Literature- why bother with it?

Stories have played an important role in the development of human societies. The oral tradition exists in all cultures, and rhymes, songs and traditional stories have been passed down the generations throughout the whole of human civilisation.

Aside from the pleasure that a good story brings, there are sound pedagogical reasons for including stories in the 21st Century curriculum. In the English as a foreign/second language classroom, stories are recognized as a means of motivating children to an appreciation of the target language, but the question is this: in this world of easy-access, quick-thinking, fast-talking, risk-taking, on-the-spot decision-making, where do stories fit in? Our world is now one where everything and everyone is judged, quickly, and the click of a mouse. Do much loved and cherished stories still have a place in this world?

I argue that yes, the story is an important component in any curriculum, and that literature should be integrated into each and every year a child spends in school.

Whilst developing a love of reading is an important outcome of a literature programme, it is by no means the only way that literature enhances education. The pleasure that recreational reading can provide is just one of its hidden powers.

By reading, a child can visit places, meet new people and gain experiences. They can learn about the past, and in the present can learn about far-flung places. They can also learn about the future, as I did as a child with a father who was an avid reader of science fiction. (I am still waiting for the hover-cars and silver jump-suits, by the way!) Common goals and human feelings are found regardless of time and space, and literature enables readers to experience the lives of others.

Good literature also exposes children to standard grammar structures and a wide vocabulary. Second language English learners improve their English almost effortlessly by being read to, and reading for themselves, benefitting from the rich vocabulary that is woven into stories and poems.

Thinking skills are developed through reading, too. Discussions about literature bring out reasoning related to sequence; cause and effect; character motivation; predictions; visualization of actions, characters and settings; critical analysis of plot and creative responses. This is not just a part of more advanced study, but can be a part of very early learning.

Hearing a story read aloud hones listening skills, and discussion allows children to express their thoughts, feelings and reactions. When students read literature, they are practicing their comprehension skills in meaningful situations. Young writers are able to use different genres of writing as models for their own work, and literature can be a springboard for drama.

By finding out about the problems of others in books, children can receive valuable insights into dealing with their own problems. This process is called bibliotherapy. Children can also gain self-esteem by seeing characters who deal with things that they themselves are facing, and learn to empathise with others whose experiences are far beyond their own lives.

It is not just highbrow, advanced literature which benefits children; there are many superb picture books available which develop not only the story, but the child’s visual literacy. Pictures can convey meaning but also open up new opportunities for interpreting a story. Literature can supplement the entire curriculum. Instead of relying on textbooks, there are many fabulous, brightly illustrated books available which inspire children to find out more about a subject.

Finally, literature improves reading ability and attitudes. Scholarly research confirms this. For example, Block, Reed and deTuncq (2003) indicated that 20 minutes of general reading per day increased reading ability, attitude to reading and reading rate in children in primary and middle-school children.

It is important that children read the literature of their mother- tongue, but English literature can be the key to successful learning in a bilingual environment. English literature is rich, ancient and benefits from being part if a world family of language development. English writers from Africa, the Americas, Asia and Oceania all contribute to the literary canon that started life in the British Isles with Beowulf, which was written in the language which pre-dates modern English, in the 7th or 8th centuries.

If you would like to find out more about English literary heritage, here is a link which will take you through over 1000 years of its life, from Beowulf to the 19th century:

http://www.gutenberg.org/files/10609/10609-h/10609-h.htm

Avenor College, a Cambridge International School

One Cambridge or many ‘Cambridges’?

As I am sure you are all aware, Avenor College became a Cambridge International School last month, having gone through a successful approval process which culminated in our being Registered with Cambridge International Examinations. As we have been running Cambridge English examinations for several years at Avenor College, some might ask, what is new here?

To explain; there is more than one ‘Cambridge’, but they are all part of Cambridge University.

Cambridge University is ranked amongst the top universities in the world, and is one of the world’s oldest universities. There is evidence that learning was taking place there in the Middle Ages because by 1226 the scholars were numerous enough to have set up an organisation, represented a Chancellor, arranging regular courses of study. The number of scholars grew, and King Henry III took them under his protection in 1231. Students flocked to Cambridge, and the University thrived as an independent body. The university we see today in Cambridge has a rich history, and as it grew, so did the family tree. The University has 31 colleges and numerous famous alumni, including many British Prime Ministers and International Heads of State, great writers, scientists, actors and musicians, architects and artists. Sir Isaac Newton was educated at, and became a fellow of, Trinity College Cambridge.

