Categorie: Viața școlii

Maria, elevă în clasa 12-a și coordonator al Avenor Christmas Charity Fair, ne povestește ce înseamnă pentru ea această tradiție care, an de an, prin intermediul elevilor care au curajul să preia coordonarea acestui eveniment de amploare, merge mai departe și ne ajută pe toți membrii comunității să simțim mai bine spiritul Crăciunului care, în cazul Avenor Christmas Charity Fair, înseamnă mai mult decât bunătăți, ciocolată caldă, jocuri și colinde.

 

Acum doi ani, în această perioadă, Cate, pe atunci elevă în clasa a 12-a și coordonatoare a Avenor Christmas Charity Fair, îmi propunea să preiau organizarea acestui proiect alături de Clara. 

În vara acestui an, eu mă aflam în aceeași poziție, propunându-le Soniei și Anei, eleve în clasa a 10-a, să preia de la mine coordonarea târgului care ne leagă pe toți.

Avenor Christmas Charity Fair, o tradiție a comunității Avenor, ajuns la a șaptea ediție, este proiectul care m-a ajutat să mă descopăr. În gimnaziu, în vremea când pentru mine târgul însemna doar spiritul Crăciunului, ciocolată caldă și premiile pe care puteam să le câștig la standurile care împânzeau campusul, visam. Visam că voi ajunge și eu într-o bună zi în postura liceenilor din echipa de organizare care, în ziua târgului, alergau grăbiți care încotro, cu multă treabă. Deși aveam proiectele mele personale, care îmi ocupau destul de mult timp, speram totuși că, la un moment dat, printr-o minune, voi ajunge să alerg și eu prin campus în luna decembrie, în calitate de organizator al unuia dintre cele mai iubite evenimente.

Timpul a trecut și, în clasa a 11-a, eu și Clara am devenit coordonatoarele Avenor Christmas Charity Fair. Mânate de amintirea copilului din noi, care ar fi sărit în sus de bucurie la o asemenea veste, începând din septembrie ne-am pus pe treabă. Și nu singure, căci, organizarea târgului presupune să ai alături o echipă unită și puternică, alături de care să lucrezi cot la cot. 

Ediția din 2022 a avut în spate șase departamente de specialiști. Fiecare echipă a avut propriile responsabilități. Dincolo de ce era planificat, a venit și ceea ce era neplanificat, surprinzător și neimaginat de copilul de clasa a 7-a care își dorea cândva să devină organizatorul târgului de Crăciun. Comunicarea cu asociația pe care am ales să o susținem, comunicarea cu echipa de leadership a școlii pentru a crea programul târgului astfel încât toți elevii din campus să se bucure de el în siguranță, invitarea comunității sunt doar câteva dintre aspectele care ne-au solicitat la maximum.

 

Toată oboseala, toată munca și tot sclipiciul care ne-a intrat în ochi în timp ce făceam decorațiuni pentru târg au fost uitate și nu au mai contat în momentul în care Avenor Christmas Charity Fair s-a deschis. Pe 20 decembrie, la ora 13.00, sute de copii au luat cu asalt standurile, favorite fiind cele cu bunătăți.

Recunosc că, pe durata lui, nu am știut dacă târgul este un eveniment de succes sau nu, și dacă și ceilalți participanți se bucură așa cum mă bucur eu, până în momentul în care m-am uitat la poze. Văzând copiii cu frișcă pe nas, cu fețele ascunse după vata de zahăr și cu brațele pline de premiile câștigate la standuri, m-am simțit împlinită și mi-am dat seama că am devenit unul dintre liceenii pe care îi priveam cu ani în urmă alergând înnebuniți prin târg. Iar această experiență m-a făcut să retrăiesc bucuria din clasa a 7-a.

Odată cu încheierea ediției din 2022, după ce standurile au fost strânse și depozitate pentru următorul an, am știut, cu un nod în stomac, că e momentul să mă pregătesc să predau ștafeta. După propriile mele investigații, și după ce m-am consultat și cu profesorii din jurul meu, am știut că Ana și Sonia sunt cele mai potrivite persoane care pot duce tradiția mai departe.

Ediția de anul acesta am organizat-o alături de ele, fiind foarte motivate să avem un eveniment memorabil, fiind ultimul meu târg, în calitate de elev Avenor și organizator principal, iar pentru ele prima experiență în calitate de coordonatori.

Am ținut cont de tot ce am învățat din experiența de organizare a anului trecut, iar Ana și Sonia s-au adaptat, au învățat și încet-încet au preluat responsabilitatea.

Discutând cu Adelina Toncean, fondatoarea Asociației Blondie, cauza noastră caritabilă din acest an, am realizat împreună că, ceea ce facem nu este doar un proiect personal pentru noi, ca eleve, nici doar o bucurie pentru elevii Avenor care așteaptă cu nerăbdare targul, ci este o șansă la viață pe care o putem oferi bebelușilor grav bolnavi. Iar sentimentul pe care ți-l oferă acest gând, nu poate fi definit și depășește orice așteptare.

Deși îmi este greu să mă gândesc că la anul, în această perioadă, voi fi la facultate într-o altă țară sau chiar pe un alt continent, deja aștept cu entuziasm momentul în care mă voi putea întoarce să le văd pe Ana și Sonia în acțiune și apoi, pe măsură ce anii vor trece, pe ceilalți coordonatori ai acestei frumoase tradiții care sper să meargă mai departe cu entuziasmul pe care Maria din clasa a 7-a îl avea când participa la Charity Fair.

Dana Papadima – Director Educațional la Avenor – este, pentru noi, un reper în ceea ce privește limba și cultura română, valori pe care încercăm să le păstrăm și să le dezvoltăm la nivelul întregii comunități. Ca în fiecare an, în preajma zilei de 1 Decembrie, o invităm pe Dana să ne vorbească despre România, despre ce înseamnă să fii un bun român și despre limba română – ingrediente care contribuie în mod semnificativ la o sărbătorire așa cum se cuvine a Zilei Naționale. Vă invităm să citiți interviul din acest an, care ne oferă o perspectivă foarte autentică a ce înseamnă Ziua României.

Părere personală: sentimentul religios, patriotismul și relațiile private sunt lucruri care țin de domeniul strict personal, intim chiar. Nu am înțeles foarte tare exhibarea acestor trăiri sau convingeri în spațiul public, de tipul rândurilor de cruci făcute cu smerenie la trecerea pe lângă un lăcaș bisericesc, manifestările publice urmate de binecunoscuta bătaie pe piept despre „țărișoara mea” sau destăinuirile despre viața privată. Sunt trăiri delicate, pur personale, legate profund de valorile și convingerile proprii. Nu doresc foarte tare să le împărtășesc cu „lumea”, oricare ar fi ea. Cred că patriotismul e mai puțin o poză în ie sau o bentiță tricoloră afișată pe facebook și mai mult a-ți face treaba bine pe acest pământ, câte zile ți-e dat să ai. Am citit însă destulă poezie românească cu mesaj patriotic (la muzică am o problemă…), de la clasici la moderni. Ana Blandiana are câteva poeme minunate, Nichita la fel, iar sufletul meu de copil se înduioșează chiar și acum când rememorează Peneș Curcanul sau Sergentul sau Trei, Doamne, și toți trei, ca să amintesc și din clasicii Alecsandri și Coșbuc.

