Am deschis admiterile pentru gimnaziu și liceu

La 7 ani de la deschiderea liceului Avenor, ne bucurăm să fim în fața unui moment extraordinar în evoluția școlii noastre. Deschiderea unei noi clădiri, dedicate exclusiv elevilor din clasele 6-12 creează oportunități noi pentru elevii care își doresc să ni se alăture și așteptau un loc la Avenor. 

Organizăm așadar, pe 5 mai, un eveniment dedicat acestor familii, pentru a le oferi ocazia să-i cunoască pe elevii și profesorii noștri și să afle direct de la ei cum se desfășoară învățarea la Avenor. 

Ne bucurăm întotdeauna să spunem povestea școlii noastre prin propriile noastre experiențe de învățare. Eu sunt la Avenor din clasa a 5-a și până acum, în clasa a 10-a, am fost implicată în zeci de proiecte pe care le-am coordonat. Printre ele se enumeră Avenor Mentorship Programme pe care l-am început în clasa a 6-a, cu invitați precum Pavel Bartoș, Ana Consulea și Tedy Ursuleanu. În calitate de Președinte al Consiliului Elevilor am implementat Hoodie-ul Avenor, iar anul acesta am onoarea să coordonez TEDxYouth@AvenorCollege împreună cu 22 dintre cei mai muncitori oameni pe care îi știu. Cred că în toate aceste experiențe m-a ajutat enorm faptul că i-am avut alături pe colegii mei, faptul ca profesorii noștri ne-au ghidat cu pricepere și claritate și ne-au deschis oportunități pe care nu am fi putut singuri să le accesam. La Avenor avem parte de un mediu foarte deschis la orice inițiativă, și sunt sigură că multe alte proiecte vor urma.” spune Sandra Pitu, una dintre gazdele acestui eveniment.

„Acesta este un moment foarte interesant în evoluția școlii noastre. Ne pregătim să deschidem o nouă clădire care va găzdui peste 250 de elevi anul viitor. Liceul nostru s-a dezvoltat frumos în ultimii ani. Avem 3 generații de absolvenți care învață acum în universități de prestigiu și programele noastre s-au diversificat foarte mult între timp. Ne dorim să creăm oportunități pentru o dezvoltare cât mai completă a elevilor noștri. 

Ne bucurăm că elevii din clasa a 12 au început deja să primească oferte de la Universități și am fost încântați să aflăm că Andrei, unul dintre elevii noștri de clasa a 12-a, a fost admis la Harvard.” – Diana Segărceanu, Director Executiv Avenor College.

Liceul Avenor College oferă programe de învățare în sistem britanic

IGCSE – International General Certificate of Secondary Education acoperă primii doi ani de studiu – clasele a 9-a și a 10-a din sistemul românesc / Year 10 și Year 11 din KS4 din sistemul britanic.

Advanced AS/A2 – Cursul Advanced Level are două părţi: AS și A2. Acestea acoperă ultimii doi ani de liceu – clasele a 11-a și a 12-a din sistemul românesc/ Year 12 și Year 13 din KS5 în sistemul britanic – și pregătesc elevii pentru intrarea la Universitate.

La gimnaziu, elevii Avenor au posibilitatea să-și aleagă linia de studiu. Începând cu clasa a 6-a este conturat un program personalizat de orientare școlară. Elevii au posibilitatea de a opta pentru studierea matematicii, a limbii engleze și a științelor în sistemul britanic şi susţinerea evaluărilor specifice acestei linii sau pentru studierea matematicii şi a limbii române în sistemul național şi susţinerea examenului de Evaluare Naţională.

 

De la Avenor la Harvard

Timp de 5 luni, Andrei, elev în clasa a 12-a la Avenor College, a pregătit aplicații pentru 13 universități din întreaga lume. A scris eseuri, și-a pregătit portofolii, a participat la interviuri și și-a spus povestea.

A fost un demers solicitant, obositor și stresant. 

A fost admis la NYU Abu Dhabi și la Drexel University iar toate celelalte universități din SUA la care a aplicat fie l-au respins, fie l-au pus pe lista de așteptare sau i-au oferit burse insuficiente. Mai aștepta un ultim răspuns de peste ocean și între timp făcea glume cu familia despre cum arată oare scrisoarea de respingere de la Harvard.

În dimineața în care a primit răspunsul, a crezut că încă visează în timp ce citea mesajul de admitere. Încă încearcă să se familiarizeze cu ideea că e admis la cea mai prestigioasă universitate din lume la specializarea Film and Visual Studies. 

 

Cum este procesul de admitere la Harvard?

Procesul de admitere este unul complex, care dincolo de evaluarea rezultatelor academice presupune realizarea mai multor eseuri prin intermediul cărora ai oportunitatea să te prezinți pe tine, ca om, dar în care trebuie să îți prezinți și activitatea, proiectele co-curriculare, interesele și pasiunile. Celelalte componente ale procesului de admitere sunt portofoliul și interviul, la care sunt invitați, cu mici excepții, toți candidații. 

Care au fost temele pe care le-ai tratat în cadrul eseurilor? 

În cadrul aplicației am inclus trei eseuri care au avut rolul de a mă portretiza. Primul dintre ele a fost despre mine, despre cine sunt, despre familia mea și despre pasiunea pentru film. În acest eseu am încercat să povestesc cum am început să fac filme și despre cum această activitate m-a ajutat să mă exprim mai ales în contextul în care din copilărie mă confrunt cu o deficientă de auz. Aici am explicat cum am început să fac film, cum am învățat singur foarte mult din filmele de pe YouTube și tot demersul meu autodidact. Cu resurse financiare minime și cu ajutor limitat, mi-am produs singur filmele, trecând prin toate etapele: scenariu, pre-producție, producție, post-producție fiind pe rând scenarist, compozitor de muzică, regizor și chiar actor. Am investit sute de ore de muncă în fiecare produs, totul din pasiune. Și cred că am reușit să transmit acest lucru în cadrul eseului.

Celelalte eseuri au fost despre proiectele de voluntariat în care m-am implicat și despre internship-urile pe care le-am făcut. La capitolul voluntariat am ales să vorbesc tot despre film și despre cum am reușit să contribui printr-o animație folosită ca reclamă la strângerea a 50.000 lei în cadrul campaniei „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării, derulată de fundația Inimă de Copil. Aș putea spune că acest proiect a fost cel mai de succes proiect al meu. Filmul produs – deși a fost prima mea animație – a adunat peste 50.000 de vizualizări și, cel mai important, a contribuit la o cauză socială. Avenor Christmas Charity Fair, BMNATO, Art for Heart sunt alte câteva proiecte de voluntariat în care am implicat fie ca fotograf, fie am ajutat cu filmari și/sau editări.

Stagiile de pregătire practică au și ele povestea lor, rolul lor în dezvoltarea mea fiind foarte mare. Experiența practică, din studio, interacțiunea cu specialiști, proiectele din internship-uri în care am fost implicat sau la care doar am asistat, fiecare în parte a contribuit la dezvoltarea mea personală și profesională în domeniul producției de film.

Ce trebuie să includă un portofoliu de succes?

Nu știu ce include un portofoliu de succes, eu pot să spun doar ce am inclus eu în portofoliu. 🙂

Am inclus aici toate filmele pe care le-am făcut în timpul liceului, în total 11 – se pot vedea pe canalul meu YouTube. Mi-am făcut singur toate filmele și mai mult decât atât, am făcut alte filme în care am ilustrat modul meu de lucru. Cred că acesta a fost un diferențiator care a demonstrat comisiei de admitere modul în care gândesc, structurez și planific, a demonstrat faptul că mă pot adapta și că pot găsi soluții. De asemnea, au transmis pasiunea mea pentru film și efortul de care sunt capabil pentru astfel de proiecte.

