De la Avenor la Harvard

Timp de 5 luni, Andrei, elev în clasa a 12-a la Avenor College, a pregătit aplicații pentru 13 universități din întreaga lume. A scris eseuri, și-a pregătit portofolii, a participat la interviuri și și-a spus povestea.

A fost un demers solicitant, obositor și stresant. 

A fost admis la NYU Abu Dhabi și la Drexel University iar toate celelalte universități din SUA la care a aplicat fie l-au respins, fie l-au pus pe lista de așteptare sau i-au oferit burse insuficiente. Mai aștepta un ultim răspuns de peste ocean și între timp făcea glume cu familia despre cum arată oare scrisoarea de respingere de la Harvard.

În dimineața în care a primit răspunsul, a crezut că încă visează în timp ce citea mesajul de admitere. Încă încearcă să se familiarizeze cu ideea că e admis la cea mai prestigioasă universitate din lume la specializarea Film and Visual Studies. 

Cum este procesul de admitere la Harvard?

Procesul de admitere este unul complex, care dincolo de evaluarea rezultatelor academice presupune realizarea mai multor eseuri prin intermediul cărora ai oportunitatea să te prezinți pe tine, ca om, dar în care trebuie să îți prezinți și activitatea, proiectele co-curriculare, interesele și pasiunile. Celelalte componente ale procesului de admitere sunt portofoliul și interviul, la care sunt invitați, cu mici excepții, toți candidații. 

Care au fost temele pe care le-ai tratat în cadrul eseurilor? 

În cadrul aplicației am inclus trei eseuri care au avut rolul de a mă portretiza. Primul dintre ele a fost despre mine, despre cine sunt, despre familia mea și despre pasiunea pentru film. În acest eseu am încercat să povestesc cum am început să fac filme și despre cum această activitate m-a ajutat să mă exprim mai ales în contextul în care din copilărie mă confrunt cu o deficientă de auz. Aici am explicat cum am început să fac film, cum am învățat singur foarte mult din filmele de pe YouTube și tot demersul meu autodidact. Cu resurse financiare minime și cu ajutor limitat, mi-am produs singur filmele, trecând prin toate etapele: scenariu, pre-producție, producție, post-producție fiind pe rând scenarist, compozitor de muzică, regizor și chiar actor. Am investit sute de ore de muncă în fiecare produs, totul din pasiune. Și cred că am reușit să transmit acest lucru în cadrul eseului.

Celelalte eseuri au fost despre proiectele de voluntariat în care m-am implicat și despre internship-urile pe care le-am făcut. La capitolul voluntariat am ales să vorbesc tot despre film și despre cum am reușit să contribui printr-o animație folosită ca reclamă la strângerea a 50.000 lei în cadrul campaniei „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării, derulată de fundația Inimă de Copil. Aș putea spune că acest proiect a fost cel mai de succes proiect al meu. Filmul produs – deși a fost prima mea animație – a adunat peste 50.000 de vizualizări și, cel mai important, a contribuit la o cauză socială. Avenor Christmas Charity Fair, BMNATO, Art for Heart sunt alte câteva proiecte de voluntariat în care am implicat fie ca fotograf, fie am ajutat cu filmari și/sau editări.

Stagiile de pregătire practică au și ele povestea lor, rolul lor în dezvoltarea mea fiind foarte mare. Experiența practică, din studio, interacțiunea cu specialiști, proiectele din internship-uri în care am fost implicat sau la care doar am asistat, fiecare în parte a contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională în domeniul producției de film.

Ce trebuie să includă un portofoliu de succes?

Nu știu ce include un portofoliu de succes, eu pot să spun doar ce am inclus eu în portofoliu. 🙂

Am inclus aici toate filmele pe care le-am făcut în timpul liceului, în total 11 – se pot vedea pe canalul meu YouTube. Mi-am făcut singur toate filmele și mai mult decât atât, am făcut alte filme în care am ilustrat modul meu de lucru. Cred că acesta a fost un diferențiator care a demonstrat comisiei de admitere modul în care gândesc, structurez și planific, a demonstrat faptul că mă pot adapta și că pot găsi soluții. De asemnea, au transmis pasiunea mea pentru film și efortul de care sunt capabil pentru astfel de proiecte.

În plus, am vorbit în prezentarea despre mine și despre celelalte pasiuni pe care le am, respectiv pianul, chitara acustică și chitara electrică.

Povestește-ne despre interviu, cum s-a derulat, care au fost subiectele discutate în cadrul lui?

Interviul la Harvard este ultimul pas al aplicației și are loc cu toți candidații, așadar nu este un indicator al trecerii într-un stadiu următor al procesului de admitere. Cu toate acestea, el este important ca etapă deoarece are o pondere în decizia finală. Partea interesantă este că interviul nu se desfășoară cu un profesor, ci cu un alumn Harvard, instruit special pentru acest lucru și care nu știe despre tine nimic altceva decât numele și data nașterii. Nu este tehnic, este un interviu în care povestești despre tine, despre activitati extra-curriculare, despre pasiuni, despre ce îți place să faci, despre planurile de viitor. De asemenea, este un bun prilej pentru tine, în calitate de candidat, să pui întrebări și să afli mai multe detalii despre ce înseamnă viața la Harvard.

Să trecem la partea mai puțin vizuală – rezultatele academice. Ce ne poți spune despre această componentă a procesului de admitere?

În mod evident, rezultatele academice sunt foarte importante și ele trebuie să se încadreze într-un standard. Eu am avut privilegiul de a studia la Avenor College, o școală internațională cu un curriculum care te avantajează în contextul aplicării la universități din străinătate și care îți oferă oportunități de învățare diverse, cu profesori foarte bine pregătiți și deschiși spre o învățare diferențiată la nivelul fiecărui elev. 

