”Nimic nu este întâmplător, ci totul se întâmplă dintr-o cauză și în mod necesar!” Așa spune o cugetare a lui Democrit, iar alegerea ei nu a fost deloc întâmplătoare.
Totul a început cu mulți ani în urmă, într-o zi obișnuită, când dereticând prin casă, m-am lovit de colțul unei meșe. Am bombănit, m-am tânguit, chiar m-am întrebat de ce nu a fost măcar o lovitură în muchia mesei, care cu siguranță, ar fi fost percepută că fiind mai puțin dureroasă. Și în momentul acela mi-am dat seama că tocmai mi-am explicat noțiunea de presiune. Forța cu care lovesc masa se întoarce asupra mea (conform principiului acțiunilor reciproce), dar suprafața colțului fiind mai mică decât cea a muchiei, presiunea în primul caz este mai mare decât în al doilea și deci, durerea mai intensă. Am strigat ”EVRICA!”, precum Arhimede. Mi-am dat seama că suferința mea nu fusese întâmplătoare, ci necesară pentru a descoperi fizica în tot ce ne înconjoară și a folosi aceste exemple în lecțiile predate elevilor mei.
Vizita unor buni prieteni, într-o zi de iarnă, a devenit un nou motiv de descoperire a fizicii în viața cotidiană. Fiica lor, Ana, o fetiță de 8 ani, s-a apropiat de fereastră, a privit atent și m-a întrebat: “De ce perdeaua se mișcă singură?” Acest copil sesizase un lucru care scăpase multor adulți și îmi oferise un alt exemplu de situație de viață, pe care îl puteam folosi la oră. Și am început explicația. Aerul din apropierea caloriferului se încălzește , îi crește volumul, îi scade densitatea. Devenind mai ușor, se ridică, iar locul lui este luat de un strat de aer mai rece. Mișcarea straturilor de aer antrenează perdeaua.
O altă întâmplare datează din timpul plimbărilor mele, destul de numeroase, cu metroul. Stăteam pe scaun și auzeam, fără să vreau, discuția neinteresantă dintre două gospodine. Îmi doream ca timpul să treacă foarte repede și să cobor, când doamnele au ajuns la subiectul, murături. Una dintre ele se lăuda cu faptul că soțul ei este foarte priceput în acest domeniu. Cealaltă, destul de neîncrezătoare, a întrebat dacă știe ce cantitate de sare să pună. “Până stă oul deasupra”, a fost răspunsul primit. Am zâmbit. Mi-am dat seama că nu întâmplător am ascultat această conversație. La predarea legii lui Arhimede, acum puteam să fac legătura între forța arhimedică și murături.
De ce caloriferul este fixat aproape de podea, iar aparatul de aer condiționat, sus, spre tavan? De ce pot tăia pâine mai ușor cu un cuțit mai lung , decât cu unul scurt? De ce când urc în autobuz, mă așez cu fața la fereastră și nu la șofer. Oamenii înalți trebuie să poarte un număr mare la pantofi? De ce mi-e frig când ies din apă, deși afară sunt 35 de grade? De ce se aburește sticla cu apă când o scot din frigider? Sunt doar câteva dintre întrebările la care fizica vă poate răspunde. Eu o găsesc în fiecare zi, în tot ce fac și tocmai de aceea, încerc, îmbrăcând-o într-o poveste, să împărtășesc cu elevii mei, bucuria descoperirii.
Fiecare întrebare elucidată înseamnă un câștig în fața naturii. Fizica este peste tot. Ne trezim alături de ea și adormim împreună. Dacă-i vom descoperi tainele, natura ne va fi prietenă.