In addition, the University has a Publishing House and an Examinations and Assessment Section.

Henry VIII is probably most famous for his six wives, but he also granted the patent rights to Cambridge University Press (CUP) in 1534, thus creating the world’s oldest publishing house.   Many of the books we will use in our High School will be published by CUP. My daughter is a student in Cambridge, and I visited the CUP bookshop when I was there earlier this year. I am the sort of person who enjoys spending holiday time browsing bookshops!inline blog picture

Cambridge Assessment is a younger cousin to CUP, having been established just over 150 years ago. This part of the family can be described as having three ‘sisters’. OCR was founded in 1998, but started life as The University of Cambridge Local Examinations Syndicate (UCLES) in 1858. This is one of the major examination bodies in England. Then, we have the two younger sisters, Cambridge English Language Assessment, and Cambridge International Examinations.

Avenor College is part of a global network of 56,000 preparation centres for English Language Assessment. Cambridge English Examinations are accepted as proof of English language competence the world over, and are recognized by Anglophone countries for immigration purposes. We are also now one of over 10,000 schools in the world who are a part of Cambridge International Examinations. These examinations are respected by leading universities worldwide because they are academically rigorous, and set the global standard for international education.

We are really proud to be a part of all of this and our High School students will have the security of knowing that the examinations they will work towards are world class. I hope that this brief explanation of the different ‘Cambridges’ is useful. If you would like to find out more about Cambridge University, Cambridge University Press, Cambridge English Language Assessment or Cambridge International Examinations, here are the links:

Cambridge University:                                http://www.cam.ac.uk/

Cambridge University Press:                        http://www.cambridge.org/

Cambridge Assessment:                http://www.cambridgeassessment.org.uk/

Cambridge English Language Assessment: http://www.cambridgeenglish.org/

Cambridge International Examinations: http://www.cie.org.uk

Tabăra de muzică “Urmează-ți pasiunea!”

Începutul lunii noiembrie a adus pentru câțiva dintre elevi de la Avenor College oportunitatea de a participa în tabăra de muzică „Urmează-ți Pasiunea”, organizată cu sprijinul Str. Pogo Music School, la „Casa Bunicii” din Predeal.

Urmând deviza taberei, „Învățăm, cântăm și Pasiunea ne-o urmăm!”, copiii de la Avenor, dornici să învețe lucruri noi și să își aprofundeze cunoștințele muzicale, au descoperit tainele unor instrumente, precum chitară acustică sau electrică, percuție și nu în ultimul rând, vocea. Copiii au fost plăcut surpinși să descopere că la pian pot cânta nu numai muzică clasică, ci și pop, rock sau jazz.

Ne bucură foarte mult atunci când copiii noștri au ocazia să experimenteze și să facă cu pasiune ceea ce le place. Așteptăm cu nerăbdare organizarea următoarei tabere de muzică.

Și pentru că fotografiile vorbesc mult mai bine despre bucuria de a canta și de a face lucruri împreună, vă invităm să ‘răsfoiți’ albumul de fotografii aici.

tabara de muzica

High School – a profoundly important part of life

There is a reason that there are so many movies, television series and books about High School- it is a profoundly important part of life. Between the ages of 14 and 18, children become young adults; they change physically, emotionally and intellectually. The beginning of High School is a transition from one kind of school to another, but the end is a transition into the world.

Whilst we have limited memories from early childhood, we can all remember specific things from our time at High School. Many of these memories will be to do with special events: trips, plays, competitions; or to do with academic achievement; but most of our memories will be connected with our emotions. I have a memory of a great teacher and it is no exaggeration to say that this person changed my life, by enabling me to believe in myself and achieve my potential. However, I also remember times when I found something difficult, and when the challenges I encountered seemed insurmountable. But, to be honest, the things I remember best are to do with my friends- the good times and the bad.

At Avenor College High School, we will have the privilege of spending these four crucial years with our students. In keeping with the Avenor philosophy, we will ensure that each unique person is valued, and given the opportunity to achieve in their field of endeavour.

