Trupa de balet RainbowGirls by Avenor s-a întors cu un palmares impresionant de la cel mai recent concurs la care a participat, RomanianDanceCup (26-27 octombrie). Cele 8 fete din trupă au obținut 7 premii, dintre care 4 locuri I, 2 locuri II și 1 loc III. Miss Simona Haiducu, profesoara care a creat trupa de balet a școlii în 2013, povestește despre începuturi, muncă, succes și despre sentimentul care le ține împreună.

Cum a început povestea ta la Avenor?

Am început în 2009, la Grădinița Little London, m-a adus fosta profesoară de balet. Eu pe-atunci eram colaboratoare la Operetă și dansam în televiziune, în diferite emisiuni. Fosta profesoară de balet m-a luat sub aripa ei și mi-a arătat cum se face. Eu mai aveam un pic de experiență din școală, am făcut pedagogie în facultate – am făcut coregrafie, am terminat Artele spectacolului -, dar e altceva când ajungi să lucrezi cu copii foarte mici. A fost foarte interesant.

Am început să lucrăm prin joacă, pe vremea aceea nu-mi era gândul la performanță, eram și eu copil, aveam 20 și ceva de ani. Majoritatea fetelor din trupa Rainbow de acum aveau 2 ani, de-abia intraseră în grădiniță. Au fost prima mea dragoste. De aceea suntem și atât de unite. Eu le-am format de mici, mi-a fost ușor să le modelez, nu au venit cu alt stil de lucru, pentru că am fost prima lor profesoară.

Când s-a format trupa RainbowGirls by Avenor?

S-a format în 2013, când am mers la primul nostru concurs, aici în București. Erau 8 fete din care au mai rămas 4, restul s-au schimbat. Cea mai mică era Teodora (acum clasa a III-a delta), avea 6 ani abia împliniți. Cea mai mare era Diana (acum clasa a VI-a alfa), cu trei ani mai mare decât Teodora. Așa am început, din joacă. Apoi am văzut că fetele pot, părinții mi-au dat voie să lucrez mai mult și, automat, a venit programul de după ore, baletul suplimentar. Acum lucrăm trei zile pe săptămână, câte 2 ore și jumătate pe zi. Iar înainte de concursuri, ne mai întâlnim în weekenduri și lucrăm.

Care au fost primele concursuri la care ați participat?

Dance World Cup (2013) a fost primul. N-am luat niciun premiu atunci și, evident, a fost foarte greu, pentru că nu mă așteptam să nu luăm nimic. Iar la următorul, la o diferență de două săptămâni, am obținut locul I și calificare în etapa următoare din Croația. De atunci o ținem tot așa. Am fost la toate concursurile importante din București, ne-am calificat în etapele superioare la majoritatea.

Pe unde ați călătorit?

În Croația doi ani la rând și în Canada. Ne-am mai calificat și în Anglia, dar nu am avut cum să ajungem, se suprapuneau plecările și am ales Canada.

Cum reușești să ții trupa unită?

Cred că prin dragoste. Suntem prietene, de multe ori avem mici discuții pe tema asta, ele mă văd ca pe o prietenă. Eu mă ocup și de machiaj, și de crearea costumelor – eu le gândesc, altcineva le face -, și de coafură. Acum sunt și câteva mămici care se implică și mă ajută. Era nevoie, nu mă descurcam singură cu toate.

Sunt fete din trupă care au continuat cu baletul?

Daria a făcut parte din trupa Rainbow iar acum este la o școală de balet din București, a dorit să facă mai multe ore decât puteam eu să-i ofer. Și Maia s-a dus la una dintre cele mai bune școli de balet din București. Ele au venit în trupa Rainbow în 2014, dar și-au dorit să facă mai mult. Poate, pe viitor vom mai auzi de ele, cine știe.

Ce te motivează să lucrezi cu elevii tăi?

Cred că mă încarc cu energie de la ei și cu dragostea lor. Mie-mi sunt foarte dragi copiii, de mică-mi povestea mama că acolo unde vedeam mulți copii mai mici decât mine mergeam și eu, să am grijă de ei.

Sunt fericită că am format trupa de balet pentru că am putut să-mi pun în aplicare creațiile coregrafice. Cu cei mici, la grădiniță sau începătorii de la școală, nu poți experimenta dansul contemporan sau dansul liric, pentru care trebuie să ai un background în spate, să fii capabil fizic și să ai expresivitate, să înțelegi despre ce e vorba în poveste. Toate dansurile pe care le fac au câte o poveste. Așa începem: mai întâi le spun povestea, apoi încercăm în povestea respectivă să integrăm mișcări, să-i dăm viață prin mișcare.

Ce urmează pentru trupa Rainbow?

Nu știu cum va fi peste câțiva ani. Poate că și o parte dintre fetele de acum își vor dori să facă mai mult, poate că nu. Îmi place să mă bucur de momentul actual, niciodată nu mi-am făcut planuri de concursuri. Totul a curs de la sine. Dacă sunt pregătită și simt că avem coregrafii demne de niște premii, le fac. Dacă nu, le spun stop, anul acesta spunem pas acestui concurs, pentru că nu suntem pregătite.

Mai dansezi?

Nu mai dansez de vreo trei ani, m-au acaparat orele. Dar noua profesie mi-a oferit mai multă siguranță, mai multă stabilitate decât cea pe care o aveam în momentul în care dansam. Mi-e dor să dansez, recunosc. Dar mai dansez cu fetele. Coregrafiile le fac întâi eu, le arăt, și apoi lucrăm în grup.