îți faci propriul plan pentru business, și dacă este bine structurat și-l urmezi, este posibil să ai succes. Oamenii care decid să-și înceapă un business sunt de obicei deschiși la minte, iar după ce îl încep, devin și mai deschiși la minte și dobândesc mai multe cunoștințe despre tot ce se întâmplă în jurul lor. Acest lucru va fi de ajutor nu doar pentru ei, ci și pentru familia lor, copiii lor vor avea un exemplu de urmat. Până la urmă, pot crea o companie care va lăsa ceva în urmă, va fi ținută minte. În acest fel , eu m-aș simți împlinit, nu doar pentru că mi-am atins eu scopurile, dar i-am ajutat și pe alții.
Cum te pregătești să devii antreprenor?
Stau de vorbă mult cu tata și încerc să învăț cât de mult pot de la el. Mă uit pe știri în continuu, caut business-uri noi sau business-uri mai vechi, care au avut succes. Mă interesează orice business, dacă e bine pus la punct și are în spate o gândire pe termen lung bună. Fac asta ca să învăț să analizez un business. Citesc și foarte multe cărți de leadership și business. Cel mai recent am citit seria „Idolii de aur” și „Viața lui Andrew Carnegie”.
În fiecare zi îmi aloc între 15 și 30 de minute când stau și mă gândesc, de obicei când sunt acasă, cu cubul Rubik și cu o ceașcă de ceai. Ideile le pun pe hârtie, pe unele încep să le pun în practică, pentru a le exersa, nu pentru a le exploata. Încerc să mă gândesc pentru orice idee bună care îmi vine, cum s-o pot încorpora într-o altă idee, ca să ajung la un rezultat de două ori mai bun.
De cubul Rubik m-am apucat acum 2 ani. Eram la o petrecere și am văzut un băiat mai mare care a luat un cub de la un prieten, l-a rezolvat într-un minut jumate, iar toți au rămas mască. De ce să nu fac și eu asta? Am vrut să arăt că pot face ceva foarte repede. Am găsit acasă un cub printre vechile jucării, m-am uitat pe YouTube să văd care sunt părțile care trebuie rezolvate mai întâi, și în vreo jumătate de oră am reușit să-l rezolv, stând în pat, eram răcit. Acum am învățat o metodă de competiție, îmi ia cam 25 de secunde. Îl iau oriunde cu mine.
Ce anume din experiența Liceului Avenor îți este cel mai de folos?
Cursurile de Enterprise, în primul rând. Apoi, odată ce învăț teoria la Enterprise, încep să o aplic în mini-business-urile mele (n-aș putea să ies de două ori pe lună în oraș cu prietenii din câți bani fac acum, dar învăț să fac business). Apoi, aici am ocazia să discut cu copii ai căror părinți sunt antreprenori și fiecare îmi spune din experiența lui. Să vă dau un exemplu: în noiembrie, când am fost toată clasa în Marea Britanie la un schimb de experiențe, m-a văzut un coleg mai mic, Daniel, că stăteam pe o platformă online de trading pe bursă. M-a întrebat: „Mihai, ce faci acolo?”. „Analizez piața și fac trading pe Forex și pe Bursa de Valori”. „Cum funcționează, poți să-mi explici?”. I-am explicat și și-a dat seama că ar putea face așa ceva și-i place foarte mult. A început să facă și el asta. Iar în urmă cu câteva zile, mi-a spus că a găsit un potențial de profit foarte bun pe o companie, iar eu am stat și m-am uitat și am zis OK, are dreptate. Dacă eu învăț pe cineva să facă ceva, el, după, mă poate învăța pe mine.
Dacă antreprenorul ideal ar fi un personaj, cine ar fi el?
Mă gândesc la un personaj dintr-o carte de ficțiune, un războnic din Japonia. Acțiunea se întâmpla acum 2500 de ani, chinezii voiau să-i cucerească pe japonezii de pe o insulă, iar japonezii s-au gândit la un atac surpriză. Liderul acelei mini-armate de pe insulă era foarte curajos, dar s-a dovedit și un antreprenor bun. Le-a spus soldaților: mâine mergem la război sau veți muri, pentru că vom fi cuceriți. Deci, a reușit să le comunice războinicilor scopul lui și să-i motiveze, pentru că era și viața lor în joc. A doua zi, s-au apucat să construiască corăbii să poată merge la război. Dar imediat ce au ajuns în China, războinicul le-a spus: dau foc corăbiilor, să nu mai avem cu ce ne întoarce acasă, rămânem aici să-i cucerim noi pe ei. Strategia i-a adus succes. A câștigat bătălia, soldații au nimicit armata inamică, de 10 ori mai mare, pentru că a știut cum să-i motiveze. Le-a spus soldaților: chiar dacă sunteți o armată mai mică, voi sunteți luptători mai buni.
Care sunt concluziile? Liderul a știut foarte bine să le comunice celor care-l urmau scopul exact. A știu să le capete încrederea, și-a asumat anumite riscuri – „dacă nu riști, nu câștigi”, e una dintre expresiile mele preferate. Și-a vizualizat succesul, a știut exact care e targetul: în seara dinainte să construiască corăbiiile, s-a gândit la ce va face cu teritoriul chinez pe care-l vor cuceri. Și a avut încredere în el, în ceea ce făcea și în cei care-l urmau.
Ai și neliniști, temeri legate de antreprenoriat?
Singura temere ar fi că mama uneori crede că anumite idei ar fi ciudate sau că nu funcționează în antreprenoriat și uneori n-are încredere în mine. Mereu încerc să-i dovedesc că pot și că am dreptate, și mă felicită, și e mândră de mine. Tata are încredere în mine, își dă seama când spun ceva bun și mă corectează când greșesc.
Alte temeri în business nu am. De ce să te temi de ceea ce-ți place să faci, de ceea ce vrei să faci? Dacă m-aș teme, n-aș face. Noi mereu învățăm din greșeli, iar în antreprenoriat, cel mai mult.
Ce te-ar motiva să mergi înainte dacă business-ul pe care l-ai crea n-ar avea succes imediat?
Știu că mereu voi avea parte de ceva nou. Antreprenoriatul poate fi considerat și o aventură pe care alegi să o urmezi în viață și niciodată nu știi de ce te vei lovi. Această carieră nu-ți este oferită, tu ți-o creezi singur. Viața de antreprenor mi-o imaginez muncind din răsputeri, să fac tot ce pot să-mi creez succesul cât mai repede, iar apoi să-l dezvolt. Sunt anumiți pași care trebuie urmați. Să nu te dai niciodată bătut. Să lucrezi la început în acel domeniu, pentru ca apoi să-ți deschizi propriul business. Să încerci să-ți faci cât mai multe relații. Un alt skill pe care un antreprenor trebuie să îl dobândească este calmul. O minte limpede mereu gândește „out of the box” și, în acest fel, antreprenorul poate descoperi idei mari, de succes. Totodată, un lider relaxat îi ajută și pe „followers” să fie relaxați și să înceapă să iubească ceea ce fac, rezultând o companie care face totul ca la carte.