Nu mă umplu de sentiment patriotic urmărind performanțele lui David Popovici, îl consider un produs al talentului și dăruirii personale și efortului părinților și educatorilor săi.

1 Decembrie a fost desemnată Zi națională imediat după decembrie 1989, ca un gest reparatoriu, după ipocritul 23 August din perioada comunistă, dar fără o consultare publică, fără a împărtăși această decizie cu vreun cerc de specialiști, istorici, sociologi sau etnologi. Și așa a rămas, nimeni nu a mai stat să conteste de ce această dată și nu alta, în ideea că, totuși, ea reprezintă simbolic Marea Unire, marea reîntregire. Obiecția mea nevinovată este mai degrabă legată de desemnarea lui „Deșteaptă-te, române!” drept imn național, pe de o parte pentru că are un mesaj profund revanșard și, pe de altă parte, pentru că, deși linia melodică este foarte frumoasă (compoziția aparține lui Anton Pann), este la origine un cântec religios, cu ton grav și descendent, de melopee bizantină, după mine mai puțin potrivit pentru un imn național și foarte, foarte greu de cântat altfel decât de profesioniști. Or cantabilitatea, laolaltă cu mesajul, ar trebui să fie un deziderat al oricărui imn național. 

Mai mult, la noi persistă această confuzie plecată încă din epoca romanticilor că o sărbătoare națională este neapărat un prilej de a omagia trecutul belicos și jertfele înaintașilor. Eu aș separa aceste două lucruri: omagiul eroilor, paradele militare, solemnitatea discursurilor și a prezențelor bisericești și o zi dedicată sărbătoririi Zilei naționale, unde lumea să se bucure și să urmărească focurile vesele de artificii. Dar, vorba ceea, atât s-a putut…

Plecând de la reflecția în legătură cu ce înseamnă a fi un bun român, aș mai aduce în discuție o dezbatere identitară care nu ne dă pace, tot de pe la pașoptiști încoace: ba noi, românii, suntem cei mai buni, mai tari, mai nedreptățiți din lume și nu ni se recunosc îndeajuns virtuțile, ba suntem un popor de nimic, de coate-goale, de descurcăreți contextuali.

Nu mi se pare drept și toate aceste discuții despre ce s-ar numi excepționalismul românesc (în bine sau rău, cum am văzut), nu știu în ce măsură ne ajută la înțelegerea unei mătci identitare, de tipul suntem cum și ceea ce suntem. Un popor interesant, la confluențe culturale și lingvistice fascinante, o cultură mică în raport cu marile civilizații, dar plină de imbold creativ. Prinși între anacronism și modernism, între Carpați și Balcani, între Europa și non-Europa, între tradiție și revolta împotriva ei. Veșnic între lumi, dar tocmai de aceea  interesanți. Să nu căutăm etichete înglobante, ci să fim mulțumiți cu ceea ce suntem.

Filozoful Constantin Noica are un volum, splendind ca stilistică, de eseistică culturală intitulat „Sentimentul românesc al ființei”. La apariție, cartea a fost foarte apreciată, constituind pentru mulți un abecedar identitar. Cu o singură excepție, malițioasă. Celălalt filozof și confrate trăind la Paris în exil, Emil Cioran, îi trimite lui Noica o scrisoare de felicitare care se termină cu următoarea replică: „Și-acum, pe când Sentimentul paraguayan al ființei?” Subtilă ironie, nicidecum răutate, îndemn spre o mai bună cumpănire a excepționalismului identitar…

Experiența mea patriotică s-a petrecut doar când am trăit în absența, nu a poporului meu, ci a limbii române. Când pentru câțiva ani, am trăit în plină civilizație occidentală, în condiții incomparabile cu România de atunci, dar nevoită să folosesc, când limba germană, când franceza, când engleza. Atunci mi-am dat seama că peisajele frumoase pot să le înlocuiesc cu alte peisaje frumoase, prietenii apropiați pot să-i vizitez din când în când. Iar la victoriile naționalei de fotbal n-am plâns niciodată de înfiorare, mai mult decât lacrimez la victoria oricărui star sportiv sau artistic, de oriunde s-ar afla. Dar viețuirea mea autentică, în bucurie și plenitudine, nu s-ar fi putut vreodată așeza fără limba română.

Ziua națională este pentru mine limba română. De aceea o celebrez în fiecare zi.

Richard Thomason este Head of Secondary la Avenor începând cu acest an școlar. Ne bucurăm că este alături de noi în dublu rol, el fiind și profesor de istorie la Secondary School. După două luni de activitate intensă în școală, l-am invitat să participe la un interviu în care să povestească despre experiența la Avenor, ce l-a surprins în mod plăcut și ce mai avem de îmbunătățit, despre viitoarea Class of 2024 și despre valorile britanice pe care le-a regăsit în școală.

 

În cele două luni de activitate la Avenor, ca Head of Secondary și profesor de Istorie, ai avut parte de experiențe care te-au surprins în mod plăcut? În caz afirmativ, poți să împărtășești cu noi câteva dintre aceste experiențe?

Au fost două luni intense, pe parcursul cărora am reușit să cunosc mai bine școala, elevii, profesorii și, încet-încet și părinții. Sunt convins că, în continuare, sunt multe lucruri de descoperit, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult până în acest moment sunt oportunitățile oferite elevilor, în special oportunitățile de învățare în afara școlii, cum sunt excursiile, de exemplu.

În plus, ghidarea și sprijinul de care elevii noștri au parte în procesul de aplicare la universități din diverse colțuri ale lumii reprezintă o prioritate, la Avenor, și sunt foarte plăcut impresionat de calitatea programului de orientare și consiliere în carieră pe care școala îl oferă.

Dincolo de aceste aspecte, în fiecare zi sunt plăcut surprins de gândirea critică și de creativitatea elevilor din Avenor, abilități pe care au oportunitatea să și le dezvolte în cadrul orelor dinamice oferite de către profesori.

Nu în ultimul rând, vreau să menționez, ca pe un avantaj considerabil, modul în care este monitorizat progresul elevilor. Această monitorizare se face la un nivel de detaliu pe care nu l-am mai întâlnit, drept pentru care orice schimbare la nivelul performanței elevilor este imediat observată și se poate interveni în consecință.

 

Suntem în permanență preocupați să ne însușim și să respectăm tradițiile și valorile britanice. Ai avut ocazia să vezi cum se regăsesc aceste valori în viața de zi cu zi, sau în diverse proiecte pe care le derulăm în cadrul școlii?