We have chosen Cambridge International Examinations for our High School curriculum because the curriculum is broad and balanced, comprising Sciences, Mathematics, Languages and Humanities; enabling students to prepare for applications to universities in Romania and Internationally. Cambridge IGCSE is the world’s most popular international qualification for 14 to 16 year olds. Cambridge Advanced is the final stage, consisting of two stages: Cambridge International AS and A Level. Recognised by leading universities and employers worldwide, these qualifications are an international passport to progression and success.

My experience with these examinations has convinced me that they are one of the best ways to educate students of this age. In addition to being a teacher, I am also a parent of three adult children who have IGCSEs and A levels, which they worked for in international schools. Having seen their progress through these examinations into university and the world of work, I can say with all sincerity that new parents embarking on this journey will not be disappointed by the structure, content or assessment of Cambridge International Examinations.

However, our High School will be so much more than a place where students prepare for academic examinations. We want to see great results in Maths, English, Science, History and ICT, but students at our High School will also take part in an entrepreneurial project as part of the Enterprise IGCSE. They will actually set up and run a real business. In addition, they will: have the opportunity to participate in national and international events and competitions in partnership with other schools and organisations in Bucharest and worldwide; supplement their academic studies with extracurricular clubs (sports, debate, arts); research real-life issues as part of the Global Perspectives IGCSE; develop life-skills by participating in voluntary activities and last but not least they will make friendships and enjoy spending time with their fellow students during break times and beyond school.

All of our students will be guided towards their own best path. We will care for them and support them. We will not shy away from controversial issues which affect young people in today’s world and we will educate them to make good choices and to be good citizens.

I am looking forward with anticipation for our High School to open its doors.

Denise Trickett

Head of High School

Orele de științe, metodă de învățare experiențială

Cum ar fi viața noastră dacă nu am fi din când în când mici savanți care se întreabă de ce și cum se petrec anumite fenomene? Probabil că am rămâne undeva închiși într-un spațiu mic al nostru. De aceea, din dorința de a explora, în cadrul orelor de știință scoatem la lumină explicații pentru multe curiozități de-ale micilor noștri cercetători.

Voi începe prin a vă întreba și pe voi dragi cititori, Știați că?

Aburii care ies dintr-un pahar în care fierbe apă colorată sunt și ei colorați? Dacă da, atunci hai să-i prindem cu un pahar răcit și să rostim formula științifică CONDENSARE ca să vedem dacă picăturile formate vor fi și ele colorate. Astfel, am aflat că putem separa apa de colorant și că obținem prin distilare apă pură.

Cum poți obține sare cu ajutorul focului? Noi am pus apă sărată la fiert într-o cutie Petri; după 5 minute ea s-a evaporate, iar la baza cutiei au rămas cristale albe de sare. Așa am aflat ce este cristalizarea.

Dar și mai important este că ne-am dat seama că aceste procese sunt legate între ele de o prietenie foarte strânsă.

Copiii au descoperit toate aceste lucruri în cadrul lecției de Cunoaștere a mediului la clasele a III-a (co-teaching profesorul de biologie împreuna cu doamnele învățătoare), unde au realizat mai multe experimente prin care au observat diferite procese fizico-chimice legate de stările de agregare: transformări solid-lichid-gazos și diferite procese de separare (decantarea, filtrarea și cristalizarea). Pentru a observa toate aceste fenomene, elevii au folosit materiale și substanțe aflate la îndemână prin casă: cafea, mălai, făină, ulei, nisip, sare de bucătărie și oțet.

În cadrul clubului Discovery, elevii au abordat două subiecte pe cât de interesante, pe atât de fascinante: povestea unei reacții Redox-Mirajul culorii și densitatea lichidelor.

Mirajul culorii l-au descoperit cu ajutorul reacției Redox unde de la violet au trecut prin verde, au ajuns la galben și au sfârșit ajungând fără….nici o culoare. Vreți să știți cum este posibil? Acest lucru se produce când o soluție de permanganat de potasiu intră în contact cu o soluție de hidroxid de sodiu și glucoză. Efectul este spectaculos. În decurs de 1 minut elevii au observat virajul culorii soluției de permanganat.