În plus, am vorbit în prezentarea despre mine și despre celelalte pasiuni pe care le am, respectiv pianul, chitara acustică și chitara electrică.

Povestește-ne despre interviu, cum s-a derulat, care au fost subiectele discutate în cadrul lui?

Interviul la Harvard este ultimul pas al aplicației și are loc cu toți candidații, așadar nu este un indicator al trecerii într-un stadiu următor al procesului de admitere. Cu toate acestea, el este important ca etapă deoarece are o pondere în decizia finală. Partea interesantă este că interviul nu se desfășoară cu un profesor, ci cu un alumn Harvard, instruit special pentru acest lucru și care nu știe despre tine nimic altceva decât numele și data nașterii. Nu este tehnic, este un interviu în care povestești despre tine, despre activitati extra-curriculare, despre pasiuni, despre ce îți place să faci, despre planurile de viitor. De asemenea, este un bun prilej pentru tine, în calitate de candidat, să pui întrebări și să afli mai multe detalii despre ce înseamnă viața la Harvard.

Să trecem la partea mai puțin vizuală – rezultatele academice. Ce ne poți spune despre această componentă a procesului de admitere?

În mod evident, rezultatele academice sunt foarte importante și ele trebuie să se încadreze într-un standard. Eu am avut privilegiul de a studia la Avenor College, o școală internațională cu un curriculum care te avantajează în contextul aplicării la universități din străinătate și care îți oferă oportunități de învățare diverse, cu profesori foarte bine pregătiți și deschiși spre o învățare diferențiată la nivelul fiecărui elev. 

Cel mai bun exemplu pe care pot să îl dau și care cred că a funcționat ca un diferențiator pentru mine a fost că în cadrul EPQ – Extended Project Qualification, într-un proiect de film pe care l-am propus, am avut ocazia să fac research, să analizez în detaliu și să înțeleg ce aspecte emoționale și vizuale trebuie să includ într-un film sau într-o reclamă pentru a genera emoție și pentru a ajunge cu adevărat la spectator. 

În plus, orele de Drama, Media Studies sau orele de Arte, în care cu ajutorul profesorilor am găsit soluții ca eu să fac film, cluburile la care am participat, toate au contribuit la acest rezultat.

Un alt atuu al școlii este predarea în limba engleză care îți asigură o capacitate foarte bună de exprimare la nivel academic și îți dă astfel posibilitatea să spui foarte ușor ceea ce gândești și ceea ce simți. Este o abilitate care te ajută foarte mult și pe care o dezvolți prin prezentările pe care le faci în cadrul școlii.

Dincolo de activitatea școlară, în plus față de examenele de A Levels, m-am pregătit singur pentru examenele Toefl și SAT (BAC-ul american), unde am obținut un scor de 1480 din 1600 ceea ce m-a plasat în top 1% din cei care dau acest examen.

Și nu în ultimul rând, trebuie să menționez ajutorul pe care l-am primit din partea doamnei Madeleine Popescu, de la Yourway Advisors, consultantul recomandat de Avenor, care m-a ajutat pe tot parcursul procesului de admitere. Este o susținere de care ai nevoie pentru a reuși să treci cu succes peste partea tehnică și administrativă pe care o implica procesul de admitere la o universitate din străinătate.

Dacă ar fi să formulezi niște recomandări pentru colegii tăi pe care îi așteaptă admiterea la universitate, care ar fi ele?

Nu cred că sunt în postura de a oferi recomandări, poate doar niște sfaturi, așa cum am primit eu de la fratele meu mai mare care a trecut prin această experiență înaintea mea și care apoi m-a mentorat pe tot parcursul procesului de admitere.

Primul sfat pe care îl am este că trebuie să fii autentic și să faci cu pasiune ceea ce faci. Acesta cred că este cel mai important lucru pe care o aplicație îl poate transmite și care te diferențiază.

Apoi, mai cred cu tărie că trebuie să ai planuri de rezervă – mai multe. Procesul de admitere este dificil și poți să ai surprize – să fii respins, să fii admis dar să nu primești ajutor financiar și așa mai departe.

Un alt sfat pe care îl am este că trebuie să îți pui toată energia într-o aplicație. În fiecare aplicație. 

Știu că este obositor uneori, căci procesele sunt complexe dar eu, de exemplu, am luat fiecare aplicație pe rând și înainte de a o pregăti analizăm foarte bine website-ul universității, încercam să mă gândesc cum ar fi să studiez acolo, ce puteam să fac, ce oportunități aș fi avut. Și apoi scriam aplicația cu toate aceste detalii în minte și cu dorința sinceră de a ajunge acolo. Când terminăm aplicația, treceam la următoarea universitate.

După entuziasmul pe care îl pui în aplicație, e nevoie și de puțină detașare. Eu, la interviul de la Harvard, fiind aproape sigur că nu o să fiu admis, m-am dus destul de relaxat și am fost eu însumi, gândindu-mă că nu am nimic de pierdut. Iar această atitudine cred că m-a ajutat mult.

Care crezi că au fost atuurile care ți-au adus această reușită remarcabilă? Și ce simți acum?

Cred că atuurile mele cele mai mari au fost pasiunea și perseverența. Proiectele în care m-am implicat de-a lungul anilor, filmele pe care le-am făcut – fie din entuziasmul de a ecraniza o poveste personală, o emoție sau doar o temă pentru școală – internshipurile, acțiunile de voluntariat în care m-am implicat, piesele de teatru în care am jucat sau recitalurile de pian și chitară la care am participat au fost făcute pentru că mi-a făcut plăcere, pentru că m-au reprezentat și m-au ajutat să mă exprim. Primele filme le-am făcut doar pentru mine și pentru membrii familiei mele – care la început au fost, de altfel, și singurii spectatori.

Ulterior, am reușit să învăț și să evoluez, iar filmele pe care le-am făcut în liceu au reprezentat portofoliul meu pentru admiterea la facultate. Deși pare greu de crezut, aceste filme scurte – alături de celelalte rezultate academice și de portofoliul de activități – mi-au dat șansa să obțin un loc la Harvard College.

Chiar dacă am primit scrisoarea de confirmare a admiterii, încă mi se pare că visez cu ochii deschiși! Sunt zile în care nu îmi vine să cred ce se întâmplă, în care sunt inert, și altele în care sunt copleșit de emoție pentru ca apoi să mă întreb ce caut eu acolo în contextul în care, anul acesta, Harvard a avut cea mai mică rată de admitere.

Care sunt planurile de viitor? Ce speri să găsești la Harvard?

Cel mai important plan este să merg în toamnă la Harvard unde sper să găsesc colegi cu aceleași pasiuni ca mine, care să vrea să schimbe lumea prin artă.  Vreau să beneficiez de oportunitățile pe care mi le oferă universitatea, să învăț și să îmi urmez pasiunea. Iar pe termen mai lung îmi doresc să pun bazele unui start-up în domeniul filmului.

 

Mai multe detalii despre pasiunea pentru film și despre activitatea lui Andrei în ultimii ani la Avenor regăsiți AICI și AICI .