Cel mai bun exemplu pe care pot să îl dau și care cred că a funcționat ca un diferențiator pentru mine a fost că în cadrul EPQ – Extended Project Qualification, într-un proiect de film pe care l-am propus, am avut ocazia să fac research, să analizez în detaliu și să înțeleg ce aspecte emoționale și vizuale trebuie să includ într-un film sau într-o reclamă pentru a genera emoție și pentru a ajunge cu adevărat la spectator. 

În plus, orele de Drama, Media Studies sau orele de Arte, în care cu ajutorul profesorilor am găsit soluții ca eu să fac film, cluburile la care am participat, toate au contribuit la acest rezultat.

Un alt atuu al școlii este predarea în limba engleză care îți asigură o capacitate foarte bună de exprimare la nivel academic și îți dă astfel posibilitatea să spui foarte ușor ceea ce gândești și ceea ce simți. Este o abilitate care te ajută foarte mult și pe care o dezvolți prin prezentările pe care le faci în cadrul școlii.

Dincolo de activitatea școlară, în plus față de examenele de A Levels, m-am pregătit singur pentru examenele Toefl și SAT (BAC-ul american), unde am obținut un scor de 1480 din 1600 ceea ce m-a plasat în top 1% din cei care dau acest examen.

Și nu în ultimul rând, trebuie să menționez ajutorul pe care l-am primit din partea doamnei Madeleine Popescu, de la Yourway Advisors, consultantul recomandat de Avenor, care m-a ajutat pe tot parcursul procesului de admitere. Este o susținere de care ai nevoie pentru a reuși să treci cu succes peste partea tehnică și administrativă pe care o implica procesul de admitere la o universitate din străinătate.

Dacă ar fi să formulezi niște recomandări pentru colegii tăi pe care îi așteaptă admiterea la universitate, care ar fi ele?

Nu cred că sunt în postura de a oferi recomandări, poate doar niște sfaturi, așa cum am primit eu de la fratele meu mai mare care a trecut prin această experiență înaintea mea și care apoi m-a mentorat pe tot parcursul procesului de admitere.

Primul sfat pe care îl am este că trebuie să fii autentic și să faci cu pasiune ceea ce faci. Acesta cred că este cel mai important lucru pe care o aplicație îl poate transmite și care te diferențiază.

Apoi, mai cred cu tărie că trebuie să ai planuri de rezervă – mai multe. Procesul de admitere este dificil și poți să ai surprize – să fii respins, să fii admis dar să nu primești ajutor financiar și așa mai departe.

Un alt sfat pe care îl am este că trebuie să îți pui toată energia într-o aplicație. În fiecare aplicație. 

Știu că este obositor uneori, căci procesele sunt complexe dar eu, de exemplu, am luat fiecare aplicație pe rând și înainte de a o pregăti analizăm foarte bine website-ul universității, încercam să mă gândesc cum ar fi să studiez acolo, ce puteam să fac, ce oportunități aș fi avut. Și apoi scriam aplicația cu toate aceste detalii în minte și cu dorința sinceră de a ajunge acolo. Când terminăm aplicația, treceam la următoarea universitate.

După entuziasmul pe care îl pui în aplicație, e nevoie și de puțină detașare. Eu, la interviul de la Harvard, fiind aproape sigur că nu o să fiu admis, m-am dus destul de relaxat și am fost eu însumi, gândindu-mă că nu am nimic de pierdut. Iar această atitudine cred că m-a ajutat mult.

Care crezi că au fost atuurile care ți-au adus această reușită remarcabilă? Și ce simți acum?

Cred că atuurile mele cele mai mari au fost pasiunea și perseverența. Proiectele în care m-am implicat de-a lungul anilor, filmele pe care le-am făcut – fie din entuziasmul de a ecraniza o poveste personală, o emoție sau doar o temă pentru școală – internshipurile, acțiunile de voluntariat în care m-am implicat, piesele de teatru în care am jucat sau recitalurile de pian și chitară la care am participat au fost făcute pentru că mi-a făcut plăcere, pentru că m-au reprezentat și m-au ajutat să mă exprim. Primele filme le-am făcut doar pentru mine și pentru membrii familiei mele – care la început au fost, de altfel, și singurii spectatori.

Ulterior, am reușit să învăț și să evoluez, iar filmele pe care le-am făcut în liceu au reprezentat portofoliul meu pentru admiterea la facultate. Deși pare greu de crezut, aceste filme scurte – alături de celelalte rezultate academice și de portofoliul de activități – mi-au dat șansa să obțin un loc la Harvard College.

Chiar dacă am primit scrisoarea de confirmare a admiterii, încă mi se pare că visez cu ochii deschiși! Sunt zile în care nu îmi vine să cred ce se întâmplă, în care sunt inert, și altele în care sunt copleșit de emoție pentru ca apoi să mă întreb ce caut eu acolo în contextul în care, anul acesta, Harvard a avut cea mai mică rată de admitere.

Care sunt planurile de viitor? Ce speri să găsești la Harvard?

Cel mai important plan este să merg în toamnă la Harvard unde sper să găsesc colegi cu aceleași pasiuni ca mine, care să vrea să schimbe lumea prin artă.  Vreau să beneficiez de oportunitățile pe care mi le oferă universitatea, să învăț și să îmi urmez pasiunea. Iar pe termen mai lung îmi doresc să pun bazele unui start-up în domeniul filmului.

Mai multe detalii despre pasiunea pentru film și despre activitatea lui Andrei în ultimii ani la Avenor regăsiți AICI și AICI .