Dana Papadima, directorul nostru educațional, scrie despre vizita Cristinei Bazavan, jurnalist și blogger, care le-a oferit elevilor de clasa a 7-a câteva idei despre cum să-și creeze un vlog de lectură.
O cunosc pe Cristina Bazavan de atâta vreme, încât mai bine nu mai pomenesc despre asta. Îi urmăresc blogul, postările de pe Facebook, mă simt onorată când facem schimb de aprecieri – sincere, normal – în mediul online. O consider un om de bun gust, un autentic catalizator de valori în lumea noastră mișcătoare și confuză. Vestea că, la invitația Oanei, mai tânăra mea colegă de la catedra de română, Cristina o să ne facă o vizită la Avenor, m-a făcut să sar în papuci în ziua mea liberă și să-i sar literalmente în întâmpinare.
Vizita musafirei noastre nu s-a înscris în registrul mondenităților conjuncturale. Cristina a venit „cu temele făcute” și cu emoții pe măsură: elevii Oanei de la clasa a 7-a vor să înceapă un vlog de carte. Adică să citească la intervale regulate o carte și să o recomande – sau nu – celor care vor urmări vlog-ul. Ambiția lor, dublată de ambiția profesoarei, om tânăr și ancorat în modernitate, a provocat această invitație și o primă lecție despre cum se deschide un vlog, ce concepte urmărim, ce tehnici de captatio, ce repere avem, ce organizare textuală. Am asistat cuminte, în ultima bancă, la lecția ținută de Cristina, pornită în joc și joacă spre a detensiona tracul auditoriului și a înlesni comunicarea. A fost o bucurie pe de-a-ntregul. Ca pedagog de nădejde, a fost o bucurie interioară să-mi dau seama cât de minuțios pregătită a fost activitatea Cristinei. Ca bucurie greu de ținut pe dinăuntru, felul în care s-au desfășurat elevii noștri dintr-a 7-a, atitudinea, curiozitatea, politețea, creativitatea, efervescența ideilor, intratul în joc, m-a făcut să nu doresc să se mai încheie ora și să urmăresc vlogul copiilor începând de…ieri!
În ziua cu pricina, Cristina Bazavan a postat pe pagina ei de Facebook câteva impresii, aproape la cald, despre vizita și activitatea de la Avenor. Ce plăcere să-mi privesc școala prin ochii unei persoane pe care o prețuiesc, care nu face afirmații conjuncturale, care are tone de experiențe și de material comparativ! Am văzut, deci, o școală așezată în făgașul învățării cu drag și substanță, cu elevi cuceritori, bine crescuți, departe de clișeele înstăpânite despre „copiii de bani gata, răsfățați, cu profesori la cheremul lor și, mai ales, al părinților”. Ce ușor punem etichete, ce greu ne-a fost să le dezlipim!
