Cred că era miercuri, 1 iunie, când am aflat despre compunerea mea cu tema Jurnale ale puștimii de pretutindeni că a fost selectată în revista Ordinul Povestitorilor, coordonată de Adina Popescu, autoarea Cărții Pricoliciului. Eram fericită! Așa, am mai adăugat un motiv să merg la Târgul de Carte Bookfest, unde urma să se lanseza și revista, sâmbătă, la ora 14.00. În orice caz, n-aveam cum să lipsesc de la acest eveniment îndrăgit de mine; în plus, n-am ratat ocazia să merg de când s-a deschis, din 2010.
După ce s-a terminat săptămâna de școală, a venit și îndrăgita doamnă Sâmbătă în vizită! Am luat-o de mână și am plecat la târg, unde am ajuns pe la ora 13.00. Ne-am dus la Editura Arthur, de unde ne-am mai ales niște cărți și am prins și lansarea cărții Olguța și un bunic de milioane pe lună! Am văzut-o cum zboară! Totuși, nu s-a dus pe lună, însă măcar Adina Popescu, cu ajutorul autorului, a reușit să o lanseze în brațele spectatorilor, ca să plece și ei în călătorii cu Olguța mai departe. Eu am urcat cu ea în navă și până acum chiar este o călătorie plină de suspans și amuzament.
Apoi, a bătut ora 14.00 fix, ora de lansare a revistei, și eram plină de emoții și de nerăbdare! În același timp, s-a umplut și scena de maeștrii scriitori. Au apărut: Ioana Nicolaie, împreună cu Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Laura Grünberg, și să nu uit să vă spun că am văzut-o și pe Oana Pellea, maestră în actorie și sentimente. Maeștri, maeștri, maeștri, peste tot maeștri (care au fost și ei ucenici, desigur).
Ioana Pârvulescu ne-a spus că revista i-a picat în mână cu o zi înainte și s-a apucat să o citească peste noapte, cum se întâmplă, de altfel, și în basme. Ne-a spus că nu a mai putut să o lase din mână, pentru că noi, ucenicii scriitori, am reușit să scriem atât de bine „minciuni”, încât au părut mai adevărate decât adevărul. Eu cred că ne asemănăm cu Mendebilul, despre care nimeni nu știe dacă e minciună sau adevăr, în afară de autor.
Laura Grünberg ne-a spus că i-a făcut mare plăcere să lucreze la revistă. Ea, de altfel, a scris și o carte – Să creștem mici. În revistă a scris tot despre acest subiect, numit de ea deja „obsesie”: O fetiță care nu vrea să crească prea mare.
După aceea, a venit, cred, momentul cel mai așteptat de copii: strigarea numelor. De fiecare dată, Adina Popescu striga numele unui copil și acesta era invitat să spună câteva cuvinte despre carte. În același timp, Ioana Nicolaie a mai adăugat mici impresii despre povestea, sau mai bine zis jurnalul fiecăruia. Unii nu și-au amintit ce-au scris, alții au vorbit cu mare plăcere și entuziasm și alții, cu foarte mari emoții. Eu cred că am făcut parte din ultimele două categorii. Când am terminat de vorbit, am primit și un cadou. Astfel, a venit momentul pentru a da autografe! Le-am dat autograf părinților mei, Miss Marinei, doamna profesoară de română (chiar înainte de lansare) și, spre surprinderea mea, Ioanei Nicolaie. Acum suntem chit!
M-am simțit foarte bine, chiar am purtat pantofi de autor (cred că îi port mereu, dar nu îmi mai dau seama că sunt încălțată și cu ei). Ce să mai zic? Cred că e o întâmplare pe care merită să o scriu în jurnal.
