Categorie: Viața școlii

Alexandra, elevă în clasa a 8-a și bursieră la Avenor College, iubește scrisul, iar din dorința ei de a împărtăși pasiunea colegilor ei s-a născut un club de scriere creativă pe care l-a început anul trecut. Vă invităm să descoperiți mai multe despre Alexandra și despre proiectul ei de bursă din interviul următor.

Avenor College: Povestește-ne despre tine și despre proiectul tău. 

Alexandra: Numele meu este Alexandra și sunt elevă în clasa a 8-a. Anul acesta, pentru proiectul meu de bursă, am decis să continui clubul de scriere creativă, început anul trecut.

“From left to write” este un club pentru elevii pasionați de scrierea creativă. Aici compunem texte, realizăm exerciții de scriere și oferim feedback constructiv pe baza acestora. 

Fiind mereu pasionată de scris, m-am gândit că nu se poate să fiu singura din școală cu această pasiune, așa că m-am bucurat foarte mult când am început acest proiect. Mereu mi-am dorit un loc în care să mă întâlnesc cu alți colegi care poate simt același lucru. 

A.C.: Foarte interesant numele, “From left to write”. Care e povestea lui? 

Alexandra: Inițial, proiectul s-a numit „Cenaclul Literar Avenor”, dar după un brainstorming cu o prietenă, am decis că ar suna mai bine „From left to write” și am decis să-l redenumesc. Mi-am dorit să aleg un nume cool, gândindu-mă că astfel va fi ușor de reținut și îi va inspira pe colegii mei să participe.

A.C.: Cum și când se desfășoară întâlnirile clubului? 

Alexandra: Clubul se va desfășura lunar, joia, online, pe platforma Zoom, între orele 17:00 – 18:00. Prima întâlnire va fi pe 28 ianuarie.

A.C.: Cum veți alege tema de discuție pentru fiecare întâlnire?

Alexandra: La fiecare întâlnire ne vom consulta între noi și vom alege împreună tema, în funcție de inspirația fiecărui membru. Textele vor fi scrise atât în română cât și în engleză, iar ulterior, unele dintre ele vor fi publicate într-o revistă, despre care nu vă spun mai multe aici, căci este o surpriză :). 

A.C.: Cine și cum poate participa? 

Alexandra: Poate participa orice elev de la gimnaziu. Vor primi link-ul de acces de la diriginți. Dar dacă mai au întrebări, îmi pot scrie și mie direct pe email.  

A.C.: Care este mesajul pe care vrei să-l transmiți colegilor tăi care și-ar dori să participe la acest club dar poate se gândesc că nu e pentru ei? Cum i-am motiva să participe?

Alexandra: Dacă ai o imaginație bogată și nu știi cum să ți-o exprimi mai bine, poate că scrisul este modalitatea ideală pentru tine. Alături de alți colegi la fel de pasionați ca tine, te aștept la clubul meu să creăm împreună povești frumoase.

21 students from Grades 9 and 10 went to the Adventurous Journey Camp at Cheia at the beginning of November. This trip was the final section for their Bronze Level of The Duke of Edinburgh’s International Award. And it turned out to be unexpectedly challenging and revealing, as Alexandra (Grade 10) depicts in the article below.

My journey began in June 2019, when I started my Bronze Award for the Duke of Edinburgh’s International Award. I had no problem finding the activities for each section. I finished my physical activity in summer and was advancing quickly with my skills section. Yet, out of the whole programme, the part which I was looking forward to the most was the Adventurous Journey. A three-day trip where I would’ve been on my own with my colleagues. We had great plans for it. Yet, with the pandemic, we couldn’t see our wish come true.

Change of plans

In early October, our award leaders came up with the idea of organising a safe trip to a place they were familiar with. We were supposed to stay at a hotel and have a hike of “a few hours” (or at least that’s what some of us thought). At first, we were not very eager to take part in this, as the whole point of the Adventurous Journey – being on our own – would dissipate. The whole “survival” mode would have been replaced by a comfortable bed, three meals a day etc. Awful! Yet, with all the exams coming in summer, we were running out of time and felt bound to take part in the journey.

We reached our accommodation in Cheia, where we were assigned to our rooms and discussed the programme. First, a warm-up trip and then the planning for the next day’s hike. Yet, who (or better said “what”) was waiting for us was very much of a surprise. Me and my roommates were greeted by a whole legion of ladybugs right in our room. We had numerous attempts to defeat them, all of them unsuccessful, therefore we raised the white flag.

The preparation hike was, more or less, a pleasant walk into the woods, whilst for others was more difficult. I can say that this is when my view on the whole trip had started to change. We discussed a little bit about the following day and learned some first-aid techniques. Afterwards, we went on with a detailed planning of the trip, in smaller teams. I was chosen as the team leader and I was very proud of my team and with the way we managed to organise ourselves. That night we had a lot of fun and were very excited for the trip.

The hiking day

The next day started mildly. Although our schedule was delayed (something which annoyed a little me and my teammates ☺), we went on. The first part was as entertaining as it could have been. Who doesn’t want to take a walk with their friends on a sunny day? We listened to music and laughed… Still, when we entered the forest, things started to change. We started to get tired and had to stop sometimes. I tried to cheer up my colleagues. Halfway through the hike, unfortunately my team had to break-up because some of us couldn’t keep up. I felt worried and guilty about leaving them behind, but they insisted I should go on. Still, I got to spend time with people I didn’t know until then.

The final part of the hike was the most difficult. We had to climb a hill for fifteen minutes straight. On the one hand, I tried not to think about how steep the slope was, on the other, I was very worried about my friends, not knowing whether they would reach the top or not. I spent thirty minutes waiting for them until they finally arrived and had our lunch together, on the top of the mountain. Although it was not the most physically exhausting hike I ever did, I never experienced so many emotions in a few hours. After lunch, we headed back to our accommodation and, of course, we bought some Kürtőskalács on the way.