 

Cum consumăm conștient conținut media

Una dintre cele 7 trăsături de bază care alcătuiesc profilul absolventului Avenor College este aceea de a fi Future Ready – pregătit de viitor. În 2020, când școlile s-au închis, tranziția bruscă înspre învățare online a cerut din partea profesorilor, a conducerii școlii, a elevilor și a părinților să se adapteze rapid la o situație nouă, necunoscută și incertă. E ușor, odată ce te obișnuiești cu ceva, să ai senzația că ai terminat, că greul e în urmă și că gata, te-ai adaptat. Realitatea este că noua relație pe care o avem cu tehnologia în învățare este încă nouă și cere încă adaptare continuă. Iar unul dintre skill-urile cele mai importante pe care le putem antrena în contextul acestei relații care încă evoluează este cum ne raportăm la conținutul pe care îl consumăm online. Este o lecție pe care încercăm să o predăm elevilor noștri și ca orice lecție, este una pe care e important să o modelăm și noi, ca adulți, profesori și părinți.

CE LE SPUNEM ELEVILOR

În primul rând, îmbrățișăm tehnologia ca pe un lucru bun și folositor și îi încurajăm pe elevii noștri să folosească tehnologie în clasă – numai prin familiaritate putem deprinde adevărată fluență digitală. Folosim proiectele de grup ca pe oportunități de a discuta despre ce înseamnă fact checking și cum poți să verifici sursele unei informații.

  1. Citează sursele

Elevii învață că trebuie să atașeze link-uri către sursa informației furnizate în orice prezentare. Dacă ai găsit informația pe un site care nu își citează sursele, cu siguranță va trebui să treci la pasul doi și că cauți surse adiționale.

  1. Câte surse confirmă ceea ce ai găsit?

Elevii învață că înainte de a crede o informație, este important să verifici dacă există și alte surse care o confirmă sau dacă există surse care o infirmă. Pentru asta îi încurajăm pe elevi să folosească un motor de căutare și să încerce să scroll-eze și dincolo de primele rezultate, sau chiar pagini – primele surse sunt de obicei cele mai accesate și cum informația falsă se diseminează adesea mai rapid decât o știre adevărată, este important să te uiți și la surse mai puțin accesate. Dar…

  1. Care este calitatea surselor care susține informația?

Trebuie și să înveți să decodezi posibile semnale de alarmă cu privire la calitatea sursei. Aici lucrurile devin puțin mai dificile și vârsta și experiența cititorului devin mai importante. Un prim semnal de alarmă ar fi dacă sursa identificată folosește limbaj corect – articolul este corect gramatical, dă dovadă de profesionalism sau are greșeli de ortografie evidente? 

  1. Cum mă face să mă simt?

O întrebare pe care ar trebui să învățăm să ne-o punem și noi, adulții, dar și copiii, chiar de la o vârstă fragedă, este “Ce emoție îmi provoacă acest titlu / articol / informație”. Dar o întrebare și mai bună este cât de intensă este emoția pe care mi-o provoacă acest titlu / articol. În spatele oricărei surse care provoacă o emoție foarte puternică se află cel mai probabil un interes ca cititorul să share acea informație mai departe.

Frica, furia și revolta se răspândesc repede în mediul online. Discursul anti-vaccinare din ultimii ani este un exemplu clasic de monetizare a fricii și a furiei audienței. Teoriile conspirației apelează intens la sentimentul de revoltă al audiențelor, pe care le încurajează să se simtă înșelate, păcălite, folosite de către o categorie de oameni care urmăresc să profite de pe urma lor. Dacă o informație provoacă un sentiment foarte puternic de revoltă, nu înseamnă neapărat că este falsă, dar cu siguranță înseamnă că merită investigată, urmărind pașii de mai sus. 

Toate aceste emoții – curiozitatea, frica, furia și revolta sunt emoții active, care produc o nevoie mare de acțiune, ne încurajează să facem ceva – ca de exemplu, să dăm click, să dăm share.  

Ce este important să înțelegem este că și sursele ‘oficiale’ sau ‘de încredere’ de știri folosesc adesea același mecanisme, tocmai pentru că ele sunt foarte eficiente. Motiv pentru care o educație mai riguroasă de Media Studies este vitală.

  1. Cu ce scop e creat produsul pe care îl consum?

La Avenor College, începând cu clasa a 9-a,  elevii își pot alege să studieze Media Studies, un curs dedicat analizei de produse media, cu accent puternic pe medii digitale.

“La Media studiem în detaliu mai multe tipuri de media, inclusiv știri, media online și social media, advertising și marketing. Analizăm cine crează produsul – reclama, știrea, pagina de social media – și cu ce scop. Creația unui produs media este un produs de selecție și de omitere. O știre online nu reflectă realitatea situației, ci mai degrabă o versiune construită a acestei realități. Iar elevii la  media învață să recunoască în ce fel media își manipulează audiențele pentru a atinge obiectivele producătorilor și ale companiilor care le dețin. În acest fel  îi învățăm pe elevi să recunoască dezinformarea, bias-urile și fake news, un set de skill-uri absolut esențiale în societatea noastră digitală,” spune Katie Hargreaves, profesoară britanică de Media Studies la Avenor College.

Când studiază ziare, elevii de liceu studiază în paralel două produse – un cotidian britanic cu orientare politică de stânga și un tabloid britanic cu orientare politică de dreapta. Elevii analizează în ce fel orientarea politică a conducerii companiei care deține ziarul influențează limbajul folosit în articole. Influența nu se limitează la limbaj, se extinde și asupra selecției de fotografii, a culorilor folosite și chiar a fontului. Fiecare element al unui produs media comunică un înțeles către audiență, cu scopul de a le atrage atenția și de a se asigura că cititorii revin la sursa lor principală de informație.

În vreme ce cursul de Media Studies este destul de avansat, el oferă o lecție importantă pe care o putem aplica atât în discuțiile cu copiii noștri cât și în felul în care noi consumăm produse media, o lecție despre…

  1. Importanța toleranței față de opinii diferite de ale mele

Se vorbește mult în zilele noastre despre felul în care algoritmii motoarelor de căutare crează bule ideologice – despre cum conținutul sugerat este conținut cu care suntem deja de acord. La fel cum studenții de la Media privesc două produse diferite pentru a înțelege ce au comun, putem să îi încurajăm pe elevii și copiii noștri să caute mereu opinii diferite de a lor. Poate părea contra-intuitiv să căutăm în mod intenționat opinii diferite de ale noastre, însă aceasta este de departe cea mai puternică unealtă în combaterea fake news. Dezvoltarea toleranței față de opinii diferite de ale noastre ne face imuni la monetizarea emoțiilor negative pe care mizează dezinformarea.

  1. Să o luăm pas cu pas…

Din tot ce am scris mai sus reiese că o persoană fluentă digital este o persoană foarte ocupată. Pentru această persoană, simpla lectură a unui articol de știri presupune cel puțin trei joburi – researcher, cea care caută alte surse; fact checker, cea care verifică validitatea surselor; analist și evaluator, cea care analizează limbajul sursei și, cu o înțelegere avansată asupra intereselor politice și de business din spatele ei, realizează o analiză a conținutului. Niciuna dintre aceste slujbe nu e ușoară și cred că trebuie să recunoaștem că și pentru noi, adulții, îndeplinirea tuturor acestor roluri poate deveni obositoare. Cel mai important, mai ales în lucrul cu copiii, este să le amintim să o ia pas cu pas. Iar primul pas este să devenim conștienți de efectul pe care media o are asupra noastră. Certitudinile și adevărul sunt dificil de obținut în zilele noastre, însă deprinderea de a consuma conștient conținut este cu siguranță unul dintre cele mai valoroase skill-uri ale unei persoane cu adevărat Future Ready.