Știați că apa se poate separa în două? Probabil că vă întrebați cum se poate face asta. Într-o eprubetă cu apă foarte sărată am pus cu grijă apă dulce. Cele două s-au separat datorită densității lor în două straturi. Apoi am aflat că același lucru se întâmplă și cu apa din Marea Neagră. Și aici există 2 straturi de apă: unul cu apă puțin sărată până la adâncimea de 180 – 200m, iar altu,l aflat mai jos, cu apă foarte sărată. Ele nu se amestecă din cauza densității diferite și a lipsei de curenți verticali din Marea Neagră.

Vreți să știți cum se poate modifica densitatea apei prin încălzire? Noi am luat două pahare erlenmeyer pe care le-am umplut până sus cu apă caldă iar altul cu apă rece de la robinet. Apoi le-am colorat cu albastru de metilen respectiv, carmin. Am răsturnat apoi paharul cu apă caldă peste cel cu apă rece şi am observat că cele 2 soluţii nu se amestecă deoarece apa caldă este mai puţin densă şi deci mai uşoară. Dacă cele 2 pahare se inversează iar apa rece stă deasupra, atunci soluţiile nu se mai păstrează ca atare şi culorile albastru şi roşu se amestecă. Acelaşi principiu se întâlneşte şi la baloanele cu aer cald.

Pe data viitoare! Până atunci, dragi copii, nu încercați aceste experimente singuri acasa!

Primele 400 zile de școală

Timpul este prietenul omului atunci când este tratat cu respect şi bucurie!
Noi am ales să petrecem ÎMPREUNĂ timp de cea mai buna calitate, să fim conştienti cum creştem, să ne asumăm propriul drum şi cu hărnicie să facem tot ce putem mai bine şi mai frumos.

La fiecare sută de zile împlinite, ne oprim niţel şi ne gândim la ce am realizat, la ce am putea face mai bine, la ceea ce admirăm şi la ceea ce ne bucură foarte mult. Fişa de reflecţie completată responsabil de copii este mai mult decât un jurnal al ultimelor 100 de zile trecute. Este o dovadă a trăirilor, a emoţiilor, a lucrurilor care au rămas întipărite în mintea lor, în viaţa lor. Învăţ mereu citind fişele lor de reflecţie. Poate ar fi frumos şi interesant ca şi în familie, părinţi şi copii, să îşi acorde acest timp pentru a reflecta la cum trece timpul în viaţa lor şi la ce anume îi face unici, frumoşi, talentaţi.

Astfel, am ajuns la primele 400 de zile de şcoală din viaţa noastră şi credem că ÎMPREUNĂ reuşim să trăim timpul cu mult folos: copii, părinţi, profesori.

Văzându-i pe copiii cum cresc, am realizat din nou că timpul capătă valoarea pe care noi i-o dăm. Nici mai mult, nici mai puţin. Îmi place să văd că reuşim, zi de zi, să respirăm în acelaşi ritm, că aplaudăm bucuriile, că ne oprim atunci când ceva nu înţelegem, că întrebăm, că ne jucăm, ne corectăm greşelile, că suntem atenţi la oamenii din jurul nostru.

Din prima zi de şcoală pâna acum am fost între elevii mei şi i-am îndrumat cu răbdare şi speranţă. Fiecare sută de zile adunate ne-a învăţat să construim povestea noastră.

La 100 de zile am arătat ce colecţii avem în viaţă, la 200 de zile am împărtăşit cu colegii din aceeași generație preferinţe în învăţare şi talente, la 300 de zile de şcoală am colaborat cu clasele mai mari, făcând ore împreună.

La 400 de zile de şcoală suntem personaje de poveste într-o poveste creată de noi sau una deja cunoscută. E o sărbătoare de fiecare dată! Ne oprim o zi şi cântărim drumul parcurs, progresul realizat, efortul depus; ne bucurăm că suntem ÎMPREUNA, că învăţăm unii de la alţii şi că suntem prieteni.

Back to School – New Beginnings

As teachers, we measure our years not from the beginning of January, but from the start of a new school year in September. We make our plans, and ready ourselves for that all important first day. In fact, we do this ‘first day’ so often in our careers that sometimes we need to stop, and think about what a ‘first day’ really means for our children.
We will teach our grades and subjects many times in a long career, but you know what? Our children only pass by one time. They are only 6 years old once. They are only in 4th Grade once. They only have one shot at being 8th Graders.