At the end of the day, my whole view on the trip turned upside-down. Although we thought we would not have the same experience once staying in a hotel, the “four hours” hike turned into a nine-hour journey and we even simulated the experience of camping in a tent, right in our room. Although I was not with all of my friends all the time, I got the chance to meet new people and also discover new things about myself.

To be continued?

It was an experience which I would repeat anytime. I will continue with my Silver Award, although times are uncertain. The programme helped me to do things which I probably wouldn’t have bothered to find time for, although I was hoping to do them. The whole trip was amazing for escaping the whole chaos of the pandemic and forget about it for a few days. I learned that, even if hiking may not be for everybody, everyone should try it at least once, because it may turn into one of the best memories you’ll ever have.

You can watch a short video about this trip here.

After completing the Adventurous Journey, our students successfully finalised their Bronze level of the Duke of Edinburgh’s International Award. They were awarded the official certificate and received the Bronze Holder Pin. We proudly congratulate them!

Inspirată de seria de webinarii de parenting „Școala de acasă” din luna noiembrie, Anca Ciurea, psiholog școlar la Avenor College, ne oferă câteva sfaturi despre cum putem interpreta comportamentele copiilor și cum putem gestiona mai bine relația cu ei.   

Pornind de la câteva principii adleriene prezentate în cadrul unuia dintre webinariile „Școlii de acasă”, m-am gândit să dezvolt puțin unele dintre ideile abordate și să ofer câteva din informațiile care mie mi-au fost de folos pe parcursul carierei în lucrul cu copiii.

În interacțiunea cu copiii, am în vedere faptul că mereu comportamentul lor urmărește un scop. Desigur, nu este un scop conștient. Copiii, la fel ca și noi, adulții, au nevoie să se simtă importanți, să aibă un loc între ceilalți, să aparțină, să conteze și să aibă curajul să acționeze. Fie că reușesc sau nu să atingă acest scop, copiii aleg să se comporte în maniera pe care o consideră cea mai potrivită la acel moment.

Atunci când ajungem să înțelegem mai bine scopurile comportamentelor indezirabile, reușim să gestionăm mai bine relația cu copiii.

Putem întâlni ca scop:

• Atenția: nu sunt în frunte, dar cel puțin nu voi trece neobservat – adulții se pot simți iritați, corectând comportamentul, încercând să convingă.

Ce puteți face?

Căutați reacții alternative la comportamentele de căutare a atenției, cum ar fi ignorarea comportamentului și acordarea atenției pentru un comportament pozitiv atunci când copilul se comportă adecvat. Amintiți-vă că pedepsirea, recompensarea și convingerea sunt o atenție nejustificată și că aceste metode de răspuns vor servi doar pentru a perpetua comportamentul – și chiar îl pot intensifica.

• Puterea: nu sunt tocmai învingător, dar cel puțin le pot arăta oamenilor că nu mă pot împiedica să fac ce vreau eu – adulții se pot simți furioși sau amenințați.

Ce puteți face?

Dacă rămâneți implicați în lupta pentru putere, veți alimenta bătălia – și este foarte probabil să escaladeze. Pentru a dezamorsa o luptă pentru putere, retrageți-vă.

• Răzbunarea: oamenilor nu le pasă de mine, dar cel puțin pot face lucruri pentru a riposta – adulții se pot simți răniți, furioși, vinovați.  

Ce puteți face?

Nu-i pedepsiți pe acești copii. Ei fac rău, dar „durerea lor trebuie auzită pentru a fi vindecată”.

• Neputința/Inadecvarea: nu voi fi în stare să fac față, dar cel puțin dacă nu fac nimic poate mă vor lăsa în pace – adultul nu are așteptări de la copil și poate simți resemnare.

Ce puteți face?

Oferiți-le oportunități de a reuși, de a avea succes. Observați și remarcați punctele forte ale copilului. Cu practică conștientă, timp, răbdare se poate ajunge în punctul în care să înțelegem că modul copilului de a reacționa reflectă o nevoie a sa.

Ce se mai poate face în cadrul familiei pentru a câștiga cooperarea copilului?

O idee care de multe ori poate funcționa este organizarea unei „întâlniri de familie”. De multe ori deciziile din cadrul familiei se iau în grabă, iar uneori, din lipsă de timp, se scapă din vedere participarea copilului la decizii care îl privesc.

Întâlnirea de familie reprezintă un timp alocat special pentru a discuta diverse situații din cadrul familiei, în care fiecare membru al familiei își exprimă opinia, fiecare are posibilitatea de a-și asuma responsabilități, are șansa de a se face auzit, toți membrii participă la discuții și la luarea deciziilor, atmosfera fiind una de respect, de acceptare.

Întâlnirile de familie pot completa în mod natural logica disciplinei.

Referințe bibliografice:

„Raising kids who can”- Betty Lou Bettner, Amy Lou

„Câștigarea copiilor de partea noastră” – Francis Walton

Mirela M. este elevă în clasa a 12-a la Avenor College și este pasionată de biochimie. Inspirată de pandemia globală, a lucrat mai bine de opt luni la o cercetare legată de COVID-19. Vă invităm să citiți în continuare povestea fascinantă a demersului ei.

CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Studiez chimie, biologie, matematică și statistică în programul Cambridge International A Levels și îmi doream de multă vreme să încep un proiect de cercetare propriu, care să includă toate aceste materii și care să marcheze debutul meu în domeniul științific.