Smaranda Nicolau, Profesor de Drama și Media Studies la Avenor College, a realizat pentru Spotmedia acest material informativ în care povestește ce îi învățăm pe elevii noștri despre consumul media și mai ales despre fake-news. Materialul integral poate fi citit AICI.

The 11th edition of Work in Progress

Last week we celebrated the 11th edition of Work in Progress, the biggest and most beloved art exhibition in our school. Ever since November, our students from primary and middle school made use of their creativity in various multidisciplinary activities. This year, our main focus has been Design in its various forms.  

Students from middle school learned how to create clothes from scratch – they learned how to use a sewing machine, experimented with decorating techniques and prepared a fashion show in which they presented their final products.

Students from primary school created a pastry shop – they imagined, designed and built a product from idea to its physical form, using both analog and digital techniques and software. They experienced both digital 3D modeling, clay modeling, and 3D printing bringing together both analog and digital means of production.

It was also a great opportunity for our high school students that study Art and Design to share their projects.


Here are some words from our teachers:

Andreea Geamănu: This year’s challenge was to get all students excited about fashion design and the process behind creating a piece of clothing. All the pieces in this fashion collection were entirely created by our middle school students, from choosing the fabric, understanding how to use a sewing pattern, assembling all pieces using the sewing machine, experimenting with decorating techniques and creating the overall look. Each class created at least one item of clothing or accessory and every student had a contribution to this process. If you look at the displays next to the mannequins, you will see that there was a complex creative process behind this final product, a series of drawings, collages, magazine inspiration and you can also see some of our middle school students in the middle of the action. 

 

The students from the Printmaking Club came up with a big challenge for themselves: to find as many ways as possible to use stencil art, a very versatile technique that they learned during our lessons. They are proposing an interior design and fashion design approach and they created a thematic wallpaper, tapestry, curtains and an outfit, all with the “Tropical” theme in mind. They decided on the theme, chose the elements, cut out the stencils and proceeded to print different types of materials. When you visit the minipark art station, expect to see a wide range of materials and get transported right away to an exotic resort. While you’re there, don’t forget to take a look at the artworks created by the Book Illustration Club.

 

The students from the Book Illustration Club found themselves in a fantasy world, where Santa lives in Greece and plant pots play the guitar. They created 3D paper illustrations based on the surrealist short stories imagined by students at the beginning of the school year during the art lessons. They chose to use this medium because they considered it a little different than the usual illustration style they see everywhere. Together with the illustrations, you can also see some typographic experiments. The students wrote the surrealist short stories letter by letter on paper using wooden letters traditionally used in letterpress machines. 

 

Bogdan Topîrceanu: Before we get into the theme of this year’s exhibition, we think we must clarify the reasons behind this year’s endeavor. Usually, Work in Progress displayed an array of expressive and colorful fine art drawings and paintings. This year though, we thought we might switch gears in order to show that art can be more than just a relaxing activity. 

 

We often fail to conceive just how important drawing and art are in everyday life, because we are used to seeing art as only something hanging on the walls of a gallery. That is what we are taught, through the prism of the institutional theory of art: that art is dependent on an art audience and an art space. But “art” is only a word which we started using 500 years ago, during the Renaissance. And drawing and craftsmanship have been present in the human experience way before that. 

 

The oldest intentional drawings made by Homo Sapiens go back to roughly 73.000 years ago, but the oldest drawing traces go back to roughly 500.000 years ago, to Homo Erectus. Drawing has shaped the human brain in ways that might not be evident at first, but which unravel at a more serious scrutiny, by being one of the first technologies developed by our minds. And yes, we said technology, for it is the basis on which mathematics was first developed, and further on, written language, two of the main elements of human science, knowledge and ultimately civilisation. Drawing is the means through which our brains manage to turn physical elements into abstract concepts, around which we can more easily wrap our minds around. And thus, we do not think it is a coincidence, that all, and we mean ALL human made objects rely on a drawing, or a mental image of the future object we are going to build. You see, drawing is not only a sketch on a white paper, but a mental blueprint for objects not yet in existence. 

 

Society regards the activity of art making as a child’s play, and easily dismisses artistic endeavors as unserious and maybe even pretentious, in the face of more “serious” fields, such as science and technology, regardless of the fact that both heavily rely on drawing and imagery in order to further their development. Art, theory and technology all are interwoven, and cannot exist one without the other. And this is something that we strongly believe we as teachers should highlight in our classes, in order for students to understand how the elements of our world connect to each other, and understand that what they learn in an art class, is not only a therapeutic activity, but can become a useful tool for testing and developing their own ideas.

And this brings us to the second part of this explanation.

 

This idea of art, theory and technology as a single organism permeated into this year’s activities. While imagining the curriculum for 2022, we had this idea of teaching entrepreneurship using art. And what better way of doing that if not by challenging the students to imagine their own brand and business. Thus students were able to gain real world skills, which they can also use outside class, and even further on, when they grow up. As we experimented in the past 2 years, children can learn in parallel how to develop both analog and digital skills in resolving the same tasks, thus gaining better control over both the immediate reality and also the digital tools at their disposal.

 

While brainstorming ideas for what type of business might be fun and interesting for them to do, some images of Claes Oldenburg’s The Shop (1961) popped into our minds. A collection of handmade fake pastry products, built out of common materials and painted with industrial enamels. Thus, the theme was set: a pastry shop for the students to imagine from scratch, with the main objective: to imagine, design and build a product from idea to its physical form, using both analog and digital techniques and software.

 

For lower primary, we mostly focused on drawing and coloring, introducing a couple of notions of typography and lettering which they used in imagining their shops’ names. For the upper primary we upped the game and expanded the project, from a few weeks, which was the regular Work in Progress timeline, to a few months. This extra time let the student experience a much more diverse learning process. Thus, they started out with a blank business canvas, which they learned how to use and on top of which they built their brand, both in name and image. They researched other pastry brands and branding ideas using Behance, they vectorized their hand drawn logos using Vectornator, they designed their 3D printed products in Tinkercad, and designed their packaging using Sketchbook, Procreate and even Notes. They learned about the difference between a logotype and a logogram, the anatomy of letters and how to build new, interesting and intricate typefaces. They experienced both 3D modeling and clay modeling, bringing together both analog and digital means of production, and also made their first attempts at building a functional and aesthetic container for their products. All of these individual activities have been reunited in one design, representing the facade of their pastry shop.

The pinnacle of their efforts: an intricate display containing all the elements they managed to assemble in the last 5 months of sustained work. This whole endeavor represents a STEAM pilot for primary, from which we have learned on a pedagogical level, at least as much as the students did following our lead. We identified both opportunities and challenges for both ourselves and the students, which we will use only to further develop and adjust the idea onto their own needs. 

„Language & Culture Corner” – pasiunea transformată în proiect de bursă

Cu un website nou și cu un newsletter doar cu vești bune, „Language & Culture Corner” este un proiect școlar născut din dragostea pentru călătorii. Făcut cu pasiune, el este implement cu determinare și agilitate de un bursier Avenor care ne invită să călătorim virtual și să descoperim lumea într-un mod inedit.

Povestește-ne despre tine. Ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

I.R. Mă numesc Iarina și sunt în clasa a 10-a la Avenor. M-am alăturat comunității acum aproape patru ani. Să fii bursier vine la pachet cu multă responsabilitate în ceea ce privește notele, proiectele și activitățile desfășurate dar presupune și un sentiment extraordinar de împlinire. În echipă cu mine sunt alți elevi, profesori și angajați ai școlii alături de care îmi face plăcere să lucrez. Această bursă mi-a dat ocazia să coordonez proiecte împreună cu alți oameni la fel de pasionați ca mine și să fiu un exemplu pentru ceilalți.