It is a pleasure and a privilege to be a part of all of those ‘first times’, and the challenge for us is to keep fresh, keep learning and keep loving our wonderful job. As a parent as well as a teacher, I feel that it is vitally important for us all to work together for the best outcomes for the children in our care.

I came across a great book recently, which those of you with younger children might like to take a look at. It is called “Einstein never used flashcards” (Einstein Never Used Flashcards: How Our Children Really Learn – and Why They Need to Play More and Memorize Less by Kathy Hirsh-Pasek, Ph.D. & Roberta Michnick Golinkoff, Ph.D.)

The reason I recommend this book is because it emphasizes the importance of PLAY! This book will help you realize what is truly important: children do not learn from boring drill-and-kill experiences. They learn from play and enjoyable reading. On that note, there are some fabulous children’s’ books out there, and our Scholastic Bookclub is a great place to start with enjoyable reading.

I would love to advise you about book choices, but there really are just so many books out there that it is hard to choose. Next time, we’ll delve into the wonderful world of children’s literature.

ALL THAT DRAMA

Mă tot rugase cineva drag mie să scriu pe acest blog câteva rânduri despre teatru. La început nu am vrut să o fac. Mi se părea inutil să aştern pe hârtie în câteva vorbe esenţa unui lucru atât de fragil pentru un iubitor de artă. Pe urmă, m-am pomenit că scriu, convigându-mă pe mine însămi că, după zece ani aproape de când am încetat să scriu despre teatru, merită să mă apuc din nou. Merită cu aceeaşi plăcere cu care scriam, odinioară, bătrânele mele cronici de revistă. Merită cu bucuria că ai îngropat într-un sertar un manuscris şi, într-o zi, dai de el întâmplător, îl ştergi de praf şi, cu emoţie, te reapuci să scrii. Aşa că, într-un fel sau altul, îi mulţumesc prietenului care m-a îndemnat să vorbesc despre teatru.

Nu o să desfac acum firul în patru ca să explic ce bine se poate face teatru în ziua de azi, ci o să rămân la întrebarea la care a trebuit să dau răspunsul de opt ani încoace, de când am intrat în învăţământ, de ce este bine pentru un copil să aibă loc, în săptămâna lui aglomerată cu virgule şi ecuaţii, pentru o gură mică de oxigen. Eu cred că este bine pentru simplul motiv că poate să se descopere. Cu multe vorbe, şoapte, strigăte, chicoteli. Să se descopere spunând poveşti cu şi despre el însuşi, să se descopere în mijlocul unei situaţii în care a fost sau va fi pus cu siguranţă, să se descopere chiar şi atunci când transmite mai departe ceea ce vrea să spună când nu spune. O mulţime de descoperiri, ca într-o călătorie unică, în care copilul învaţă să reacţioneze. În care fiecare devine o oglindă şi oglinda se lăţeşte sau se micşorează, în funcţie de cât de mult se lasă convins. În teatru nu poți minți. Dacă te laşi convins, furat, şlefuit, nu poţi scoate din tine decât nişte adevăruri uluitoare. O să fiţi surprinşi dar un copil ştie ce să facă cu un adevăr. Îl pune deoparte, într-o cămăruţă, încuie bine uşa şi păstrează cheia în buzunar. Şi uneori, când împrejurările o cer, uşa se mai deschide şi cămara se umple cu alte adevăruri, cu alte descoperiri pe o hartă mare şi emoţionantă, a sentimentelor, a trăirilor, a reacţiilor. Ce şansă pentru acest copil când, mai târziu, atunci când va fi devenit un matur pus în ipostaze de tot felul, să aibă atâtea resurse de adevăr câte provocări i se oferă!

