De la începutul anului școlar, elevii au tot visat la această excursie, și iată că ea a avut loc în weekendul prelungit de Rusalii.
Un grup „magic” format din profesori și elevii claselor V-VIII – cei mici, plini de entuziasm, iar cei mari, cu multă emoție -, ne-am adunat în aeroportul Otopeni vineri dimineața (17 iunie) sub panoul care anunță zborurile. Părinți emoționați și bucuroși, copii adormiți, multă zarvă și lume cât cuprinde – cam așa aș descrie atmosfera de la 6 dimineața din aeroport.
Copiii și-au îmbrățișat părinții, iar noi i-am preluat spre birourile de check in. La coada unde se verificau pașapoartele, am impresionat prin liniștea pe care copiii o aveau, dar și prin bucuria care strălucea pe fețele lor frumoase. Am trecut și de ghișeul cu pașapoarte și ne-am prezentat direct la poarta 34, unde ne-am suit în autobuzul care ne ducea spre avion. Soare mult, prea mult, și un cer cam sufocat și încins. Ne-am pozat pe scara avionului și ne-am îndreptat spre coada avionului, acolo unde aveam locurile.
Zborul a fost scurt și bun. Fără peripeții și cu ceva mâncare în stomac, am ajuns teferi la Praga. Din aeroport ne-a preluat o domnișoară și ne-a dus către autocarul care era parcat afară special pentru noi. Vremea era cam mohorâtă, cu temperaturi de 18-20 grade C, nu ca în București unde am avut temperaturi de 35 de grade C câteva zile bune.
ZIUA 1 – cazarea și vizitarea Centrului
Am ajuns și la hotelul nostru. Am lăsat bagajele undeva în curtea interioară, ne-am luat pelerinele de ploaie, gecile și niște rucsacuri mici și am pornit explorarea Pragăi.
Primul obiectiv – un exchage. Am găsit, am intrat, am schimbat, am zumzăit și acolo puțin și am ieșit fericiți. Am plecat apoi spre centrul Pragăi, cum altfel decât pe malul Vltavei. Cheiurile acestui râu au fost reconstruite și reamenajate în urma inundațiilor din anii 2000 (mai precis, iulie 2002) care au distrus o bună parte din oraș.
Cu aromă de tei, de iasomie și soc ne-a întâmpinat orașul lui Kafka. Malul Vltavei era curat, cu puțini trecători și doar porumbeii ne mai întretăiau calea. Pe râu erau câteva bărci și vapoare cu restaurante. La unul dintre ele, am făcut rezervarea pentru ultima zi a excursiei (duminică).
Obiectivul nostru era Podul Carol (Charles Bridge). Construit în perioada Evului Mediu, acest pod este înțesat cu statuete care au fost adăugate mult mai târziu. Elevii au primit o sarcină: să facă câteva selfie-uri cu statuile de pe pod.
Printre picături de ploaie, ceva rafale și mulți turiști, am admirat artiștii care vindeau tot felul de produse – tablouri, ceramică, bijuterii, felicitări. Ne-a impresionat o formație – Bridge Band. Ne-au spus că ne cântă ceva românesc. Deși muzica nu avea nicio legătură cu vreun compozitor român, ci era un fel de jazz modernizat, atmosfera era frumoasă, iar faptul că ne aflam în Praga ne bucura tare mult.
Am intrat în orașul vechi și aveam ca scop un alt obiectiv – Biserica Sfântu Nicolae (Nikolas). Pentru că deja ne plimbam de multicel timp, am hotărât împreună cu copiii să mâncăm o pizza undeva în apropierea Castelului Praga. Am găsit și pizzeria – mică, înghesuită, dar ok.
Am intrat și la Castelul Pragăi, unde am decis să luăm micul circuit. Acesta cuprindea vizitarea Catedralei Sf. Vitus. Aici, ghidul ne-a explicat toată povestea și istoria locului. Ne-a povestit despre sfinții cehi, despre Podul Carol, despre intrigi, regi, regine și Imperiul Habsburgic. Într-un ritm destul de alert și cu copiii prea obosiți, am ieșit și de aici și ne-am îndreptat pașii spre un loc cu înghețată.
Am traversat o bună parte din orașul vechi pentru a ajunge la o anumită gelaterie. Odată ajunși aici, am invadat locul. Se vindeau kurtos kalacs umpluți cu o înghețată extrem de gustoasă. Bun, bunuț!
Ne-am luat și porția de dulce și, ca o binecuvântare, soarele anunța pentru a doua zi o vreme numai bună de vizitat. Cu soarele în spate și cu mai multă energie, ne-am întors spre hotel. Băieții sportivi au văzut și un spațiu verde unde ar fi putut să se joace, așa că ne tot rugau să îi lăsăm, dar le-am promis că a doua zi sigur ne vom juca. Prima zi fusese deja prea obositoare!