M-am bucurat să regăsesc valorile britanice în cadrul școlii, iar cel mai bun exemplu este oferit de alegerile organizate pentru Consiliul Elevilor, dar și activitatea propriu-zisă a Consiliului. Îmi doresc să consolidăm și mai mult rolul acestui Consiliu în cadrul școlii, obiectivul fiind să avem tot mai mulți elevi care să fie implicați și să genereze schimbări la nivelul comunității.

De asemenea, am remarcat angajamentul față de valorile britanice în numeroasele competiții de debate la care elevii iau parte și, nu în ultimul rând, în activitățile organizate cu ocazia sărbătorilor precum Armistice Day și Remembrance Day.

 

Având ca obiectiv principal să pregătim elevii pentru admiterea la universități de top din întreaga lume, cum evaluezi potențialul viitoarei generații de absolvenți Avenor, Class of 2024?

Din păcate pentru mine, nu sunt profesor la clasa a 12-a și în felul acesta nu am ocazia de a-i cunoaște pe elevi așa de bine cum mi-aș dori. Pot să spun însă că sunt maturi, reflexivi și politicoși. Sunt încântat de oportunitățile care le stau în față, căci am văzut planurile lor și le cunosc aspirațiile pentru universitate, și sunt convins că vor avea succes.

Am convingerea că vor avea rezultate mai bune decât colegii lor, care au terminat în 2023, deși standardul este unul foarte ridicat. Suntem cu toții alături de ei și le dorim succes în 2024.

 

Cum percepi Avenor din cele două poziții pe care le ocupi în cadrul școlii – Head of Secondary și profesor de Istorie?

În calitate de Head of Secondary, sunt foarte mândru de toți elevii de la gimnaziu și liceu, de comportamentul lor în timpul orelor, și de prezența la școală, care este excelentă. 

Cu siguranță, sunt aspecte care trebuie îmbunătățite și întotdeauna trebuie să ne străduim să fim și mai buni. Punctualitatea și purtarea uniformei sunt două aspecte care s-ar încadra la acest capitol. În plus, elevii de la gimnaziu trebuie să aibă grijă și să nu mai alerge în spațiile interioare pe durata pauzelor. 

Cred cu tărie că întotdeauna e loc de mai bine.

Ca profesor de Istorie, mă bucur foarte mult de experiența pe care o am și sunt foarte mândru de elevii mei de la clasa a 9-a care au ales să studieze History la IGCSE, la un nivel academic foarte înalt, care vizează excelența.

Orele de la gimnaziu sunt întotdeauna pline de viață și distractive, elevii sunt pasionați de Istorie și își doresc să aibă rezultate foarte bune. Unii dintre ei sunt așa de pasionați încât cer teme suplimentare, ceea ce mă bucură.

Sunt încântat că fac parte din catedra de Humanities, aflată sub conducerea excelentă a Prof. Dr. Viorel Căpățînă. Deoarece în cadrul orelor de Istorie de la Secondary School ne concentrăm pe dezvoltarea abilităților elevilor, echipa de profesori este foarte importantă și sunt norocos să le am colege pe două profesoare remarcabile – Miss Socoliu și Miss Dăscălescu, cu care pot împărtăși idei și inspirație.

Într-o lume atât de polarizată despre cum să creștem, să educăm și să formăm copiii de azi în adulții viitorului, profesorul Mircea Miclea a reușit să aducă o sală întreagă de 150 de persoane la aceeași concluzie – copiii fac ce vor, părinții fac ce trebuie. 

Dincolo de răbdarea și infinita înțelepciune cu care ne-a explicat ce metacompetențe trebuie să dezvoltăm pe parcursul procesului de învățare, profesorul Mircea Miclea ne-a punctat cât de importanți sunt părinții în formarea copiilor, prin propriul lor comportament, prin fiecare cuvânt și mai ales prin constanță. 

Invitația pe care i-am deschis-o domnului profesor de a ni se alătura la Avenor College de Ziua Internațională a Profesorului nu a fost întâmplătoare. “Ce merită învățat?” este o preocupare comună careia îi răspundem și prin practică și prin cercetare, din dorința de a fi adaptați procesului prin care-i transformăm pe copiii de azi în adulții de mâine. Iată cum a răspuns domnul profesor întrebărilor părinților Avenor:

Cum îi învățăm pe copiii din ziua de astăzi răbdarea?

”E tot mai greu să-i înveți răbdarea în condițiile în care ei stau tot mai mult pe tehnologiile digitale. Tehnologiile digitale se caracterizează, printre altele, prin următorul fapt: contra unui efort mic – adică dau click pe mouse – obțin o recompensa mare în raport cu efortul … și imediat.

Primul pas de a învăța răbdarea este să îi scoți din utilizarea excesivă a acestor tehnologii digitale care nu fac altceva decât să le cultive … inversul răbdării.

AMÂNAREA RECOMPENSEI

Al doilea lucru este … să îi amâni recompensa. Adică el a făcut ceea ce avea de făcut dar, tu nu îi dai imediat recompensa pe care i-ai promis-o. I-ai promis că o să ieși cu el să îi cumperi o înghețată, dar nu imediat, după un timp, apoi mărim intervalul de timp. Și dacă facem lucrul ăsta treptat, creierul lui învață că recompensa va veni, dar trebuie să mai aștepte și asta înseamnă răbdarea.

După aceea, în următorul stadiu, uneori dai recompensa, alteori nu dai recompensa. Adică nu de fiecare dată când face comportamentul dorit îi dai recompensa. În felul acesta îl înveți să persevereze în a avea răbdare. 

Perseverența se dobândește prin faptul că recompensele nu mai sunt atât de predictibile, nu știi exact când va veni. Știi că va veni, dar nu știi când va veni. Și atunci tu continui să faci până când va veni.”

 

Ambiția? Se poate învăța?

“Ambiția se leagă în primul rând de autodisciplină. Regula esențială în ambiție este următoarea – scopul meu este mai important decât starea mea. 

De cele mai multe ori noi facem lucrurile în funcție de stările noastre. Dacă sunt somnoros, nu mă ridic din pat, că sunt somnoros. Dacă avem o stare pozitivă, facem o grămadă de lucruri, dacă avem o stare negativă, nu mai facem lucrurile respective, că suntem prea obosiți. 

SCOPUL E MAI IMPORTANT DECÂT STAREA

Aceasta este o achiziție majoră și ați văzut oamenii care sunt performanți, care fac lucrurile ca lumea, nu iau atât de mult în calcul stările lor. Iau mai mult în calcul scopurile, obiectivele lor. Scopul meu e să fac acest lucru. Acum, că sunt obosit azi, că sunt trist azi, ca sunt bine dispus, că sunt entuziasmat, că sunt în pragul disperării – contează mai puțin. 