Când a izbucnit pandemia globală, m-am implicat foarte mult în studiul virusologiei și în procesul de descifrare a virusului care provoacă COVID-19. Am avut atunci în minte câteva idei: toată lumea este înconjurată de tot felul de produse de igienă în această perioadă. De la izbucnirea pandemiei, a existat o creștere semnificativă a spitalizărilor din cauza ingestiei voluntare sau accidentale de dezinfectanți. Citind mai multe studii de caz medicale, am ajuns la concluzia că ingestia unor cantități foarte mici de dezinfectant, cum ar fi înălbitorul sau alcoolul izopropilic, nu provoacă de fapt nici o deteriorare a corpului uman. La nivelul celulelor sanguine nu se produce hemoliza, cantitatea mică de acetonă produsă în ficat este nesemnificativă și nicio funcție metabolică nu este afectată.

Intrigată, am petrecut două săptămâni în camera mea făcând brainstorming, cercetând și planificând: aș putea găsi o concentrație foarte mică de dezinfectant care afectează minim celulele sanguine, dar este suficient de puternică pentru a distruge bacteriile sau virusurile?

CÂT A DURAT?

Deoarece nu am putut găsi dovezi că oricine altcineva a făcut vreodată ceea ce intenționam eu să fac, a fost ca și cum aș fi lucrat în orb. Am lucrat la această cercetare mai bine de 7 luni și sunt încă departe de final. Dorința mea este să aduc cercetarea mea în laboratoare mari, bine echipate (poate de anul viitor, într-un laborator universitar), pentru a avea rezultate mai exacte pe care le-aș putea interpreta în diferite moduri, dar și pentru a ajuta alți cercetători, furnizându-le datele mele. 

În primăvară și în vară, am petrecut multe ore pe săptămână făcând cercetări online și strategii pentru abordarea mea. De la sfârșitul lunii august până la finalul anului trecut, am făcut numeroase teste de laborator.

CARE AU FOST PROVOCĂRILE?

În primul rând, trebuia să fac rost de cea mai importantă parte a experimentului de cercetare – probe de sânge. După ce am avut numeroase conversații ciudate cu proprietari de abatoare („da, vreau doar sângele, nu carnea”, „da, vreau 2 litri și am nevoie să fie foarte proaspăt.”, „Este pentru un experiment, promit! ”), în cele din urmă am reușit să iau sânge de porc de la un abator dintr-un sat. Cea mai dificilă parte a etapei de manipulare a sângelui (în afară de mirosul dezgustător) a fost coagularea sa rapidă – am petrecut mult timp cercetând și întrebând specialiști în biomedicină despre modul în care este stocat sângele uman pentru testare. Îngrijorarea mea era că soluția anticoagulantă aleasă de mine (citrat de sodiu) ar modifica prea mult pH-ul și ar putea denatura celulele roșii din sânge, împiedicându-mă să obțin rezultate. Nu am putut afla răspunsul până nu am încercat efectiv experimentul, care, din fericire, a funcționat.

O altă mare problemă a fost aparatura disponibilă. Pentru investigațiile mele, echipamentul din laboratorul școlii nu era suficient – aveam nevoie de acces la dispozitive din laboratoarele universităților din București. Deoarece totul a fost închis din cauza restricțiilor impuse de pandemie, trebuia fie să găsesc o modalitate de a lucra cu resursele mele limitate, fie să renunț la proiectul meu. Întrucât aceasta din urmă nu era o opțiune, am petrecut mult timp căutând o soluție care să mă ajute să măsor nivelul saturației oxigenului în probele de sânge. Procesul a fost pe cât de terifiant, pe atât de interesant – a trebuit să mă bazez pe cunoștințele mele de fizică și să improvizez pentru a găsi o modalitate exactă de a obține rezultate. În cele din urmă, am găsit soluția.

Singurul dispozitiv pentru măsurarea procentajul de oxigen de care am reușit să fac rost a fost un pulsoximetru normal, folosit în spitale. Problema era că sângele trebuia să curgă printr-un deget pentru ca pulsoximetru să funcționeze, iar sângele pe care îl aveam eu era deja extras.

Am decis să încerc să fac un model de deget: am aspirat sângele (deoarece sângele este dinamic în degetul uman) prin tubul unui potometru (dispozitiv care se folosește pentru măsurarea cantității de apă absorbită de plante, deoarece nu aveam alt tub la dispoziție). Am introdus acel tub într-un crenvurșt de pui golit, pentru că era cea mai apropiată formă de cea a degetului uman. Apoi am învelit crenvurștul în degetul unei mănuși din nitril (nu din latex, pentru că mă bazam pe absorbția ușoară a sângelui).

Eram pregătit să nu funcționeze, deoarece metoda mea mi se părea cam ridicolă. Dar a funcționat! Am obținut rezultate precise chiar din primele încercări. Puteți citi un rezumat al proiectului meu aici.

CE URMEAZĂ?

Săptămâna trecută, am efectuat teste pe bacteria E. coli și încă interpretez rezultatele. Voi continua să lucrez la acest proiect, deoarece mi-a plăcut fiecare minut, chiar și momentele în care credeam că am ajuns într-un impas sau că este imposibil.

Interesat de liceul Avenor?

---

Bogdan Topîrceanu, artist, graphic designer și profesor de arte vizuale la Avenor College, este unul dintre creatorii aplicației ArtLink, prima platformă de realitate augmentată dedicată artei și artiștilor din România. Aplicația se numără printre câștigătorii competiției Future Makers, program educaţional de antreprenoriat. Vă invităm să aflați mai multe despre această aplicație în care se găsesc deja creații ale elevilor Avenor.

