La mijloc de aprilie, la clubul de lectură „Să ne adunăm în jurul unei cărți”, cititorii (părinți și profesori de la Avenor College) s-au întâlnit într-unul dintre elegantele saloane de la Bistro La Taifas în jurul cărții „Trei săptămâni în Anzi”, avându-l ca invitat pe autorul acesteia, Marius Chivu.
Scriitorul a împărtășit cu foarte multă deschidere, sinceritate și umor culisele unei călătorii, cu provocările, obstacolele și descoperirile ei inedite.
Dialogul cititori – autor a dezvăluit unul dintre mesajele cărții: „Ca să pleci la drum nu ai nevoie de aplicații, ai nevoie de aplecare.” Două luni a durat pregătirea acestei călătorii în țara lui Vargas Llosa, în Peru. Telefonul, laptopul și orice alt gadget au fost lăsate acasă, iar drumul ales spre Machu Picchu a fost unul neatractiv pentru turismul de masă, în consecință, mult mai lung și mult mai dificil.
Călătoria a pornit de pe străzile aglomerate din Lima, locul în care a gustat pentru prima dată ceviche, preparatul simbol al bucătăriei peruane (pește crud în zeamă de lime, cu ceapă, coriandru și chilli). Apoi a urmat Cuzco, capitala Imperiului Incaș până la cucerirea spaniolă, un oraș sculptat în blocuri masive de piatră. Drumul s-a dovedit uneori anevoios (greutatea efortului depus zilnic, apa ce se consuma foarte repede, durerile avute la genunchiul piciorului stâng) și totodată prietenos, ca atunci când în praful potecii găsește aguaymanto (cătină incașă). Pe lângă Machu Picchu, acel labirint de piatră cu lamele ce pășteau libere pe poteci, obiectivul principal al călătoriei l-a reprezentat izvorul Amazonului din masivul Nevado Mismi.
Pe lângă măreția acestor imagini, surprinse nu doar în cuvinte, ci și în fotografiile ce însoțesc fiecare dintre cele 23 de capitole, ceea ce l-a impresionat pe Marius Chivu a fost ospitalitatea localnicilor, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu întrebând ce faci, cum ești, de unde ești.
Orice călătorie pe alt continent își are întâlnirile sau, mai bine spus, confruntările ei culturale, de multe ori haioase, ca în secvența următoare: ajuns într-un sat, un localnic, foarte curios să afle mai multe, îl întreabă ce nu a gustat niciodată din bucătăria peruană și i-ar plăcea să încerce. Când a aflat că românul nostru vrea să mănânce cuy (porcușor de Guineea, care la ei mișună prin mai toate casele din munți și este mâncat în special de Crăciun), mare i-a fost uimirea să afle că în România porcușorul de Guineea e animal de companie.