Scopul e mai important decât starea. Asta e regula care trebuie învățată. Întâi din exterior, apoi, îl ajuți să treacă prin toate stadiile dobândirii unei reguli – prin proiecție, identificare și apoi prin sincronizare. Asta trebuie să o ilustrezi și tu ca părinte, dacă vrei să fii imitat.”

 

Ce pot face părinții?

”Întâi, părinții trebuie sa se uite la modul în care ei se comportă în viața lor cotidiană. 

Creierul nostru are o capacitate extraordinară de a extrage reguli. Un copil de 5-6 ani vorbește corect gramatical fără ca cineva să îl fi învățat regulile gramaticale, pentru că creierul nostru are abilitatea de a  extrage regularități inconștient, fără efort – e o predispoziție pe care filogeneza ne-a pus-o în creierul nostru și extragem regularități. 

Or închipuiți-vă acum… copilul extrage regularități din emisiile verbale – adică din ce vorbim noi între noi – … și nu numai că le extrage, le folosește.  Combină cuvintele în propoziții și în fraze în funcție de regularitățile pe care el le-a extras și pe care nu le-a învățat niciodată.

Acum închipuiți-vă că aceeași abilitate e valabilă și când se uită la regularitățile vieții noastre cotidiene, la cum, de exemplu, rezolv eu un conflict. Păi dacă eu rezolv un conflict prin violență, adică am o dispută cu partenera mea de viață și îi trag una și am rezolvat conflictul, copilul extrage această regularitate. 

Sau, te vede pe tine că mai degrabă spui ”Hai mă, nu mă simt bine acum, nu ieșim la plimbare. Aștept să mă simt bine și după aia ieșim la plimbare.” Asta înseamnă că-i  spui ”starea mea e mai importantă decât scopul meu”. 

Doi – părinții trebuie să fie atenți la modul în care administrează aceste contingențe, adică întăririle și penalizările, pentru a-i ajuta pe copii să dobândească regulile. 

CE LE PLACE COPIILOR ȘI CE LE FOLOSEȘTE 

Diferența dintre noi și copii este că noi, spre deosebire de ei, trebuie să ne gândim la ce le folosește lor. Ei se gândesc la ce le place lor și e firesc să se gândească la ce le place. Când eu sunt la 3 ani, 4 ani, 5 ani – mie-mi place să mă joc. Și după aia mie-mi place să mănânc înghețată și după aia mie-mi place să stau la televizor. Cât? 14 ore. Sau pe internet..asta-mi place! 

Dacă eu, ca părinte, spun ”Dacă lui îi place așa ceva, eu nu vreau să-l deranjez, că eu îl iubesc foarte tare, e iubirea vieții mele, deci trebuie să fac ce-i place!” – atunci facem o mare greșeală, pentru că înseamnă că noi, ca adulți, ajungem să gândim ca un copil. Or noi trebuie să ne gândim invers – ”Ce-i folosește lui?” 

Îi folosește, de exemplu, să respecte niște reguli, ca să se adapteze la lumea din jur, deci hai să facem reguli.

”Întâi îți faci temele și după aia te duci la calculator și numai 2 ore.”

”Întâi îți faci curat în cameră și apoi ai dreptul să mergi în cutare loc.” 

Eu știu că lucrul ăsta îți va folosi pentru că după aia regulile îți folosesc peste tot, indiferent unde te angajezi. Poți să te angajezi la benzinărie, dar trebuie să respecți reguli – te îmbraci într-o anumită uniformă, de la o anumită oră, până la o anumită oră, faci anumite proceduri, într-un anumit fel.

Cred că trebuie să ne gândim că e mult mai bine să avem niște copii care sunt adaptați la lumea haină de adulți în care ei vor trăi, chiar dacă poate nu ne iubesc așa de tare, decât să ne iubească foarte tare și să fie dezadaptați la lumea respectivă. Nu cred că vrem asta. ”

Pentru al doilea an consecutiv, liceenii Avenor au obținut licența pentru a organiza TEDxYouth@Avenor College și suntem foarte mândri de ei. Felicitări!

Conferințele TED au ca obiectiv răspândirea „ideilor care merită promovate” prin intermediul liderilor din întreaga lume, care susțin discursuri ce uimesc audiențele și care adună ulterior milioane de vizualizări.

”Conferința TEDxYouth@Avenor College va avea loc pe 18 noiembrie și, la fel ca anul trecut, la prima ediție TEDx Avenor, sperăm să ne bucurăm de sprijinul întregii comunități, atât fizic, printr-o prezență cât mai mare în sală, cât și organizatoric, prin orice tip de contribuție care să ne ajute să pregătim totul la standardul pe care ni-l dorim și care, de altfel, este impus de franciză.

Dorim pe această cale să le mulțumim tuturor celor care au fost în 2022 alături de noi, oferindu-ne sprijin – financiar, material, informații și sfaturi. Fiecare ajutor a contat și ne-a ajutat să organizăm conferința cu tema „Ctrl+Alt+Del. Reset & Start Over” în care invitații au vorbit despre depășirea obstacolelor prin perseverență. 

Prin tema de anul acesta – „On Top of the World. What’s next?” – plănuim să explorăm provocările și dezvoltarea personală de după marele succes. Alături de colegii mei organizatori, lucrăm de zor la proiect și suntem foarte entuziasmați de această oportunitate.” spune Sandra, eleva în clasa 12 Omega, Licensee and main organiser. 

Biletele la eveniment sunt puse în vânzare și pot fi achiziționate de AICI iar primii vorbitori la eveniment sunt deja confirmați –   Virgil Stănescu și Adriana Istrate. 

După performanța în echipa națională de baschet, Virgil a fondat Go Scholarship – un program suport pentru tineri sportivi care îi ajută să exceleze. Renunțând la jobul ei corporate, Adriana a devenit singura femeie din România care a alergat pe toate cele șapte continente (câștigătoare Antarctic Marathon – 100 km). 

Întregul proiect TEDxYouth@Avenor College este organizat exclusiv de liceenii Avenor. 

”Avem 8 departamente: Curation, Executive production, Event management, Communications and editorial, Design, Sponsorships, Website management și Legal, ceea ce înseamnă o echipă de 30 elevi și 20 de voluntari. 

Ne bazăm pe experiența obținută din organizarea ediției de anul trecut și în continuare învățăm împreună din tot ceea ce ni se întâmplă deoarece suntem foarte hotărâți să ne atingem obiectivul de a organiza un eveniment auto finanțat cu un line-up de 8 speakeri.” – spune Sofia, elevă în clasa 12 Alfa, Co-organiser. 

TEDxYouth@AvenorCollege este un eveniment public iar detalii despre echipa organizatoare, eveniment și vorbitori se regăsesc pe:

Website-ul TED      Instagram        Facebook

La Avenor am serbat Ziua Internațională a Profesorului la școală, așa cum știm cel mai bine – prin învățare. Ne-am bucurat de prezența în campus a domnului prof. dr. Mircea Miclea care ne-a ajutat pe toți cei prezenți la conferința ”Ce merită învățat?”, să înțelegem mai bine cum, împreună – școală și părinți,  îi putem ajuta pe copii să se pregătească pentru un viitor în schimbare rapidă, incert și pe care doar ni-l putem imagina.