Platforma ArtLink a pornit de la o idee a lui Bogdan, care, la rugămintea unei prietene, a încercat să găsească într-un singur loc informații despre galeriile de artă contemporană din București și a constatat că nu există un astfel de loc. Asta se întâmpla în 2013, când aplicația a prins viață pe hârtie și era gândită ca o punte de comunicare între artiști, galerii muzee și public. 

Închiderea tuturor spațiilor culturale din cauza pandemiei de COVID-19 a schimbat însă planurile.

„Într-o lume în care mulți artiști oricum nu dispuneau de multă expunere în afara zonei fizice în care se află, ArtLink putea să umple acest gol și să adreseze și imposibilitatea de a ne deplasa în afara casei, aducând experiența de galerie sau muzeu în casa fiecăruia dintre noi”, povestește Bogdan.

Alături de Dragoș Silion, AR/VR developer, Bogdan a continuat dezvoltarea aplicației integrând și conceptul de realitate augmentată (AR). „În momentul actual, poți urmări zeci de lucrări din confortul propriului apartament, putându-le plasa propriu-zis în interiorul acestuia, și să te plimbi pe lângă ele, să poți să te apropii pentru a urmări detalii”, explică Bogdan.

În colecția de artă disponibilă în aplicația ArtLink se regăsesc deja și lucrări ale elevilor Avenor College: o colecție de picturi digitale create de elevii din clasele primare, o colecție de figurine realizate folosind tehnici de modelare 3D, și un proiect creat în timpul orelor de PBL de elevii claselor a 5-a, care i-a provocat să folosească tehnica colajului pentru a-și exprima gândurile și sentimentele provocate de toate schimbările prin care au trecut la începutul acestui an școlar atipic.

„Încercăm să folosim instrumentele digitale pe care le avem la îndemână sau chiar în acest caz, să inventăm unele noi, pentru a face învățarea la distanță mai ușoară și interesantă pentru copii. Prin intermediul ArtLink putem ajuta elevii să-și expună lucrările și în condițiile de izolare impuse de pandemie”, povestește Bogdan.

Pentru a obține finanțare pentru dezvoltarea aplicației, Bogdan și Dragoș au înscris ArtLink în competiția Future Makers și în această săptămână au aflat că proiectul lor se numără printre cele 6 câștigătoare.

„Future Makers a fost o experiență plină de entuziasm, hard work și adrenalină care a acționat ca un catalizator pentru proiectul nostru de realitate Augmentată. Ne-a ajutat să ne stabilim mai bine prioritățile, să gândim outside the box și să conturam un business plan sustenabil. Ne bucurăm foarte mult că facem parte din aceasta comunitate, și mulțumim tuturor mentorilor, trainerilor, juraților și întregii echipe de organizare pentru că au făcut acest eveniment posibil.” povestește Bogdan.

Creatorii ArtLink au în planul pe termen lung pentru dezvoltarea aplicației și posibilitatea de a-i putea susține financiar pe artiștii ale căror lucrări vor fi incluse în aplicație. 

„Suntem convinși că Realitatea Augmentată împreuna cu cea Virtuală vor face ca limitele creației să fie date doar de imaginația și talentul artistului, și că ideile și emoțiile create de acesta vor putea fi expuse spre publicul larg prin ArtLink și alte platforme inovative ce vor apărea odată cu dezvoltarea tehnologiei”, spune Bogdan. 

Vă invităm să descărcați ArtLink de aici și să aflați mai multe din acest video în care Bogdan explică, pas cu pas, funcționarea aplicației.

În vacanța de toamnă, am invitat întreaga comunitate Avenor să ni se alăture într-un tur virtual al României, adunând kilometri reali împreună la Avenor Holiday Run. Miss Adriana, profesor de sport și unul dintre promotorii evenimentului, povestește cum a fost pentru ea această experiență, cum a depășit probleme tehnice și limite fizice.

Fiecare zi este o provocare, în care trebuie să depășim orice necunoscută, inclusiv ore de educație fizică online într-un an pandemic memorabil, cu materiale didactice de acasă: 

• Șosete, foi, linguri, pungi, greutăți. 

• Filmulețe create de mine, cu mine ca actor principal, timid, dar hotărât. 

• Prezentări PDF, Google Slides și alte formulare Google pentru self evaluation sau feedback/ sugestii, adaptate pentru fiecare clasă: dans aerobic, prezentări cu jocurile preferate „Among Us” și găsirea “impostorului”, cu provocări „câte genuflexiuni poți face în 15 secunde, cu jocul copilăriei mele, „piatră, foarfecă, hârtie”, și „beat the teacher”, opțiuni de exercitii “would you rather…”. 

• Alte obiecte poziționate „strategic” în cameră, pentru dezvoltarea vitezei de deplasare și de reacție, monitorizarea progresului și luarea pulsului, filmulețe despre mușchi și scheletul uman, atât pentru cei mici cât și pentru „cunoscători”. 
• Și ar mai fi de spus… dar copiii știu la ce anume mă refer….  „Miss, azi de ce avem nevoie?”; „Miss, am rupt lingura!”; “Miss, pot să beau din „greutate?” 

Fiecare zi poate fi memorabilă când acceptăm să ne depășim limitele, să ieșim din zona de confort prin atingerea obiectivelor, cu ajutorul voinței, perseverenței, unui scop bine definit și echilibrului din viața noastră. Dar să nu exagerăm. Îmi doresc să fac o săritură în echer depărtat cu întoarcere de 360° și revenire pe ambele picioare! Eu abia sar pe ambele picioare la orice reușită a elevilor mei. Și …cum bine ar răspunde ai mei copii: „Pe bune, Miss… hai să fim serioși!”