Ce proiecte de bursă ai? Care este povestea lor și ce activități presupun?

I.R. Anul acesta implementez două proiecte. ”Language and Culture Corner” este un proiect în derulare început de mai multă vreme și ”Say NO to Fast Fashion este un proiect nou, dezvoltat și derulat împreună cu o altă colegă.

Language and Culture Corner” a apărut ca rezultat al pasiunii mele foarte mari pentru călătorie și descoperirea de noi culturi. Mi se pare foarte frumos să afli despre diferențele dintre oameni și despre cum te poți adapta la ele. Este o ocazie extraordinară să îți îmbunătățești cultura generală și ne ajută, de asemenea, să ne înțelegem mai bine unii pe alții.

În 2019, „Language and Culture Corner” a început cu un poster pe un perete. Acum, proiectul a crescut și implică multe activități pe care le propun colegilor mei și nu numai: dezbateri, sondaje de zilele naționale, prezentări și jocuri kahoot. Componenta principală a proiectului este website-ul pe care toată lumea poate să îl acceseze. Aici se regăsesc jocuri și informații despre țările din Europa. În prezent lucrez la actualizarea lui cu informații despre țări de pe alte continente.

Proiectul tău – „Language and Culture Corner” – este foarte versatil și poate să meargă în foarte multe direcții – geografie, istorie, artă, civilizație și așa mai departe. Lucrezi singură la documentarea lui, cum te descurci, cât timp îți ocupă?

I.R. Da, lucrez singură la documentarea website-ului și întotdeauna încerc să mă asigur că folosesc surse credibile și că nu public informații neadevărate sau inexacte. De obicei verific din două sau chiar trei surse o informație. Evident, această verificare implică foarte mult timp dar încerc întotdeauna să mă raportez la ea ca la un lucru pozitiv deoarece îmi face plăcere să descopăr lucruri noi despre diverse țări. Câteodată dau drumul la muzică, îmi iau o cană de ceai și mă apuc de treabă. Au fost cazuri când am trecut de la un lucru interesant la altul și am fost nevoită să mă opresc pentru că orele treceau pe lângă mine fără să îmi dau seama. Dar  această ”pierdere de timp” mă bucură căci este o modalitate bună să îmi îmbunătățesc cultura generală.

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat de-a lungul timpului în implementarea proiectului?

I.R. Cea mai mare provocare pentru mine a reprezentat-o pandemia. Proiectul meu era în plină dezvoltare și mulți colegi erau interesați de ceea ce făceam și de propunerile mele. Când eram la școală aveam multe idei ce puteau fi implementate și apoi, brusc, a venit pandemia și ușor-ușor am realizat că școala online nu e ceva ce se va termina curând. Mi-am făcut probleme căci nu știam cum să le atrag atenția colegilor așa că singura soluție potrivită pe care am identificat-o a fost să încerc să îmi adaptez proiectul la o versiune online, respectiv un website, așa cum au făcut și alții în această perioadă. Din cauza pandemiei, din păcate, dezvoltarea proiectului a devenit mai lentă, pierzând din vizibilitate. Dar, o dată cu întoarcerea la școală am reluat promovarea lui și sper ca în perioada următoare să afle de el cât mai mulți colegi și nu numai.

Spune-ne cele mai amuzante 5 ”Știați că” pe care le-ai aflat despre țările europene lucrând la proiectul tău?

I.R. Prin intermediul acestui proiect am avut ocazia să aflu lucruri cu adevărat interesante despre țările europene. Câteva dintre curiozități sunt:

  • În Germania nu există prevăzută o pedeapsă pentru încercarea de a evada din închisoare deoarece se consideră că a fi liber este un instinct uman de bază;
  • Kiev are cea mai adâncă infrastructură de metrou din lume – 1,5 km adâncime;
  • La Roma, turiștii aruncă anual în Fontana di Trevi 1 milion de euro;
  • Slovacia are singura capitală din lume care se învecinează cu două țări;
  • Se estimează că britanicii beau zilnic 165 de milioane de căni de ceai.

Cum vezi evoluția proiectului tău? Cum îți propui să îl continui?

I.R. Chiar acum câteva săptămâni am lansat o noutate. Este vorba despre un newsletter cu vești bune. Oricine se poate înregistra folosind codul QR din afiș sau formularul special creat pentru înregistrare. Este un newsletter bisăptămânal pe care îl primești direct în inbox  dacă te abonezi. Noutatea pe care o aduce newsletter-ul și partea cea mai interesantă este că el conține doar cele mai bune vești din lumea întreagă, fie că vorbim despre proiecte sustenabile, oameni, culturi sau țări. Cred că în vremuri de nesiguranță ca cele pe care le trăim în prezent, oricine are nevoie de vești bune din când în când. Sper din suflet să am un număr cât mai mare de abonați! 

Ceea ce sper și îmi doresc foarte mult anul acesta este ca școala să poată organiza faimosul eveniment Cultural Celebration Day care, din cauza pandemiei  nu s-a mai putut organiza în format fizic în ultimii doi ani, și la organizarea căruia  îmi doresc să contribui prin intermediul  proiectului meu.

”Cum facem față fricii de război?”

”Cum facem față fricii de război?” –  un webinar dedicat comunității Avenor, a fost organizat pe tema conflictului din Ucraina și a emoțiilor generate de acesta, cu sprijinul doamnei psiholog Oana Cueșdeanu

Războiul care se întâmplă în acest moment în Ucraina este o realitate pe care nici unul dintre noi nu și-a imaginat-o posibilă. Cu toate acestea se întâmplă, este foarte aproape de noi și are efecte negative în principal asupra ucrainienilor, victime directe ale acestui conflict de neînțeles, dar are impact și asupra noastră și mai ales asupra copiilor noștri.

Oricât am încerca să protejăm copiii și adolescenții de zgomotul acestui război, este sănătos să conștientizăm că ei vor găși surse de informare – fie din mediul virtual, fie de la școală sau din interacțiunile cu prietenii. Nu avem o previziune clară asupra situației actuale, nu știm când se va încheia, dar categoric pune presiune pe noi toți. O presiune care se transformă rapid în anxietăți de pierdere, de abandon, de moarte. 

În acest context, cu sprijinul doamnei psiholog Oana Cueșdeanu, am organizat un webinar cu tema ”Cum facem față fricii de război?”. 

Timp de o oră, doamna psiholog Cueșdeanu a încercat să le ofere părinților informații despre cum să își gestioneze propriile emoții și mai ales cum să îi ajute pe copii să se exteriorizeze, să povestească ce știu și ce părere au despre ceea ce se întâmplă și mai ales cum să se descarce de emoțiile negative care uneori pot fi copleșitoare.

„Tu ce crezi?”

Așa ar trebui să înceapă orice discuție pe care ne propunem să o avem despre război cu copiii noștri.

Apoi, ce spunem?, cum spunem? și când spunem? sunt cele trei întrebări pe care trebuie să le avem în minte înainte de a porni o conversație așa sensibilă cu ei.

A fi liant emoțional în aceste momente este ”un must” pentru orice părinte. Și pentru asta avem de înfruntat barierele noastre interne și de a discuta deschis, echilibrat și adecvat vârstei lor. Webinarul este o invitație la  dialog deschis, în care ne așezăm ideile despre cum să vorbim cu copiii noștri despre război. E o invitație pentru părinții suficient de curajoși să recunoască că suntem vulnerabili.” – Oana Cueșdeanu,  psiholog și supervizor în psihologie clinică, psihoterapeut și trainer în psihoterapie pozitivă, părinte în comunitatea Avenor. 