Cea mai bună dovadă a modului extraordinar în care prof. Miclea a povestit despre ”Ce merită învățat?”astfel încât să fie relevant și în lumea de mâine este mărturia pe care Liana Alexandru, jurnalist, autoare de cărți pentru copii și părinte în cadrul comunității noastre a oferit-o:

Când vorbim cu foarte multă preocupare despre #educație, despre cum ar trebui să fie profesorii azi adaptați la realitatea tot mai dinamică a lumii, astfel încât copiii să poată fi bine orientați și să reușească în viață, uităm adesea cât de important rămâne părintele în ce se întâmplă pentru un copil în etapele lui de școală.

A fost o satisfacție să-l aud aseară pe profesorul Mircea Miclea vorbind la conferința Avenor College de #ZiuaEducației și despre rolul fundamental al părintelui nu doar în cei șapte, ci în toți anii copilului de acasă pentru ca școala să reușească. În formarea unei discipline care să-l facă apt să se autodisciplineze, să parcurgă coerent un sistem de educație și să facă față provocărilor unei realități tot mai volatile.

Cum îi învățăm noi, părinții, pe copii regulile, cum le creștem răbdarea, cum le mai cultivăm ambiția într-o realitate în care telefonul mobil e generator de plăcere instantă, de adicție și de pseudo-cunoaștere? Mircea Miclea spune că un copil, capabil să vorbească bine fără să cunoască gramatică pentru că mintea funcționează extrăgând regularități, învață din ceea ce vede, în primul rând din felul în care se poartă acasă părinții cu el. Și dacă el gândește ‘hedonist’, cu alte cuvinte e tentat în mod natural să facă doar ceea ce-i place, părintele trebuie să se gândească mereu la ceea ce-i folosește copilului cu adevărat.

Până când copilul ajunge să se autodisciplineze și să aleagă singur, rolul părintelui e să-l facă să respecte reguli. Iar pentru ca să reușească, regulile trebuie să fie simple, repetate și să aibă drept combustie emoțiile, chiar dacă ele înseamnă rușine, vinovăție sau nevoia de a fi parte dintr-un grup: ‘Îmi fac tema pentru că nu vreau să se supere tata’ sau ‘pentru că așa fac și ceilalți colegi de clasă’. Odată ce regula e asumată, iar copilul se indentifică cu ea, regula poate fi integrată într-un sistem împreună cu alte reguli, devenind comportament: ‘Îmi fac temele pentru că așa vreau ori așa sunt eu’. Cel mai mult mi-a plăcut aici ideea că regula nu e un scop în sine, ci un fel de a face față fluctuațiilor afective.

Respectarea unor reguli limpezi e baza pentru a putea cultiva copiilor în epoca gadgeturilor și răbdarea. Frumusețea argumentației lui Miclea a fost punerea în oglindă a cultivării răbdării chiar cu formarea adicției. A dat exemplul jocului de păcănele unde, e adevărat, se câștigă, dar la intervale pe care omul le socotește ca fiind predictibile și care devin, cu timpul, tot mai impredictibile. Amânarea recompensei e o formă de a crește răbdarea, iar părintele își va îndeplini promisiunea fără să stabilească termene. Aici m-am amuzat teribil pentru că zilele trecute tocmai rezolvam o urgență, după ce făcusem la cuptor o prăjitură și o lăsasem la răcit, când copilul a venit să mă-ntrebe dacă pot să-i tai o bucățică. I-am spus că am nevoie de zece minute fiindcă mă concentrez maxim pe rezolvarea unei probleme. ‘Foarte bine, mi-a zis, din clipa asta mă uit la ceas, în fix, dar fix zece minute vin să-mi tai prăjitura.’ Și mi-a închis ușa.

Ambiția, foarte necesară copilului pentru orice progres, trebuie, totuși, canalizată înspre lucrurile care contează. Mircea Miclea spune că lipsa de chef (o constantă dacă e să fim sinceri a oricărui început de activitate folositoare), se rezolvă punând deasupra felului în care ne simțim scopul. Scopul, spune el, e mai important decât starea. ‘Dar de ce trebuie să fac asta?’ e întrebat adesea părintele, începând chiar cu trezitul de dimineață. ‘Ei, uite de-asta!’ a răspuns foarte sincer profesorul Miclea, făcând o sală întreagă de părinți și profesori să izbucnească în râs.

În ultimul paragraf la notițele mele din conferința de la Avenor a lui Mircea Miclea am scris așa: ‘E mai bine pentru copii să fie adaptați la lumea haină și să nu ne iubească, decât să ne iubească și să fie niște inadaptați.’ Aici am un amendament. Cred, mai degrabă, că toți cei care avem acum ocazia să auzim de la copiii noștri că suntem cei mai nesuferiți părinți din lume vom fi peste ani și cei mai iubiți.

Articolul poate fi citit integral în Republica.

Într-o lume în care ecranele și tehnologia devin tot mai dominante, timpul petrecut afară și jocul în aer liber câștigă un rol tot mai important în dezvoltarea copiilor. Timpul petrecut în mod activ în aer liber oferă o multitudine de avantaje care depășesc cu mult ceea ce este ne putem imagina că înseamnă o simplă recreație.

De aceea, la Avenor, elevii noștri din clasele primare au inclus în structura zilei un bloc flexibil de învățare în care pot juca în aer liber alături de colegii lor.

„Angajamentul nostru, la Avenor, este ca experiența pe care le-o oferim copiilor în timpul pauzei să fie potrivită pentru fiecare dintre ei și în același timp incluzivă. Abordarea noastră combină atât jocul liber ales cât și jocul structurat, aspect care le oferă copiilor posibilitatea de a alege în funcție de preferințe. Ne asigurăm astfel că toți elevii, indiferent de abilități și interese personale, se simt incluși și integrați. 

Scopul nostru este acela ca prin variantele de joc structurat pe care le au la dispoziție, elevii să dezvolte abilități esențiale pentru ei precum spiritul de echipă, cooperarea și rezolvarea conflictelor, iar prin jocul liber ales să încurajăm socializarea spontană și creativitatea.

Un alt avantaj al acestei abordări este că elevii învață să-și aloce eficient timpul de pauză între tipurile de activități pe care le au la dispoziție, îmbunătățindu-și astfel abilitățile de gestionare a timpului. Această strategie echilibrată susține diverse nevoi și preferințe, contribuind la dezvoltarea holistică a elevilor.” spune Ramona Mucenic,  Acting Head of Primary School.

