Deoarece ne aflăm în săptămâna Evaluării Naționale, Liana Ilincescu, Primary Learning Coordinator și învățătoare la Avenor College, povestește, din experiență, despre ce înseamnă cu adevărat aceste evaluări pentru elevi, părinți și sistem și despre cum am putea profita de acest moment pentru o învățare cu rost. 

 

În anul școlar 2021-2022, Evaluările Naționale pentru clasele a II-a și a IV-a se vor susține în perioada 10-26 mai 2022 și vor avea aceeași structură ca și până acum: evaluarea de competențe la limba română și matematică. Rezultatul acestor teste nu se va trece în catalog, nu se anunță public, nu stă la baza ierarhizării copiilor, ci se comunică fiecărui părinte în parte și, pe baza lui, învățătoarele trebuie să realizeze planuri individualizate de învățare, acolo unde identifică probleme. 

În jurul acestei evaluări au existat încă de la început diverse controverse, dar și aprecieri. Pe o parte s-au aliniat părinții, profesorii, dar și copiii care consideră că aceste teste nu sunt elaborate de specialiști, că au un nivel destul de scăzut sau că nu au îmbunătățit în niciun fel rata alfabetizării funcționale în rândul elevilor. De cealaltă parte sunt cei care văd în această evaluare o încercare reușită de a elimina stresul inevitabil al examenelor, prin expunerea timpurie și repetată a copiilor la astfel de activități, dar și o posibilitate a copiilor, părinților și profesorilor de a lua pulsul cunoștințelor acumulate de-a lungul unui ciclu de învățare. 

Ca în orice polemică, ambele părți au  partea lor de dreptate. Aceste teste nu au fost elaborate cu scopul de a verifica nivelul superior al cunoștințelor și nici de a ierarhiza elevii sau școlile din care fac parte. Dar, o parte a caracterului colectiv specific nației noastre este de a face clasamente la orice oră, cu orice motiv. Astfel, la locul de joacă, se formează echipe de competitori, se fac clasamente ale câștigătorilor, iar cei care pierd, stau ”pe bară”, căci ”învingătorul ia totul”. În sala de clasă, ne așezăm pe niveluri, păstrând băncile celor care ”știu mai multe” în față, iar  ale celor care ”abia se descurcă”, mai în spate, iar aceștia s-au obișnuit să stea acolo, cuminți, așteptând liniștit să ”se sune”, pentru a face o pauză de la activitatea în care i-au urmărit pe cei care au ridicat mâna și au răspuns ”în propoziție”. La nivel de instituții școlare, avem școli ”bune”, sau ”de top”, pentru care părinții își schimbă reședința și devin ”flotanți”, iar copiii fac meditații, să poată lua ”admiterea” și să se numere printre beneficiarii unui loc în bancă și avem școli de care ”se fuge” și școli în care ”nu se face nimic”. Și astfel se ajunge la clasamente și calificative acolo unde ar trebui să fie doar diagnoză și prognoză. 

La o analiză obiectivă și lucidă, aceste evaluări sunt folositoare, căci au subiecte aplicate, în strânsă legătură cu realitatea copiilor, chiar și în condițiile în care autorii insistă de câțiva ani pe subiecte precum ”biletul” sau ”scrisoarea”, care au devenit străine actualelor generații de copii familiarizați cu telefonul mobil și internetul. Lectura conștientă a unui text este mai complicată decât pare la prima vedere. A ști să scrii și să citești  nu înseamnă neapărat că înțelegi mesajul transmis sau că poți folosi în mod adecvat mesajul scris. Astfel de subiecte sunt în prim-planul testelor de la Evaluarea Națională, ceea ce ar putea deveni un punct de plecare al viitoarelor planuri individuale de învățare, care ar trebui să pună accent pe dezvoltarea unei bune competenţe de lectură. Copilăria, adolescenţa şi postadolescenţa sunt perioade optime ale învăţării, iar copilul care a fost obișnuit să lucreze cu textul, va deveni adultul cititor conștient de mâine.

În aceeași notă se construiesc și testele la matematică sau MEM (matematică și explorarea mediului), bazându-se pe competenţele de a dobândi, a stăpâni și a aplica cunoştinţe fundamentale din programa acestor discipline. A stăpâni astfel de competențe nu înseamnă a ști să calculezi sau să descrii pașii de rezolvare a unei probleme, ci să aplici în viața de zi cu zi ce ai învățat în sala de clasă. 

Evaluările naționale pot deveni termeni cheie în viitoarele programe de dezvoltare a capacității de a aplica cunoștințele însușite, dar trebuie utilizate într-un mod eficient și creativ. Părinții și profesorii ar trebui să colaboreze și să transmită încredere copiilor în privința acestor teste. De foarte multe ori le dau o aură de examen definitoriu, de pas extrem de important în traseul educațional viitor al elevilor, pas care nu poate și nu trebuie ratat. Se pune o presiune suplimentară inutilă pe umerii unor copii care dau pentru prima sau a doua oară un examen. 

Deși nu sunt obligatorii, nu sunt trecute în cataloage și nu realizează ierarhii, aceste testări pot aduce un plus în valoarea adăugată a formării educaționale a unui elev prin: 

  • Stabilirea unei rutine a feedbackului, la finalul unui ciclu de învățare; 
  • Identificarea tipurilor de probleme de timpuriu;
  • Organizarea unor planuri de remediere a acestor probleme, prin realizarea unor planuri individuale de învățare;
  • Obișnuirea cu rutina unui examen, cu emoțiile inerente unei astfel de activități.