Înregistrarea integrală a webinarului este disponibilă mai jos.

Sprijin pentru Ucraina

Victimele războiului din Ucraina au nevoie de ajutorul nostru imediat pentru a avea acces la bunuri de bază care să le ajute să trăiască de la o zi la alta.

 

Avenor College se alătură inițiativei Black Sea School Group, grupul școlilor COBIS din zona Mării Negre, de a susține și de a ajuta victimele războiului din Ucraina prin încurajarea donațiilor către Crucea Roșie Română

Misiunea Apelului pentru Ucraina inițiat de Crucea Roșie Română este de a colecta fonduri pentru refugiații ucraineni care ajung în România și care au nevoie de adăpost, de hrană, de produse de igienă personale și de cazarmament.

Vă rugăm să donați pentru a da o șansă în plus acestor victime, în special femei și copii vulnerabili, care fug de război și au nevoie de ajutorul nostru.

Donațiile se pot face AICI.

 

***

Council of British International Schools (COBIS) este o asociație globală a școlilor internaționale britanice cu standarde înalte. Școli COBIS există în peste 75 de țări din întreaga lume și toți membrii acestei organizații se angajează să respecte asigurarea calității și furnizarea unei educații în stil britanic.

 

Black Sea Schools Group este un grup de școli COBIS (Council of British International Schools) din țările din jurul Regiunii Mării Negre (Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, România, Turcia și Ucraina). Misiunea grupului este de a crește gradul de implicare al elevilor din regiune, de a sprijini dezvoltarea profesională a profesorilor și de a încuraja colaborarea dintre școli.

 

Față în față cu adolescența – ghid practic pentru părinți

Cum abordăm adolescentul și adolescența? Care sunt principale frici pe care le avem? Cum depășim conflictele? 

Oana Cuesdeanu, psiholog și supervizor în psihologie clinică, psihoterapeut și trainer în psihoterapie pozitivă dar și mama a doi copii, unul aflat în pragul adolescenței, oferă mai jos o serie de răspunsuri care ne pot schimba perspectiva asupra acestei perioade provocatoare.

Vă rugăm să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră – psihologul și mama Oana Cuesdeanu și despre decizia de a sprijini comunitatea Avenor prin organizarea atelierelor pe tema adolescenței dedicate părinților.

Oana Cueșdeanu: Sunt o mamă la pas cu adolescența pentru că deja cochetez cu ritmul ei prin comportamentul adoptat de fiica mea cea mare. ”Acasă” s-a transformat într-un dinamic punct de întâlnire al prietenilor pe care îi are, așa că pot gusta această etapă din perspective diferite, prin mai multe voci. ”Mama, a zis o prietenă despre tine că…” a devenit un bun exercițiu de a mă privi mai des în oglindă și de a avea o atenție mai mare asupra atitudinii pe care o am în confortul rutinei zilnice de acasă. E un deliciu să le văd lipite de bucătărie, acolo unde în timp ce mai gătesc povestim diverse. În același cadru întâlnim și gelozia simpatică a surorii mai mici, care mai intervine temperând dinamica.  

Ca terapeut am avut și am ocazia să întâlnesc adolescenți curajoși să se exprime. Momentan, alături de mai mulți antrenori din țară desfășurăm un proiect la nivel național adresat tinerelor sportive. Așa avem oportunitatea să înțelegem mult mai bine dinamica vârstei, așa cum se manifestă ea în mai multe colțuri ale țării. 

Este o provocare să găsești un limbaj comun, cuvinte cheie și concepte la care să adere și pe care să le integreze în gândirea lor atât tinerii cât și părinții. 

Avenor are o abordare unică. Ne-a ajutat să ne simțim ”acasă” și spun asta pentru că acum un an și jumătate ne-am desprins de Ardeal din dorința de a ne vedea copiii zâmbind când ies de la școală. Așa ne-am stabilit în București. Am visat mereu să găsesc suport în echipa educațională, să pot avea un dialog cu profesorii pe care îi respect pentru creativitatea și bogăția minții lor, pentru că au înțeles abordarea minții prin suflet și pentru că efectiv se întrec în a găsi proiecte zilnice în care să implice tinerii. Atelierele le văd ca pe un schimb de experiență prin care mă îmbogățesc mental și în plus îmi acordă oportunitatea de a relaționa cu oameni pasionați și dornici să spargă limite.  

Care sunt principalele frici ale părinților aflați față în față cu adolescența? Dar ale adolescenților?

O.C: În fața adolescenței părinții devin anxioși. O privesc neputincioși uneori. Și asta pentru că uită să se detașeze de controlul și de limitările inconștiente pe care le au inserate de generația care le-a oferit educație.

”Punem accent pe educație” îmi spun părinții des. 

”Adică pe performanță?” îi întreb.

Adolescența este o perioadă de tranziție spre etapa de adult. Nu ne ajunge doar să fim performanți. E important să dobândim autonomie, să fim flexibili din punct de vedere emoțional, chiar empatici, să avem în bagajul nostru informații despre: cine sunt, cum gândesc, cum mă exprim și cum mă cert, dar mai ales cum gestionez relațiile cu cei din jurul meu.

Competența cognitivă îmbinată cu cea emoțională, cu o încredere și o stimă de sine stabile vor fi pașaport spre autenticitate. Mă gândesc că asta ne dorim de fapt – tineri autentici care să creadă în vocea lor. 

Adolescenții cred că nu își pot mulțumi părinții. Asta este teama lor cea mai mare – că îi dezamăgesc prin performanța lor inconstantă și că nimic din ceea ce fac nu este bine sau suficient. Știința ne spune că în situații de stres hormonul THP are un efect invers la adolescenți, adică anxietatea va crește în loc să fie moderată. Odată ce îi ținem sub presiunea performanței, ei vor dezvolta elemente anxioase, uneori cu apariția de atacuri de panică și chiar cu elemente de depresie. 

Cum putem depăși – ca părinți – conflictele pe care le aduce cu sine această perioadă controversată? 

O.C: Adolescența este o etapă atât de vie! Dacă înțelegem câteva reguli simple ale creierului adolescentin, această etapă va fi mai ușor de abordat. E ca atunci când plecăm la drum și rămânem atenți la regulile de circulație, fără să ne lăsăm distrași de altceva.

O tornadă nu va distruge în mod intenționat o casă”. Este un citat adunat din pagini de carte care ne atenționează că poate deveni distructiv să luăm personal fiecare conflict în care suntem invitați. 

Cum vă certați acasă?” întreb părinții. ”Trebuie să ne certăm?!” mi se răspunde? Văd conflictul ca pe cea mai frumoasă dovadă de încredere. Nu îl putem ignora. Este important să le arătăm cum se procedează, cum intri și cum te detașezi de un conflict, ce limbaj poți utiliza, care sunt consecințele emiterii de judecați și ce înseamnă să gestionezi emoții puternice. 

Prin conflict tânărul se descarcă verbalizând tot ce acumulează în timp. Este un fenomen de reglaj intern fără de care nu văd cum putem rămâne în echilibru. Când plouă, uneori ne udăm până la piele. Așa ”depășim” conflictele, scufundându-ne profund în ele. 

Părintele de adolescent – model sau detectiv? Care este scenariul optim pe care un părinte ar trebui să îl adopte?

O.C: Detectivul scanează fiecare indiciu și greșeală ca să poată aduce în lumină ”vinovatul”. Dacă ne așezăm în postura detectivului devenim rapid ”persecutori”. Varianta optimă este de a fi și de a rămâne model. Mai ales că inserția comportamentelor se realizează prin fenomenul de imitație. Comportamentele noastre devin busola lor interioară până în momentul în care vor avea, ca adulți, curajul să o schimbe. 