Am conceput și am creat în campus 10 stații de jocuri ce pot fi utilizate în aer liber, cu scopul de a-i ajuta pe elevi să își dezvolte creativitatea, abilitățile de rezolvare a problemelor și gândirea critică, să lucreze mai bine în echipă, să dezvolte relații de prietenie și să identifice modalități de rezolvare a conflictelor. Cele 10 stațiii sunt: Sport, Role Play, Board games, Reading Garden, Bits and Bobs (jocuri de construcție), Music, Football, Music, Arts și Playground games.

Beneficiile pe care această abordare de petrecere a timpului liber le oferă sunt:

Toate resursele necesare pentru fiecare stație se regăsesc în curtea școlii în spații special amenajate și semnalizate iar elevii le pot utiliza zilnic, în intervalul 12.10 și 13.15. Profesorii de serviciu facilitează toate activitățile de la stații și pot fi ajutați de elevi voluntari de la clasele mai mari.

„Sunt foarte bucuroasă să văd cum acest proiect a transformat modul în care elevii își petrec timpul liber de la școală  într-un mod creativ, dinamic și colaborativ. Fiecare zi aduce activități și provocări noi, iar copiii sunt cu adevărat entuziasmați să descopere ce surprize îi așteaptă la fiecare stație. Cel mai interesant este că ei au libertatea de a alege ce activități doresc să exploreze, iar acest lucru îî implică în mod activ și îi bucură.

O componentă importantă a acestui proiect  este implicarea elevilor mai mari în gestionarea zonelor de joacă și a resurselor. Acest lucru nu numai că promovează responsabilitatea dar stimulează și comunicarea și construirea relațiilor interpersonale între elevi de vârste diferite care astfel se ajută reciproc și devin mai ușor prieteni.” spune Paulina Mandache, asistentă didactică.

Toate activitățile de la stațiile de joacă au fost alese astfel încât să satisfacă interesele tuturor elevilor de la școala primară și să fie potrivite pentru toate grupurile de vârstă astfel încât să îi încurajeze pe elevi să se joace împreună. 

„Văzând elevi de toate vârstele jucându-se împreună și învățând unii de la alții este foarte important pentru noi, profesorii. Dacă ne luăm timp să ascultăm elevii, avem multe de învățat de la ei. Când proiectul a început și elevii au fost întrebați ce ar dori să se regăsească la stațiile de joacă, toți au fost dornici să-și împărtășească ideile. Astfel, ei s-au simțit implicați și responsabili față de proiect.

Să vezi elevi de toate vârstele compunând împreună cântece sau învățându-se unii pe alții cum să facă origami este cu adevărat impresionant.” spune Nikki Ireland, profesor PBL.

 

Dincolo de implicarea și bucuria pe care noile jocuri o aduc în viața elevilor noștri de la clasele primare, această abordare a timpului liber servește ca platformă de învățare ce favorizează dezvoltarea capacităților cognitive, sociale și emoționale și a unor abilități cu impact puternic în viața viitoare a copiilor.

Atunci când vorbim despre orele de ARTE de la clasele primare, de cele mai multe ori ne gândim la tradiționalele ore de Arte vizuale și Abilități Practice.

La Avenor însă, am mers mai departe în abordarea acestor ore și am dezvoltat un curriculum new media centrat pe STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică) pentru clasele 0-4, pentru a ne asigura că elevii noștri parcurg experiențe care îi ajută să își dezvolte cât mai multe abilități, de la gândire critică până la creativitate și rezolvare de probleme, abilități care să îi ajute apoi în viața de zi cu zi.

Dr. Bogdan Topârceanu, Profesor de Arte la Avenor, povestește în interviul de mai jos care este abordarea acestor ore și impactul urmărit pe termen lung în dezvoltarea elevilor.

 

Avenor: Ce este educația STEAM?

Educația STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică) este o abordare interdisciplinară a învățării, care integrează aceste discipline într-un mod transversal și aplicat. Această abordare promovează învățarea prin explorare, descoperire și rezolvare de probleme, având ca scop dezvoltarea abilităților de gândire critică, creativitate și rezolvare de probleme.

Prin integrarea unor componente  STEAM în curriculumul educațional de artă, elevii nu mai studiază o singură disciplină, ci își dezvoltă abilitățile într-un mod interdisciplinar, dezvoltându-și gândirea și imaginația prin prisma unei înțelegeri unitare asupra lumii și nu doar adunând cunoștințe izolate. Ei devin astfel capabili să utilizeze cunoștințele și competențele din domeniul artelor în congruență cu cele dobândite la celelalte ore cu scopul de a investiga, a explora și a găsi idei și soluții pentru probleme reale.

Care sunt avantajele concrete ale integrării acestui tip de educație în curriculum?

Educația STEAM pune accent pe activități practice, experiențiale și colaborative, în care elevii sunt implicați activ în procesul de învățare. Ei sunt încurajați să își asume riscuri raționale, să încerce și să eșueze, învățând din propriile lor erori. Această abordare îi pregătește pentru lumea reală, în care capacitatea de a rezolva probleme complexe, de a colabora cu ceilalți și de a gândi critic sunt abilități valoroase.

Prin educația STEAM, elevii își dezvoltă imaginația și creativitatea, învățând să găsească soluții inovatoare și să își exprime ideile într-un mod original și artistic. Ei învață să aplice concepte creative în contexte reale și să înțeleagă rolul tehnologiei în lumea modernă.

Abordarea STEAM îi formează pe elevi pregătindu-i pentru provocările și oportunitățile unei societăți în continuă schimbare și progres.

Acest tip de educație este o modalitate eficientă de a dezvolta competențele și abilitățile necesare pentru succesul într-o lume bazată pe cunoaștere și tehnologie, stimulând gândirea critică, creativitatea și inovația.

Cum evoluează curriculum-ul ARTE de la clasa Pregătitoare până la clasa a 4-a?

Curriculum-ul este gândit în așa fel încât elevii să aibă parte de continuitate conceptuală atât în plan orizontal, de-a lungul unui an școlar, cât și pe plan vertical, de la un an la altul. Trebuie menționat, de asemenea, că partea de tehnologie și interdisciplinaritate este mediată cu ajutorul tabletelor pe care copiii sunt încurajați să le folosească în scop educațional încă de la clasa Pregătitoare. În mod obișnuit, copiii petrec timp on-line iar ideea din spatele programului este de a-i ajuta să dezvolte abilități care să-i ajute să convertească acest timp în timp dedicat creației multimedia. Odată ce elevii învață aplicațiile, educația și procesul de învățare continuă și dincolo de sala de clasă.  

Această deprindere cu noile tehnologii este implementată începând de la clasa Pregătitoare. Pornind de la simțuri și modul în care percepem lumea introducem, pe lângă tehnicile clasice de pictură, modelaj, colaj și desen, elemente de new media prin intermediul unor aplicații mobile interdisciplinare. Astfel, elevii  învață să facă animație de tip stop-motion, modelare 3D de tip voxel (din cuburi – similar construcției din Minecraft, un alt joc pe care îl utilizăm în scopuri educaționale în cazul copiilor familiarizați cu el), pictură digitală cu substanțe interactive și experimente interdisciplinare care combină sunetul și culoarea. 