După distribuirea camerelor în tot hotelul (parter, etajul unul, etajul al doilea și etajul al patrulea), copiii s-au retras în camere și apoi am coborât cu toții la masă. După cină, am picat de oboseală, dar copleșiți de frumusețea acestui oraș.
ZIUA 2 – Grădina zoologică și ziua lui Andrei
A doua zi, după micul dejun, am schimbat puțin planul de vizitare și am ajuns la grădina zoologică din Praga, cotată ca fiind una dintre cele mai frumoase zece grădini zoologice de pe glob. Pentru a ajunge acolo, am făcut cunoștință și cu metroul și cu „RATB”-ul ceh: civilizat, organizat, curat.
La zoo, nebunie, lume multă, prea mulți copii, dar o energie bună vibra în jurul nostru. Ne-am organizat rapid și am început explorarea cuștilor, țarcurilor și volierelor. Copiilor le-a plăcut până în momentul în care a început să le fie foame. Știind că e ziua unui elev, Andrei (VI alfa), ne-am gândit că ar fi frumos să mâncăm ceva în incinta zoo. Așa că am găsit un chioșc bine aranjat care vindea cârnați, hot-dog, înghețată și altele de genul. Ne-am instalat frumos la mese și am degustat bucatele tradiționale cehe.
De aici, am plecat spre centrul orașului (stația Museum) unde ne-am întâlnit cu o ghidă pe nume Teresa. Chiar în momentul în care ne explica ea ceva despre istoria Cehiei, în spatele nostru se înființase o gașcă formată din liceeni care începuseră un flash mob: sâsâieli șoptite și ritm din palme și picioare! Super genial.
Teresa ne-a călăuzit prin diferite galerii și am ajuns la statuia modernă care înfățișează capul lui Franz Kafka, statuie situată în cartierul modern al Pragăi. De aici, am ajuns într-o altă galerie unde am descoperit statuia care îl înfățișează pe ducele de Boemia, St. Wenceslav, călare pe un cal cu capul în jos.
Prin magazine, prin centrul Pragăi, la turnul din Piața Centrală, Teresa ne-a adus pe urmă într-un loc retras, unde l-am sărbătorit din nou pe Andrei. Aici, unii au mâncat câte-o înghețată, alții au băut un smoothie, iar Andrei s-a bucurat nespus de cadourile primite de la prieteni și colegi. Dintre cadourile primite, aș menționa mingea verde care cred că a făcut deliciul băieților.
După tura petrecută cu Teresa, am ajuns la hotel. Băieții abia așteptau să termine cina și să meargă să probeze noua minge. Așa că ne-am și văzut instalați pe spațiul verde din fața hotelului. Băieții au jucat fotbal mai bine de o oră și jumăte, iar fetele, jocuri de-ale lor (samurai și ninja – jocuri învățate în Enisala Safari Village). Când băieții s-au săturat de fotbal, au interacționat cu fetele și au jucat „Tara, țară vrem ostași!”. Am rămas plăcut impresionat să văd cât de frumos se joacă și cât de mult se respectă unii pe alții! Bravo, copii!
Ziua 3 – shopping, croazieră și plimbare în parc
A treia zi a început cu o vreme foarte bună de plimbare – parțial senin și cu temperaturi excelente. Azi era zi de shopping. Dar când am ajuns la un mall de lângă hotelul nostru, unuia dintre copii i s-a făcut rău și am hotărât să rămân cu elevul bolnav la hotel, iar colegele au avut grijă de restul grupului.
În această zi, elevii au mers în croaziera pe Vltava și au luat prânzul pe vas, apoi au vizitat parcul Petrin (cu o replică a Turnului Eiffel). Din acest punct, copiii au ajuns din nou în centrul vechi și apoi și-au continuat shopping-ul de ultima zi.
Luni dimineața, am predat cheile, ne-am suit în autocar și ne-am îndreptat spre aeroport. Am prins ceva trafic, dar am ajuns la timp. Am călătorit bine și am ajuns în țară teferi și nevătămați. Doar că ne-a pocnit canicula cea dragă când am ieșit din clădirea aeroportului. Părinții și-au preluat copiii, iar noi am respirat, bucuroși că totul a ieșit atât de bine!
Trebuie să adaug că de foarte mult timp nu am mai avut parte de elevi atât de cuminți, ascultători și înțelegători! Mulțumiri celor care s-au implicat în buna lor educare!
Mulțumesc și dragelor mele colege, Georgiana și Diana, care au făcut ca această călătorie să fie atât de frumoasă! Așteptăm noi provocări!
