Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.
Mihaela Stancu, profesoară de limba și literatura română, creează în jurul ei o atmosferă în care poveștile trăite, citite și interpretate inspiră și creează alte povești. Este, desigur, pasionată de literatură, dar și de călătorii, filme, muzică și de meseria de profesor.
Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Mihaela Stancu. Cum v-ați prezenta?
Mihaela Stancu: Dacă ar fi să mă gândesc la câteva verbe care spun povești despre mine, aș menționa: a citi, a iubi, a dărui. Dacă ar fi să mă gândesc la substantive care denumesc ceea ce îmi este foarte drag, aș spune: fiica mea Sofia, cărți, emoții, culori, scoici, mare, cireși și harbuz. Dacă ar fi să mă gândesc la adjective care mă caracterizează, acestea ar fi: creativă, tenace, curajoasă, romantică, duioasă și fermă.
I : Ce carte vă aduce aminte de copilărie?
M.S.: Am crescut cu poveștile lui Creangă.
I: De curând, ați publicat o carte de specialitate, „De la Jurnalul Intim de secol 20 la Blog în spațiul românesc”. Ce aduce acest volum în viața dumneavoastră? Dar pentru cititori?
M.S.: Este o carte care îmi aduce foarte multă bucurie, pentru că am lucrat cu drag la ea. În 2009 am observat că foarte multe persoane din jurul meu aveau un blog. Mi s-a părut o temă interesantă de cercetare. În 2010 am dat examen la Școala Doctorală a Facultății de Litere (Universitatea din București), nu am spus nimănui că aveam de gând să aplic. Am făcut asta pentru că m-am gândit că este posibil să nu intru și nu voiam să împart eșecul cu nimeni. Tema pe care eu am propus-o a fost considerată extrem de interesantă și nouă și, prin urmare, am intrat. Am analizat 3 jurnale masculine: jurnalul lui Eugen Barbu, jurnalul lui Ion D. Sârbu, un blog personal al profesorului de geografie Viorel Căpățână și două jurnale feminine: jurnalul Oanei Pellea și blogul personal ChrisMilla. Am ales jurnalul intim și blogul personal pentru că sunt două ipostaze ale discursului confesiv în care există o distanță minimă între timpul trăirii și timpul mărturisirii. Jurnalul și blogul personal reprezintă un ochean întors către sine, dar și către ceilalți. Am muncit foarte mult, dar mi-a plăcut.
I : Care este autorul preferat din literatura română? Dar universală?
M.S.: Din literatura română, dacă ar fi să aleg un singur scriitor, cred că l-aș alege pe Gellu Naum, pentru că reușește să cuprindă mai multe sfere de interes: literatura pentru copii (Cărțile cu Apolodor), proza – mi-a plăcut foarte mult romanul „Zenobia” și poezia suprarealistă.
Din literatura universală îmi plac foarte mult cărțile din literatura rusă, americană, japoneză si sud-americană. Dacă ar fi să aleg o singură carte, cu siguranță aceea ar fi „Maestrul și Margareta” de Mikhail Bulgakov.
I : Ați făcut vreodată vreo călătorie inspirată de cărțile citite?
M.S.: Da. Am fost în Portugalia în Cascais și acolo am ajuns la casa unde a locuit Mircea Eliade o perioadă. El a scris și o carte cu titlul „Jurnal Portughez”. Mi-a plăcut foarte mult locul. Am mers și în Estoril, unde există un bust al lui Lucian Blaga. El a fost o scurtă perioadă ambasador al României în Portugalia. Urmează să plec la Dublin și evident că mă voi gândi la Oscar Wilde, Samuel Beckett și James Joyce.
I : Care ar trebui să fie abordarea unui profesor de limba și literatură română într-un sistem britanic?
M.S. :Cred că ar trebui să fie aceeași abordare ca în orice sistem, o abordare prin care să-i apropii pe elevi de literatură în general, nu neapărat de literatura română. Nu poți să studiezi o literatură izolat, întotdeauna e nevoie să o compari cu alte literaturi ale lumii.
I: Ați predat un an în sistemul de stat. După atâția ani de experiență în sistemul privat, v-ați mai întoarce să predați la o școală în sistemul public?
M.S.: Nu cred că m-aș întoarce să predau zi de zi la o școală de stat, însă mi-ar plăcea să-i ajut pe elevii care provin din medii defavorizate.
I: Se vede că predatul este o pasiune pentru dumneavoastră. Ce alte pasiuni mai aveți?
M.S.: Îmi place foarte mult arta cinematografică. Regizorii ale căror filme nu le pot uita sunt: Pier Paolo Pasolini, Pedro Almodóvar, Andrei Tarkovsky. Mi-a plăcut foarte mult un film american regizat de un francez „The eternal sunshine of the spotless mind”. Am fost și sunt în continuare pasionată de istoria artei, în special de pictură. Pictorii mei preferați sunt Gustav Klimt, Paul Gauguin și Salvador Dali, dar îmi place foarte mult și Frida Kahlo. Nu cred că mi-aș vedea viața fară muzică. Trupele românești preferate sunt The Mono Jacks și Șuie Paparude. De fiecare dată când merg la concertele celor de la Șuie Paparude simt că timpul s-a oprit, pentru că este muzica pe care o ascultam și când eram în liceu.