Am acceptat provocarea Avenor Holiday Run motivată de obiectivul adaptat vremurilor pe care le trăim: 5043 de kilometri parcurși în pas alergător sau de mers rapid de cât mai mulți membri din comunitatea Avenor, în aproximativ o săptămână. Ne-am propus să străbatem cu gândul România, oraș cu oraș, iar cu pasul, fiecare pe unde poate, adunând astfel împreună cât mai mulți kilometri. Scopul nostru a fost să-i motivăm pe toți membrii comunității – elevi, părinți, profesori – să facă cât mai multă mișcare în vacanța de toamnă.

Mi-am propus să alerg cel puțin 50 de km. După ce am început alergarea însă, mă întrebam: „În ce te-ai băgat, Adriana?!”

I-am avut ca sursă de inspirație pe colegii mei din echipa Avenor, pe Diana Segărceanu alături de care am alergat, pe Andrei Roșu, Oana, Alex și Ema Fotino – familie de alergători – și, bineînțeles, pe elevii mei cărora vreau mereu să le demonstrez că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, trebuie să încerci înainte să spui: „Nu pot!”

Am început sportul de performanță la vârsta de 9 ani, alergarea fiind deja o rutină pentru mine – înainte de antrenament, alergam câte o tură de lac în Herăstrău. Așa că, la Avenor Holiday Run mi-am propus să alerg cel puțin 50 de km. După ce am început alergarea însă, mă întrebam: „În ce te-ai băgat, Adriana?!” 

Sâmbătă, prima zi a competiției online, am fost ocupată cu diverse și mi-am propus ca duminică să fie prima zi de alergare. M-am tot gândit unde să alerg pe timp de COVID-19 purtând masca în timpul alergării? Îmi doream să alerg în natură și să nu mă opresc la semafor. 

Duminică am ales să alerg 2 km în preajma casei. Am reușit, m-am simțit bine, totul a decurs cum mi-am propus, însă când am verificat aplicația de tracking sportiv pe care o foloseam pentru a-mi înregistra sesiunile, alergarea nu se salvase … din motive tehnice. Dar nu am renunțat așa ușor și, like in the good old days, luni am ales să alerg în jurul lacului Herăstrău. M-am bucurat de vremea frumoasă, lacul m-a motivat să îmi continui alergarea, cu amintirile mele și muzică în căști. 

După această alergare de 5,7 km în jurul lacului Herăstrău, am simțit însă o ușoară durere în piciorul drept, mai exact, pe locul unei fisuri mai vechi de metatarsian 5. Marți, abia puteam merge și mi-am propus să fac o pauză, pentru că miercuri urma să mă întâlnesc cu câțiva colegi pentru o alergare în frumoasa pădure Băneasa, un loc ideal pentru mișcare în vremuri de pandemie. 

Miercuri m-am simțit mai bine și bineînțeles că am refuzat să stau pe „banca de rezerve”, așa că am alergat pe pingea. Rezultatul a fost unul excelent, surprinzător și pentru mine: 5,63 de km, cu solicitarea mușchilor gambei. Vă las să ghiciți ce am făcut joi… Da, febră musculară! Abia mergeam.

N-a fost „cursa” perfectă, dar am acceptat provocarea și n-am renunțat, am găsit o modalitate de a-mi depăși limitele și de a rămâne în competiție.

Vineri am realizat că îmi pot monitoriza pașii și astfel, la orice deplasare până la magazin, chiar și în magazin. Până și soțul a confirmat că am fost la magazin când a văzut foaia mea de parcurs, cu zig-zag, diagonale… clar doar eu puteam să am așa un traseu.  Zilnic, rezultatele pe care le aflam de la copii și colegi mă motivau. 

Când am ajuns la final, am fost dezamăgită că nu am reușit să alerg așa cum mi-am propus, dar fericită că am reușit să adun în total 39,22 km, cu tot cu accidentare. N-a fost „cursa” perfectă, dar am acceptat provocarea și n-am renunțat, am găsit o modalitate de a-mi depăși limitele și de a rămâne în competiție. Pentru că, nu doar la Avenor Holiday Run ci și în viața noastră de zi cu zi în pandemie, fiecare pas contează. Așa cum le spun și elevilor mei, cel mai important este să facem mișcare în fiecare zi, atât în orele de sport, cât și în timpul liber, să fim creativi chiar dacă stăm mai mult în casă. Moms, please share your kitchen tools!

Iar acum că provocarea Holiday Run s-a încheiat, trebuie să verific lungimea unei ture de lac în Herăstrău. Mi-a lăsat impresia că s-a mai mărit de acum câțiva ani, de când făceam sport de performanță!

Câțiva elevi de clasa a 11-a au plecat împreună cu dirigintele într-o excursie cu cortul în vacanța de toamnă. Tiberiu, unul dintre participanți, povestește că experiența din vârf de munte l-a scos din zona de confort și l-a învățat cum să se descurce în natură, oferindu-i o pauză relaxantă de la grijile zilnice.

Am organizat împreună cu colegii mei și cu domnul diriginte o excursie de 3 zile cu cortul la finalul vacanței de toamnă. Am mers în campingul Iezer, lângă cabana Voinea, la doar 15 kilometri de Câmpulung. Acesta este de tip „off-camping”, adică complet neamenajat, ceea ce a însemnat că a trebuit să ne aducem cu noi absolut tot ce am avut nevoie, de la sticle de apă și mâncare, până la corturi și saci de dormit.

Drumul de la București până acolo durează în jur de cinci ore. Locul de camping se afla la câțiva metri de un drum pietruit care urcă în continuare încă și mai sus, pe vârful muntelui. Pe lângă drum, curge râul Bătrâna, care izvorăște de mai departe, din munții Iezer-Păpușa.