Ca model poți rămâne preocupat de echilibru – e ca atunci când navighezi cu o barcă. Ai nevoie de un scop pentru care navighezi și trebuie să fii pregătit să reacționezi oportun și în caz de furtună dar și când este senin. Provocarea pe care o lansez părinților este să îi întreb care cred că este scopul călătoriei lor alături de adolescentul de lângă ei? 

Cum ne putem pregăti pentru această perioadă dificilă? Dar pe copii, îi putem pregăti astfel încât traversarea perioadei 14 – 18 ani să fie mai ușoară?

O.C: Autocunoașterea este instrumentul autentic în fața necunoscutului. Atâta timp cât înțelegi și accepți, ca adult, fiecare parte din puzzel-ul personalității tale, îți va fi util să poți face față adolescenței, pe care nu aș numi-o acuzativ ”dificilă”. Ne scoate din rutină, ne inundă cu dopamină, ne forțează să stăm în aceeași barcă cu partenerul și să luăm împreună decizii. Este o etapă care ne ridică întrebări când simpatice, când grele, în care temele existențiale de care am tot fugit se cristalizează tot mai clar.

Adolescentul este extrem de preocupat de moarte. Și are nevoie de răspunsuri. Nu le primește de la părinte, le caută în altă parte, de regulă în mediul virtual. O altă tema care îi atrage atenția este sexualitatea. O poți aborda relaxat la un ceai. Feminitatea și masculinitatea ca roluri sunt exersate zilnic. Le poți sprijini să se contureze echilibrat. Iar iubirea și felul în care se transmite sunt temele preferate. Atingerea, gustul primului sărut, senzualitatea, toate se trăiesc, sper că va mai amintiți, la vârsta adolescenței. Iar pentru asta avem de furnizat informații, de explicat și educat constant, într-un limbaj simplu, telegrafic, dezbrăcat de catastrofizari și anxietăți anticipatorii negative de tipul ”ai să pățești ca…”.

Nu scapă nici mamele, nici tații de această etapă a întrebărilor. Este nevoie de fiecare dintre ei. Sper că suntem deja conștienți că educăm fie prin prezența, fie prin absența noastră. 

Care sunt cele mai importante sfaturi pe care le aveți pentru părinții de adolescenți? Care este firul roșu pe care aceștia trebuie să îl urmeze pentru a parcurge alături de copiii lor etapa adolescenței?

O.C. Copilul aude și vede mai mult decât înțelege prin cuvinte și asta pentru că porțiunea prefrontală a creierului își încheie procesul de formare între 20-24 ani. Astfel, adolescentul va fi cuprins de impulsivitate și va lua decizii greșite fără să vrea. Adultul îi poate fi sprijin atunci când are de luat decizii importante, atunci când simte că are nevoie să se descarce sau atunci când vrea să afle dacă este iubit. 

Acceptarea, încrederea și flexibilitatea sunt ingrediente de bază în relația cu adolescentul. Nu există două creiere la fel, așa cum nu există doi adolescenți identici. Dacă ne păstrăm în minte scopul, ca de exemplu ”îmi doresc ca etapa asta să o gust cu bucurie”,  vom avea o direcție clară. 

 

Alexandra – povestea de succes a bursierului Avenor

Motivată de exemplul colegilor bursieri mai mari, Alexandra și-a dorit mai mult decât orice să fie bursier Avenor. A aplicat doi ani la rând până când a obținut bursa dorită.  Acum este implicată în patru proiecte de voluntariat în calitate de bursier și e motivată să meargă cu ele mai departe. Povestea ei vă poate inspira dacă planificați să urmați acest parcurs. 

Avenor: Povestește-ne despre tine și ce  despre ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

Alexandra: Numele meu este Alexandra și sunt elevă în clasa a 9-a la Avenor College. Beneficiez de bursă Avenor din 2019 și consider că acest statut mă motivează să fiu un model pentru colegii mei – atât din punct de vedere comportamental cât și din punct de vedere academic. Cred cu tărie că bursierul Avenor trebuie să fie mentor pentru colegii lui și un prieten la care se poate apela oricând cu orice problemă.

Dincolo de viața de elev, sunt o tânără de 15 ani căreia îi place să danseze și să își petreacă timpul alături de prieteni. 

Avenor: Ce te-a determinat să aplici pentru bursă?

Alexandra: Prima dată când am auzit despre bursele de merit eram în clasa a 5-a la ceremonia de final de an în care au fost prezentați bursierii Avenor de la vremea aceea. Fiecare a urcat pe scenă și a prezentat în fața tuturor proiectul de bursă, explicând modul în care lucrează, cum colaborează și interacționează cu ceilalți colegi, ce impact are proiectul la nivelul comunității și așa mai departe. Entuziasmul, ambiția și perseverența lor m-au uimit. Mi s-a părut incredibil că niște elevi cu doar câțiva ani mai mari decât mine sunt capabili să deruleze asemenea proiecte, cu obiective așa de ambițioase. Acea ceremonie mi-a rămas în minte și m-am gândit mult timp la ea pe parcursul semestrului iar când s-a lansat programul de burse am decis să aplic și să îmi încerc și eu norocul, motivată fiind de ceea ce văzusem în cadrul acelei festivități. Am considerat la momentul acela că este o oportunitate ce nu trebuie ratată.

Avenor: Care este povestea din spatele proiectelor în care te implici, căci ești bursiera cu cel mai mare număr de proiecte?

Alexandra: În momentul de față sunt implicată în patru proiecte: un cenaclu literar, ”From Left To Right”, un concurs de talente, ”Avenor’s got Talent”, o serie de interviuri cu profesori din Avenor, ”Interviurile Alexandrei” și o revistă de matematică, ”MATH-LY-NEWS”. 

Am intrat în aceste proiecte în timp, pe parcursul mai multor ani. Primul proiect a fost ”From Left to Right” care s-a născut din dorința de a crea un spațiu deschis și sigur – judgement free –  în care avenorienii pasionați de literatură să își poată explora pasiunea și să își cultive talentul.

“MATH-LY-NEWS” este un proiect inițiat de profesoara de matematică Mihaela Ancuța, pe care îl coordonez în colaborare cu colegul meu, Tudor. În cadrul acestui proiect, publicăm articole, probleme și proiecte matematice. Iar ”Interviurile Alexandrei” și ”Avenor’s Got Talent” au fost preluate anul acesta de la o fostă bursieră plecată la facultate, Ioana Andrei. 

Bursa Avenor, prin intermediul acestor proiecte, îmi permite să mă bucur în paralel de pasiuni distincte. 

Avenor: A existat vreun moment în care ai simțit că vrei să renunți la unul dintre proiecte? A existat vreun moment de cumpănă? Dacă da, cum l-ai depășit?

Alexandra: Deși îmi consumă foarte mult timp și e nevoie de foarte multă implicare, îmi este imposibil să renunț la  proiectele mele. Recunosc că a existat un moment în care am simțit că nu mai pot, că nu mă mai descurc cu toate și am luat în calcul să renunț la cenaclul literar. Dar, participând la o ședință ”From Left to Right” am realizat cât de legată sunt de participanții la cenaclu și mi-am dat seama că îmi e imposibil să-i abandonez pe avenorienii dedicați acestui club.

Concluzia la care am ajuns după acești ani de când sunt bursieră este că te atașezi de proiectele în care te implici, de echipele alături de care lucrezi, de colaboratorii pe care îi ai și oricât ar fi de greu nu poți să abandonezi și să lași totul în urmă.

