Am citit recent un articol ce conținea în esență observațiile unui important cercetător român din domeniul educației – Solomon Marcus – despre învățare. Acesta afirma că „adevărata învățare constă în formarea unor capacități de observare și experiment, de sensibilitate și de intuiție, de gândire, cunoaștere, înțelegere și comportament atât în situații standard, cât și în situații inedite”. Eu aș putea continua această idee afirmând că școlarii mici, aceia care își construiesc ceea ce se cheamă achiziții fundamentale, observă, descoperă, cunosc lumea folosindu-se de joc. Pledez pentru joc, pentru joacă, pentru timp prețios la școală, unde activitățile educative includ jocul cu toate avantajele lui.
J.Piaget spunea: „Când un copil se joacă, el pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și influența realitatea”. Astfel, prin supravegherea atentă a jocului copilului, vom reuși să înțelegem mai bine ceea ce este în sufletul său, ceea ce își dorește să primească și să i se ofere.
Jocul îl face pe copil să se simtă fericit. Un copil fericit are o imagine bună despre sine și are încredere în el. Este plăcut pentru cei din jur, înțelegător, învață bine și este cooperant, răspunzând pozitiv solicitărilor profesorilor săi într-o mult mai mare măsură decât copiii triști, mânioși.
În joc, copilul dobândește putere, creându-și o lume a lui unde el poate controla ceea ce se întâmplă. Or, aceasta îl ajută să accepte mai ușor realitatea obiectivă odată ce jocul s-a încheiat, altfel va căuta puterea în relație cu ceilalți prin violență, opoziționism ori amânare.
Se mai spune despre joc că reprezintă munca depusă de copil, deoarece cea mai mare parte a activităților desfășurate de un copil presupune activitate de joc. Astfel, prin intermediul jocului, copiii își îmbunătățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o anumită atitudine – pozitivă sau negativă – față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și, pe această bază formativă, își conturează profilul personalității.
După cum spunea Émile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie, „jocul copilului nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”.
Indiferent de vârstă, jocul este fundamental pentru comunicare. El eliberează stresul, stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relațiilor și de mărturisire a dorințelor.
Jocul nu este niciodată timp pierdut, cu condiția să se respecte anumite reguli implicite.