De cum am ajuns, am început să despachetăm lucrurile noastre și să montăm corturile. Nu a durat mult timp până am terminat de aranjat corturile și sacii de dormit, după care am început să strângem lemne pentru foc. Deși pare ușor, este destul de greu să găsești lemnele potrivite pentru foc și să le tai, mai ales dacă majoritatea sunt ude. Eu nu mai făcusem niciodată așa ceva, dar am învățat pe parcurs și m-am descurcat. 

În cele din urmă, am reușit să facem un foc mare, chiar înainte să se întunece. Din cauza muntelui care obturează lumina soarelui și a toamnei târzii, se întunecă foarte devreme, încă de la 5, așa că a trebuit să începem să facem focul devreme. Am încălzit la foc mâncarea pe care o adusesem și chiar am gătit supe și alte lucruri. Apoi am rămas cu toții să ne încălzim în jurul focului, am spus povești și am mâncat bezele.

A doua zi, am mers într-o drumeție pe munte, înspre Cabana Voina, singurul loc cu semnal telefonic din zonă. Am rămas absolut surprins de frumusețea peisajului de toamnă de la munte – de copacii cu frunzele îngălbenite, de râul care curgea pe lângă drum și de cele câteva cabane din zonă. Am simțit o senzație de liniște și calm în acel loc pe care nu o poți avea decât în mijlocul naturii, înconjurat de pădure.

Mi-a plăcut foarte mult excursia noastră și sunt sigur că o vom repeta și în viitor. Cred că este foarte important pentru noi toți să ieșim, măcar pentru câteva zile, din rutina obositoare de zi cu zi, să ne putem relaxa și destinde, fără presiuni. De asemenea, este și o experiență foarte practică, care te ajută să înveți cum să supraviețuiești și să te descurci în natură. Așadar, o pot recomanda oricui vrea să se bucure de liniște și să scape de griji pentru câteva zile, într-o atmosferă magică.

Ilinca, elevă în clasa a 10-a la Avenor College International High School, a creat un club online de lectură deschis oricărui licean care-și dorește să descopere cărți noi, să cunoască oameni noi și să participe la discuții tematice care îl pot scoate din zona de confort prin expunerea la opinii diferite de ale sale. Mai multe despre clubul care are deja membri din mai multe școli diferite ne spune chiar Ilinca.

Novel Bunch este un club online de lectură organizat de liceeni pentru liceeni. Totul a-nceput de la o idee aruncată în glumă. În octombrie am avut deja prima întâlnire (cartea lunii fiind „Portretul lui Dorian Grey”, scrisă de Oscar Wilde), cu membri din 4 școli diferite din România. Clubul se întâlnește online la sfârșitul fiecărei luni, însă este activ și pe platforma Goodreads, unde avem des scurte discuții între întâlniri.

De ce să participi la un club de lectură?

• Citești cărți noi;
• Ai șansa să îți exprimi opiniile într-un mediu deschis și prietenos;
• Întâlnești opinii diferite de ale tale;
• Întâlnești alți oameni de vârsta ta;
• Îți îmbogățești cultura generală;
• Înveți să exprimi idei despre personaje, teme, motive literare, intrigă etc. 

Clubul de lectură Novel Bunch te expune la cărți pe care poate nu le-ai citi singur. Chiar dacă se întâmplă să nu-ți placă cartea pe care o citești și îți este greu să o termini, descoperi lucruri noi despre tine și despre ceilalți participanți. Rolul unui astfel de club este să te scoată din zona ta de confort, într-un mod plăcut și distractiv. Întâlnirea cu noi opinii îți poate deschide o nouă lume a gândirii. 

Novel Bunch nu este numai despre citirea unei cărți urmată de o discuție despre personaje și motive literare. Este despre opinia fiecăruia dintre noi despre carte, despre emoțiile și sentimentele pe care ea ni le-a creat, despre cum temele întâlnite acolo se aplică în viața de zi cu zi. Creezi conexiuni cu ceilalți membri. Uneori vei fi de acord cu opiniile lor, alteori vei încerca să îi convingi că perspectiva ta este mai bună. S-ar putea chiar să fii confuz – dar nu te vei plictisi.

Dacă ai vrea să participi, completează formularul de înscriere aici. Ne găsești și pe Instagram la novel.bunch.

Și nu uita: Novel Bunch este mai ales pentru a ne distra și exprima într-un spațiu liber și prietenos. Cartea lunii noiembrie este „The Perks of being a Wallflower” („Jurnalul unui adolescent timid”), de Stephen Chbosky. Discutăm în limba română, dar tu poți citi cartea în orice limbă dorești 🙂

Parcă mai ieri vă povesteam despre lucrurile mărețe pe care ni le propunem cu noul format al programului de parenting Școala de Acasă, extins anul acesta și către părinții din afara comunității Avenor. Astăzi aș vrea să vă împărtășesc „moleculele mele de bucurie” legate de modul în care s-au desfășurat primele patru întâlniri din sufrageria virtuală a „Școlii de Acasă”.

Pentru a vă face o idee despre ce am vorbit la fiecare webinar în parte, voi începe cu o trecere în revistă a temelor lunii octombrie:

• Grădiniță – Primul an de grădinița al copilului meu
• Primar – Prietenii cu și fără granițe
• Gimnaziu – Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe alții
• Liceu – Tot timpul online

Fiecare dintre cele 4 tematici abordate cu părinții participanți a mers mână în mână cu tematicile abordate în sălile de clasă Avenor, la orele de dezvoltare personală. Cum adică? Adică, învățăm împreună. Există oare și un alt mod de a învăța, mai fain și plin de sens decât învățatul împreună? Când vine vorba despre dezvoltare personală, aș tinde să zic că nu. Așa că încă din primele zile ale lunii septembrie Oana, Anda, Anca, Claudia și cu mine, adică echipa de consiliere Avenor, ne-am propus să îi ajutăm pe elevii Avenor să își așeze în interiorul ființelor lor toate cele întâmplate de la începutul pandemiei. 