Încă de la primele demonstrații cu elevii de clasa Pregătitoare, copiii au reușit să depășească așteptările învățând rapid atât partea de tehnologie cât și partea fizică, ca de exemplu regizarea și realizarea unei secvențe fotografice care ulterior pot fi asamblate sub forma unui GIF. 

Clasa 1 reprezintă un an de consolidare a cunoștințelor în care elevii primesc, pe lângă exerciții noi în aplicațiile deja cunoscute, o nouă aplicație de modelare 3D cu forme mai complexe, în care încep să construiască personaje. Acest demers  îi pregătește pentru clasa a 2-a, în care au parte de un modul întreg de worldbuilding, character design și storytelling pe echipe, care se finalizează cu o bandă desenată, costume, decoruri și un film scris și regizat de ei. Clasa a 3-a aduce modelele 3D în realitate, fiind primul an în care copiii sunt suficient de abili încât să poată produce elemente digitale ce pot fi printate 3D și utilizate ulterior pentru un proiect amplu de product design. De asemenea, ei învață animație digitală ceea ce îi ajută șă realizeze o serie de spoturi publicitare. Clasa a 4-a concluzionează cei 5 ani cu o recapitulare a tuturor tehnicilor și abilităților într-un amplu modul de Game Design.

Prin urmare, la finalul celor 5 ani, elevii Avenor sunt fluenți în multiple tehnici, atât analogice, cât și digitale: mai multe tehnici de animație (stop-motion, papermotion, rotoscopie, lego animation, animație frame by frame), modelare în lut și modelare 3D, desen, pictură și colaj atât pe hârtie cât și pe tablete.

Toate aceste skilluri sunt întotdeauna asociate unor exemple cu aplicabilitate în viața reală: design de logo, ambalaj, campanii publicitare, producții de decoruri, costume și film, design de personaje, lumi și jocuri. 

De-a lungul anilor, care au fost cele mai inovative, cele mai interesante sau pur și simplu cele mai surprinzătoare proiecte realizate de elevi?

Cel mai complexe proiecte sunt cele de product și game design de la clasele a 3-a și a 4-a. Copiii au ocazia să combine multe modalități de manufacturare și producție într-un singur proiect care le solicită atât imaginația cât și gândirea și cunoștințele. Copiii învață să lucreze în echipe și să capete autonomie în decizii pe care învață să le și argumenteze. Parcurg perioade din istoria artei pe care mai apoi le reinterpretează și recontextualizează sub forma unui joc  sau gândesc mici proiecte de afacere pe care mai apoi le ilustrează în moduri cât mai creative. Introducerea realității augmentate în proiectul de clasa a 4-a aduce realitatea mixtă în ecuația metodelor de învățare utilizate la ore.  

Într-o lume cu un viitor tot mai impredictibil, care nu știm în ce direcție va evolua, rolul școlii devine tot mai important deoarece trebuie să se adapteze permanent noilor realități. Informațiile pe care le memorăm împreună cu abilitățile pe care le dezvoltăm reprezintă cunoștințele pe care trebuie să știm cum să le utilizăm într-o lume din ce în ce mai digitalizată.

La Avenor, în cadrul Planul  strategic (2021-2031) urmărim 8 obiective, unul dintre cele mai importante fiind oferirea unei educații transformaționale elevilor noștri. 

Educația transformațională asigură o tranziție coerentă de la un ciclu de învățare la altul, de la Grădiniță până la Liceu, astfel încât elevii să fie în contact real cu lumea înconjurătoare și cu natura. Prin educație transformațională, elevii capătă competențe, înțeleg concepte și își dezvoltă caracterul păstrând în același timp identitatea și cultura națională. Scopul final este dezvoltarea în fiecare elev a Profilului de învățare Avenor (Avenor Learner Profile) care îl  va face pe fiecare apt să transfere învățarea din școală către construirea unei lumi mai bune. 

Cu ocazia Zilei Internaționale a Profesorului, pe 5 octombrie, pe propunem să onorăm profesorii și rolul lor în educarea elevilor și implicit a dezvoltării societății, printr-o conferință cu tema ”Ce merită învățat?” susținută de Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea, autor, psiholog, educator și antreprenor, fondator al Școlii psihologice cognitive din România, un eveniment gândit în mod special pentru comunitatea Avenor – părinți, profesori și parteneri.

Conform profesorului Miclea, dacă ne dorim să răspundem la întrebarea  ”Ce merită învățat?”,astfel încât să fie relevant și în lumea de mâine, să exploateze rațional tehnologiile digitale și să valorifice datele din neuroștiințele cognitive, răspunsul este – acele cunoștințe, deprinderi și atitudini care ne dezvoltă mintea pe patru dimensiuni:

Autonomia, adică capacitatea de a putea cunoaște și de a ne utiliza cunoașterea indiferent de gradul de funcționalitate a tehnologiilor digitale sau de manipulare a surselor de informație. De pildă, să putem scrie corect fără să apelăm la gramatica din Word, să ne putem orienta fără Google Maps sau să evaluăm corect știrile false. Cu cât vom avea mai multe cunoștințe, cu atât vom fi mai autonomi.

Autodisciplina, ca atitudine față de sine, care vine prin internalizarea disciplinei și a regulilor de etică. Cercetările din științele cognitive arată că autodisciplina este mai importantă decât inteligența pentru obținerea de performanțe. 

Gândirea de designer, ca stil de gândire care identifică întrebările relevante dintr-o mare de probleme și oferă soluții creative, care satisfac atât constrângerile mediului, cât și așteptările clientului. Rezolvările algoritmice vor fi preluate de mașini, nouă ne rămân soluțiile contextuale.

Antreprenoriatul ca atitudine față de realitate, de a nu aștepta soluții, ci de a identifica oportunități acolo unde alții văd doar colecții de date și de a le exploata pentru a produce bunuri (teorii, produse, servicii, legi, instituții).

”Rezumând, cred că un om care gândește autonom are disciplină proprie, gândește ca un designer și are o atitudine antreprenorială. Un astfel de om va face față viitorului, oricare va fi el. Și toate astea trebuie să le învețe încă din școală.” – spune Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea cu ocazia conferinței Despre lumea în care trăim – Ediția 2023.

La Avenor, angajamentul pentru educația transformațională, așa cum este promovată de UNESCO – “Pentru că educația să fie la cea mai bună calitatea, ea trebuie să fie transformațională.”, ne motivează să mergem dincolo de învățarea și predarea tradițională, izolată. Considerăm că învățarea trebuie să fie semnificativă, aplicată și conectată, în acord cu teoria profesorului Miclea.