Avenor: Cum reușești să te implici în toate proiectele tale de bursă fără ca acest lucru să afecteze rezultatele școlare?

Alexandra: Recunosc că nu mi-a fost ușor, mai ales la început dar, cu ajutorul și susținerea profesorilor mei, am învățat cum să îmi gestionez timpul în mod corespunzător astfel încât să pot îmbina cu succes activitățile școlare cu cele extracurriculare.

Avenor: Cât timp liber are un elev de nota 10 care are 4 proiecte de voluntariat în paralel? 

Alexandra: Este esențial să înveți să îți gestionezi timpul în mod corespunzător, cum să păstrezi un echilibru între școală și timpul liber. Mie, personal, îmi este imposibil să excelez din punct de vedere academic dacă nu am și timp liber pentru ieșiri cu prietenii, pentru momente de relaxare și distracție. Un echilibru între viața academică și viața socială este ceea ce îmi permite să-mi mențin performanța școlară și să mă ocup de proiectele de voluntariat.

Avenor: Ce sfat ai pentru un elev tentat de bursele Avenor dar care nu are curajul să aplice?

Alexandra: Prima dată când am aplicat pentru bursa Avenor am fost respinsă. Această respingere m-a demoralizat puțin însă nu am abandonat și anul următor am aplicat din nou pentru că am considerat că este o oportunitate pe care nu trebuie să o las să-mi scape. Astfel, le recomand tuturor elevilor tentați de ideea de bursă să aplice cu încredere pentru că este o șansă pentru un viitor mai bun.

La Avenor College oferim anual burse pentru liceu pentru elevi de clasa a 8-a (Year 9) și clasa a 10-a (Year 11). Bursele acoperă între 25% și 100% din taxa de școlarizare și se acordă până la finalizarea ciclului de învățământ. 

Căutăm elevi care demonstrează rezultate academice și co-curriculare excepționale, care sunt un model de comportament, cu atitudine proactivă față de învățare. Bursierul Avenor participă în mod constant la evenimentele școlii și este un bun coleg și prieten.

Pentru detalii puteți scrie un email la burse@avenor.ro

Bursa Avenor – șansa lui Tudor pentru excelență

Tudor, elev în clasa a 9-a a căutat un sistem de învățământ care încurajează dezvoltarea elevului pe toate planurile. A aplicat pentru o bursă la Avenor pentru că s-a identificat cu valorile școlii și pentru că și-a dorit să se dezvolte și să își atingă întregul potențial. 

Proiectul lui de bursă este revista de matematică a școlii – MATH-LY-NEWS, pentru care asigură designul grafic, un proiect care îi completează experiența școlară și îl ajută să se conecteze cu cei din jur.

Avenor: Povestește-ne despre tine și despre ce înseamnă să fii elev bursier la Avenor?

Tudor: Numele meu este Tudor, am 15 ani, sunt în clasa a 9-a și sunt bursier Avenor College. Pentru mine statutul de bursier este o onoare, dar și o oportunitate de a mă dezvoltă, de a evolua pentru a-mi atinge potențialul. 

Avenor: Când și cum ai luat decizia de a aplica pentru o bursă în cadrul Avenor College? De unde ai aflat despre burse?

Tudor: Aveam în vedere varianta de a urma liceul într-un alt sistem de învățământ, așadar am studiat întreaga ofertă educațională existentă la acel moment. Avenor a fost prima mea opțiune pentru că îmi doream să îmi închei ciclul liceal în sistem britanic și pentru că am simțit că mă identific cu valorile acestei școli. Am aflat de programul de burse de pe site-ul școlii și am luat decizia de a aplica din dorința de a-mi desăvârși pregătirea academică într-un sistem de învățământ care încurajează dezvoltarea elevului pe toate planurile.

Avenor: Cum ți s-a părut procesul de aplicare? 

Tudor: Procesul de aplicare este unul complex. Fără a se axa numai pe rezultate academice și proiecte extrașcolare, acesta evaluează elevul din mai multe puncte de vedere, luând în considerare potențialul acestuia.

De-a lungul celor 4 ani de gimnaziu, am acumulat rezultate foarte bune atât la școală cât și la concursurile sau activitățile în care m-am implicat. Toate acestea mi-au oferit încredere în mine și m-au susținut în procesul de aplicare. Desigur, emoțiile au fost prezente, dar acestea au dispărut după ce a început efectiv procesul de selecție și m-am familiarizat cu sistemul.

Avenor: Cum se lucrează în cadrul unui proiect de bursier? Cine te ajută – fie că vorbim de colegi sau de profesori îndrumători?

Tudor: Proiectele inițiate de bursierii Avenor sunt atât pentru ei cât și pentru colegii lor, un plus care întregește experiența școlară. Acestea ne permit încă din anii de liceu sau chiar cei de gimnaziu să ne expunem la experiențe unice. Învățăm valori noi, ne descoperim, creăm și dezvoltăm relații interumane, învățăm mai multe despre cine suntem și cum să lucrăm cu oameni din jur. Mediul de lucru este  prietenos și primitor, un loc ideal pentru dezvoltare, unde nu există frică de a greși, iar scopul final este învățarea.

Niciun proiect nu ar fi posibil fără ajutorul colegilor și al profesorilor îndrumători, fiecare are rolul lui. În cazul proiectului din care fac parte, MATH-LY-NEWS, colegii mei sunt plini de entuziasm și de idei noi, fiecare aduce un stil personal articolelor sale. Alături de toate acestea, experiența profesorului coordonator asigură desăvârșirea proiectului, pentru a creea ceva nou și provocator la fiecare două luni, când este publicată revista.

Avenor: Cum ai ajuns să te implici în proiectul MATH-LY-NEWS?

Tudor: Eram în căutarea unei idei de proiect propriu atunci când am aflat de existența revistei MATH-LY-NEWS, o revistă al cărei scop este să informeze colegii pasionați de matematică despre evenimentele actuale din acest domeniu fascinant. Alegerea a fost una firească, matematică fiind pasiunea mea încă din primii ani de școală. Mai mult, proiectul îmi permite să îmbin mai multe dintre pasiunile mele: informatica, istoria și, mai nou, graphic designul. Astfel, munca de cercetare și pregătire a materialelor necesare ilustrării articolelor este o adevărată plăcere.

Avenor: Ce ai descoperit despre tine odată cu începerea bursei la Avenor?

Tudor: Bursa la Avenor m-a ajutat să învăț cum să fac managementul unui proiect propriu, să îmi asum responsabilități, să îmi gestionez timpul astfel încât să mă pot implica în cât mai multe activități.

Avenor: Ce sfat ai pentru un elev tentat de bursele Avenor dar care nu are curajul să aplice?

Tudor: Recomand fiecărui elev care s-a pregătit în cursul anilor de gimnaziu să aibă încredere în forțele proprii și în acest sistem care acordă în mod onest șanse egale tuturor. 

La Avenor College oferim anual burse pentru liceu pentru elevi de clasa a 8-a (Year 9) și clasa a 10-a (Year 11). Bursele acoperă între 25% și 100% din taxa de școlarizare și se acordă până la finalizarea ciclului de învățământ. 

Căutăm elevi care demonstrează rezultate academice și co-curriculare excepționale, care sunt un model de comportament, cu atitudine proactivă față de învățare. Bursierul Avenor participă în mod constant la evenimentele școlii și este un bun coleg și prieten.

Pentru detalii puteți scrie un email la burse@avenor.ro