Oana s-a jucat și a vorbit cu copiii de la Nursery Blue, Reception Green și Reception Blue despre emoția unui nou început, despre tranziția de acasă spre grădiniță și despre toate universurile de joacă care abia așteaptă să fie descoperite de ei. 

Anda i-a ghidat pe elevii claselor Pregătitoare, 1, a 2-a, a 6-a și a 10-a omega către reflecții adecvate preocupărilor acestora. Copiii de școală primară au abordat tema prieteniei, a granițelor relaționale și a autenticității în relații, cei de a 6-a au explorat modalități prin care își pot cultiva calitățile umane asociate leadership-ului, iar cei de la 10 omega au dezbătut nevoia de echilibrare dintre online și offline.

Anca i-a provocat pe elevii claselor a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 7-a și a 10-a delta la discuții potrivite fiecărei etape de dezvoltare. Astfel, elevii de a 3-a și a 4-a au vorbit despre prietenie cu frumusețile și necazurile ei, cei de a 5-a și a 7-a, despre identificarea și dezvoltarea propriilor abilități de leadership, iar cei de la  10 delta, despre impactul online-ului asupra offline-ului. 

Claudia a facilitat conversații cu sens împreună cu elevii de a 11-a despre experiențele acestora de viață online, care uneori ajută, iar alteori încurcă viața cotidiană, într-un context securizant și centrat pe găsirea de soluții funcționale.  

Eu m-am jucat și am lansat subiecte de vorbă cu copiii de la Nursery Green, Year 1 Green, Year 1 Blue, clasele a 8-a, 11-a și a 12-a, care mai de care mai diverse. Dacă la Nursery Green și grupele de Year 1 ne-am concentrat pe gestionarea acestui nou început de an educațional, cu elevii de a 8-a am explorat tematica leadership-ului și a modelelor de leadership, în vreme ce cu liceeni de a 11-a și a 12-a am mers pe linia găsirii unui echilibru funcțional pe termen lung între online și offline. 

Copiii și părinții învață împreună la Avenor. De ce? Pentru a crea punți de comunicare, susținere și înțelegere atât în interiorul fiecărei familii, dar și între familii și școală.

De ce oare am ales să vă povestesc un pic despre ce am făcut cu copiii la clasă la orele de Personal, Social and Health Education (PSHE)? Ca să vă faceți o idee mai clară asupra legăturii dintre curriculumul de dezvoltare personală și planificarea Școlii de Acasă. Copiii și părinții învață împreună la Avenor, despre aceleași lucruri. De ce? Pentru a crea punți de comunicare, susținere și înțelegere atât în interiorul fiecărei familii, dar și între familii și școală. Când vorbim aceeași limbă, parcă ne e mai ușor, nu credeți? 

Și acum că am vorbit despre orele de PSHE, să ne mutăm un pic privirea spre sesiunile de „discuții de oameni mari”. 

Sesiunea adresată părinților de grădiniță, Primul an de grădiniță al copilului meu, a fost revelatoare din multe puncte de vedere, începând cu deschiderea participanților de a vorbi despre cum se simte fiecare nou început de an educațional, independent de vârsta copiilor, continuând cu ajutorul colectiv în generarea de soluții la probleme punctuale legate de tranziții, negociere și limite, și finalizând cu schimbul de bune practici în anumite etape de dezvoltare. 

Webinarul Prietenii cu și fără granițe, a dat ocazia părinților de primar, Andei și mie să vorbim despre subiecte precum:

• necesitatea regulilor în dezvoltarea de granițe sănătoase;
• lupta nesfârșită dintre autenticitate și atașament în conturarea relațiilor sociale; 
• tipuri de granițe și utilitatea fiecăreia dintre acestea;
• legăturile invizibile dintre preocupările copiilor și cele ale adulților și părinților atunci când vine vorba de satisfacerea nevoii de împrietenire  
• soluții concrete la situațiile provocatoare identificate în dezvoltarea socială a copiilor 

Atelierul virtual Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe alții, a creat contextul potrivit pentru ca părinții de gimnaziu, Bogdan Ion, specialistul invitat, Claudia și cu mine să putem vorbi pe îndelete despre:

• importanța împlinirii nevoilor relaționale, de competență și de autonomie ale adolescenților în dezvoltarea abilităților de leadership;
• modalități prin care părinții pot menține comunicarea deschisă în familie pentru a preîntâmpina situații în care adolescenții aleg căi mai puțin funcționale de autogestionare emoțională; 
• conexiunile dintre leadership, granițe, sexualitate, technologie și consum de alcool și droguri în perioada 11 – 14 ani;
• expunerea la plictiseală versus distracție în încercarea de a pune bazele abilităților de leadership încă din gimnaziu;
• existența de constante și variabile în poveștile de viață ale părinților și ale copiilor lor care pot funcționa ca liant relațional.