Știm că învățarea se transferă în contexte transdisciplinare bogate, iar acesta este motivul pentru care apreciem disciplinele, dar mergem mai departe și oferim elevilor noștri programe transdisciplinare precum Project Based Learning (PBL), STEAM, Learning Outside the Classroom (LOTC), cu rolul de a-i conecta cu lumea reală.

Așteptăm cu interes conferința din 5 octombrie, o ocazie excepțională de a sărbători prin învățare Ziua Internațională a Profesorului.

***

Prof. Univ. Dr. Mircea Miclea este profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și coordonator de doctorat la școala doctorală de Științe Cognitive Aplicate. Prof. Miclea este psiholog principal cu experiență vastă de practician și formator în psihoterapie, fiind titular în cadrul UBB la mai multe discipline de specialitate (ex. Modificări cognitiv-comportamentale, Psihoterapie cognitiv-comportamentală) și formator pentru alte cursuri acreditate de Colegiul Psihologilor din România (ex. Metode online de prevenție și psihoterapie a anxietății).

Mircea Miclea este directorul unui centru privat de cercetare-dezvoltare în domeniul psihologiei, Cognitrom, unde a coordonat dezvoltarea mai multor platforme inovatoare de evaluare și intervenție psihologică computerizată pentru copii, adolescenți și adulți utilizate la nivel național, în instituții publice și private. Prof. Miclea este autor și coautor la numeroase lucrări științifice publicate în jurnale naționale și internaționale și membru fondator al jurnalului științific „Cognition, Brain, Behavior: An Interdisciplinary Journal”. Mircea Miclea a fost Ministru al Educației și Cercetării și a elaborat mai multe strategii și rapoarte naționale în domeniul educației.

Prof. univ. dr. Mircea Miclea este și laureatul Premiului Elisabeth Pilkington Rațiu pentru Sănătate Mintală 2017, o recunoaștere pentru „contribuția la dezvoltarea și promovarea intensivă a cercetării în domeniul Psihologiei, susținând avansarea cunoașterii precum și formarea tinerilor cercetători și specialiști„.

Richard Thomason, noul Head of Secondary la Avenor, a ales să fie profesor din pasiune pentru Istorie. Din dorința de a avea un impact cât mai relevant în educație rolul lui în cadrul școlilor în care a lucrat a devenit tot mai mare și mai cuprinzător.

Își dorește să le ofere elevilor Avenor cât mai multe oportunități de dezvoltare și să devină un membru deplin al comunității noastre.

 

Bună, Richard! Bine ai venit la Avenor! Povestește-ne puțin despre tine.

Cel mai mult îmi place să călătoresc și să explorez pentru a învăța cât mai multe despre lumea în care trăim. Îmi place să experimentez diferite culturi și să mă bucur de peisajele minunate pe care le poți descoperi. De asemenea, îmi place muzica și ascult și cânt cu plăcere muzică folk acustică. În ceea ce privește sportul, îmi place să joc tenis și îmi place să mă uit la fotbal și box. Sunt un fan înfocat al echipei FC Liverpool de când aveam 3 ani.

Predau History pe care am studiat-o la universitate alături de filozofie. Ambele discipline mă pasionează în egală măsură și le studiez în continuare cu plăcere.

În plus, îmi place să gătesc și să încerc diferite mâncăruri. În week-end-uri fac plimbări și încerc să petrec cât mai mult timp în natură, fiind o activitate care mă relaxează.

 

De ce ai ales o carieră în domeniul educației? 

Inițial, am decis să urmez o carieră în învățământ datorită pasiunii pentru Istorie și a dorinței de a împărtăși entuziasmul meu cu tinerele generații. Mi-am continuat cariera și am avansat în leadership pentru a avea o influență mai amplă. Consider că educația este aspectul vital al civilizației umane și ea trebuie abordată holistic. Astfel, trebuie să ne asigurăm că tinerii își dezvoltă deopotrivă abilitățile necesare pentru integrarea pe piața muncii dar și preocuparea pentru conservarea planetei și valorile morale. 

Dintr-o perspectivă personală, cred că educația adecvată îmbogățește experiența de viață a unei persoane, făcând-o mai amplă și mai stimulantă. 

Vreau să lucrez într-o școală care îi inspiră pe elevi să aprecieze lumea din diferite perspective, fie că vorbim despre istorie, știință, limbă, artă, sport sau alte domenii care pot fi studiate la Avenor. 

Îmi doresc ca toți elevii să aibă numeroase oportunități care să îi ajute să reușească să își atingă obiectivele, să prospere și să experimenteze cât mai mult din ceea ce le oferă viața.

 

Te-ai mutat recent din Uganda. Ce șocuri culturale ai experimentat odată cu această schimbare?

Mă tem că șocul principal va fi în diminețile reci de iarnă! 

Până acum, principala provocare pe care am întâmpinat-o a fost incapacitatea de a vorbi limba nativă, dar fac eforturi active să învăț româna. Voi avea nevoie de ajutor. 🙂

În afară de limbă, am fost foarte impresionat de București. Este un oraș frumos, cu personalitate, istorie și cultură. Plimbările prin București sunt foarte surprinzătoare și stimulante, la fiecare colț poți să ai parte de o surpriză, trecutul și prezentul surpinzându-te în egală măsură.

 

Dar în ceea ce privește educația?

Școala din Uganda, de la care vin, și Avenor au multe lucruri în comun, cum ar fi amploarea și curriculumul. Ambele școli oferă programe IGCSE și A Level. 

În Uganda, am lucrat la o școală internațională, dar am vizitat și uneori am interacționat cu școli mai puțin privilegiate, care nu aveau finanțare și cărora le lipsea atât infrastructura cât și profesori bine calificați. 

Această experiență m-a făcut să realizez cât de norocos sunt având oportunitățile pe care le-am avut în timp, și am învățat că în viață nu trebuie să luăm nimic ca fiind garantat.

 

Ce așteptări ai de la Avenor?

Sper să găsesc aici o comunitate unită, care se susține reciproc, în care toți elevii, personalul și părinții simt că fac parte din ceva special. Puterea comunității este incredibilă.

Avenor este o școală unică în sensul că deși este o școală internațională, este puternic înrădăcinată în cultura românească și prețuiește această moștenire. 

Pentru mine este un privilegiu să am oportunitatea de a face parte din această comunitate.

 

Care sunt obiectivele pe care ți le propui pe termen lung?

Obiectivul meu este să fac mai bună o școală care este deja extraordinară, oferindu-le elevilor cât mai multe oportunități și șansa de a se implica în cât mai multe activități. Avenor se bucură deja de succes dar cred că întotdeauna trebuie să ne dorim mai mult și să tindem spre excelență.

Motivul pentru care mi-am dorit să mă alătur Avenor a fost că am putut să văd  în mod evident dedicarea fiecărui membru din echipă pentru ca școala să devină cea mai bună din lume. Acesta este și obiectivul meu!