Și cum cei din urmă sfârșesc invariabil a fi cei dintâi, așa cum zice o vorbă din bătrâni, întâlnirea de parenting dedicată liceenilor, Tot timpul online, a creat pârghiile sociale și de comunicare necesare pentru ca părinții de liceeni, Bogdan Ion, specialistul invitat, Oana și cu mine să reflectăm asupra unor aspecte precum:

• efectele nefaste ale excesului în utilizarea tehnologiei asociat cu lipsa cronică de somn la adolescenți;
• scăderea expresivității, creșterea anxietății sociale și intensificarea riscului de expunere la conținuturi care periclitează siguranța adolescenților, ca trei coordonate majore de impact care derivă din alegerea mediului online ca modalitate primară de învățare, socializare și petrecere a timpului liber.
• diferența dintre speranță și încredere în încercarea de a oferi susținere adolescenților care se confruntă cu blocaje diverse, cu accent pe faptul că încrederea părintelui se investește adecvat în momentul în care acțiunile adolescentului sunt în acord cu înțelegerile anterioare, pe când speranța trebuie cultivată în momentul în care părintele încearcă să își sprijine adolescentul în depășirea blocajului, iar acțiunile acestuia din urmă nu sunt în acord cu ceea ce a fost agreat anterior;
• mecanisme de motivare a adolescenților care se leagă strâns de dezvoltarea de obișnuințe sănătoase pe termen lung în arii precum progresul educațional, disciplina învățării și menținerea unui stil de viață echilibrat;
• găsirea măsurii parentale potrivite între relaxare excesivă – generatoare de situații în care adolescenții își asumă riscuri pe care nu le pot gestiona în siguranță  și supraprotecție – generatoare de situații în care părinții se transformă în „cârjele” care nu fac altceva decât să atrofieze mușchii autodeterminării adolescenților;
• necesitatea întâlnirii dintre voințele părinților și adolescenților, cât și dintre imaginațiile acestora, căci câteodată discuțiile serioase pot fi duse în direcția jocului, a „gamification”-ului cu șanse mai crescute de reușită.

Sper aveți parte de câteva zile de tihnă în vacanța noastră școlară și să ne revedem cu bine la webinariile lunii noiembrie, ale căror teme sunt următoarele:

• Grădiniță – Cum facem față învățării la distanță la vârsta preșcolară? (săptămâna 2 – 6 noiembrie)
• Primar – Eu aleg! (săptămâna 9 – 13 noiembrie) 
• Gimnaziu – Ce se întâmplă în creierul (pre)adolescentului meu? (săptămâna 16 – 20 noiembrie) 
• Liceu – Cum îmi pot ajuta adolescentul să facă față stresului? (săptămâna 23 – 27 noiembrie)

Trăim vremuri care ne pun la încercare rutinele, profesiile, obiceiurile și credințele despre lume și viață. Un motiv îndeajuns de bun pentru ca Departamentul de Dezvoltare Personală al Avenor College să regândească formatul programului de parenting „Școala de Acasă”, în speranța că acesta va face ce știe el mai bine: să ofere un cadru online securizant în care părinții din comunitatea Avenor, dar și din afara ei, să vorbească despre lucrurile care sunt importante pentru ei.

Să fiți părinți în zilele noastre, nu-i ușor lucru, dacă luați în considerare așteptările utopice create de social media. Dacă mai adăugați în această rețetă experiențele voastre din copilărie, pe care v-ați jurat că nu le veți perpetua în educarea copiilor voștri, valurile uriașe de tehnologie și pandemia COVID-19, puteți concluziona că are sens ca o dată pe lună să vă opriți din ritmul alert al vieților voastre și să stați de vorbă cu alți părinți, cu o echipă de psihoterapeuți și profesioniști în diverse domenii conexe educației, despre lucrurile care nu vă dau pace, cât și despre micile victorii de acasă.

Ce ne și vă propunem mai exact? Vă propunem să faceți o incursiune în curriculumul de dezvoltare personală, parcurgând aceleași tematici pe care copiii voștri le discută la orele de PSHE (Personal, Social and Health Education), din perspectiva părintelui. Acestui demers li se vor alătura echipa de psihoterapeuți Avenor împreună cu profesioniști în diverse domenii care vor facilita procesele de conectare, dezbatere și punere de acord.

Și părinții sunt oameni în fond și la urma urmei, nu? Și ei au nevoie să vorbească despre ceea ce îi preocupă, să le fie ascultate punctele de vedere, să se concentreze pe propriile nevoi emoționale și de învățare și să ia o binemeritată pauză de la lista nesfârșită de lucruri de făcut.

Vă propunem să ne întâlnim la o cafea sau un ceai, fiecare din partea lui de București, într-un spațiu virtual pe care să îl umplem cu sens, emoție, întrebări și soluții. Haideți să transformăm Zoom-ul într-o sufragerie primitoare în care să ne bem cafeaua/ceaiul și, în același timp, să ne dăm voie să vorbim despre preocupările noastre de părinți.

Și tot în acest spațiu, noi, ne vom (re)conecta unii cu alții, cât și cu noi înșine. Dacă este ceva pe care pandemia și tehnologia nu l-a schimbat, acel ceva este nevoia noastră, a oamenilor, de a ne aduna și de a fi solidari unii cu ceilalți.

În concluzie, în luna octombrie, vă așteptăm cu drag și speranță de vremuri mai bune după cum urmează:

• Marti, 20 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Prietenii cu sau fără granițe / Friendships with(out) Boundaries dacă aveți copii care învață în ciclul primar (clasa pregătitoare – clasa a 4-a);
• Miercuri, 21 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Condu-te pe tine, înainte de a-i conduce pe ceilalți / Lead Yourself before You Lead Others dacă aveți copii care învață în ciclul gimnazial (clasele 5 – 8);
• Joi, 22 octombrie, 9:00 – 11:00 la atelierul de parenting Online tot timpul / Online All the Time dacă aveți adolescenți care învață în ciclul liceal (clasele 9 – 12). La acest atelier, vă așteptăm împreună cu adolescenții din dotare, pentru a dezbate pe larg acest subiect de interes.

Să avem un an școlar bun împreună presărat cu ateliere de parenting cu folos!