Ei bine, da, teatrul îl poate face pe un copil să ştie că, dincolo de barierele pe care le impun ceilalţi, el poate să viseze, el poate să afle mai multe despre atâţia oameni, el poate să creeze frumos şi curat, poate să lumineze tainic ca o lumânărică pe care, de drag, nu-ţi vine să o mai stingi. Copilul acesta curios are o forţă uluitoare să depăşească obstacole, să se ridice, să încerce, să se autodepăşească. Iar teatrul îi oferă cadrul, uneltele cu care să sape acolo adânc în inimă şi să scoată la iveală diamante – unul al cunoaşterii, altul al emoţiei, altul… cine ştie? În teatru înveţi să rosteşti. În teatru înveţi să şi taci. Înveţi să iubeşti, înveţi că unii pot urî până în măduva oaselor, înveţi că există mult bine pe care îl putem face foarte uşor dar la fel de uşor se întinde şi răul, înveţi să speri, înveţi să ierţi şi, mai presus de toate, să ai răbdare. Că niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt. Că drumurile nu sunt fără intersecţii şi că poţi descoperi x rezolvări ale aceleiaşi probleme.

Ştiu sigur că acei copii care aleg să facă o oră de teatru la noi în şcoală ard din toţi rărunchii. Sunt ca nişte scântei care aşteaptă să fie încălzite. Sunt însetaţi de imaginaţie şi pregătiţi oricând, la linia de start. Ştiu sigur că, la un moment dat, vor învăţa nu doar să empatizeze cu un personaj, dar şi cu cei din proximitatea lor. Teatrul îi ajută să fie deschişi spre orice, să se simtă stăpânii oricărei poveşti inventate vreodată, să îşi regizeze propriile idei. Teatrul oferă, dar cere şi efort, timp, pasiune şi curaj. De aceea, îi admir în fiecare zi pe copiii care trec pragul sălii de repetiţie. Sunt actorul şi spectatorul lor. Mă confesez lor şi îi ascult rând pe rând. Avem un permanent schimb de datorii, oferte şi tranzacţii sufleteşti, dar nimeni nu se simte epuizat. Eu cred că merită. Şi ei la fel. Cineva îmi reproşa, odată, că lucrez căutând performanţă. Dar, ia gândiţi-vă, cât de mult preţuim o zi în care ceva ne-a făcut să fim fericiţi. Deci cum, bunilor, să ratez bucuria cu care un copil trăieşte o clipă de fericire? A, nu v-am spus… O lecţie de teatru, chiar şi la noi la şcoală, nu ţine mai mult de-o clipă.
10

De ce aduc bucurie copiii în viaţa adulţilor?

Cine a privit măcar o dată un copil, cine s-a uitat în ochii lui…ştie!

Este acea frumuseṭe care nu poate fi descrisӑ în cuvinte! Este liniştea pe care el o emana! Este starea lui de A FI. Fiecare copil este un Univers întreg şi lumile se înclina în faţa puritaţii lui.

De ce aduc bucurie copiii în viaţa adulţilor?

Fiindcă ne fac să trăim în momentul Prezent. Pentru că sunt parte din noi şi chiar dacă uităm să respirăm bucurii şi frumusete, ei ne ajută. Ne ajută necondiţionat, doar să le dăm şansa unei priviri atente, aplecate asupra lor.

M-a impresionat pană la lacrimi un scurt mesaj video, în care un copil, un elev, este scos din clasă doar pentru că nu putea să pronunţe un cuvânt! Şi trăim într-o lume în care NU există nici măcar doi oameni la fel.

Cred sincer că fiecare copil face, în fiecare moment, ce poate el mai bine. Adesea, greşim noi cei mari atunci când nu avem răbdare cu ei. Atunci când presupunem că ei trebuie să ştie şi să facă totul si orice fară ca noi să răspundem întrebărilor, fără să le explicăm, fară să îi îmbrăţisam şi fără să le arătam că le suntem aproape în fiecare moment.

Din rolul meu de învăṭătoare văd multe, multe chipuri și chiar mai multe stări, trăiri. Văd cum o ora începută cu un zâmbet aduce mii de zâmbete în schimb. Văd cum întrebările adresate copiilor, îi cresc și îi dezvoltă. Văd cum o durere, un disconfort neexprimat aduce norişori pe chipul lui de copil.

Îmi place să cred că tot mai mulţi oameni mari înţeleg şi acceptӑ cӑ un copil este înainte de orice o fiinţӑ completӑ, o fiinţӑ frumoasӑ pe care o ajutӑm sӑ creascӑ “udând” potenţialul personal, îndrumându-l, iubindu-l şi arӑtandu-i cӑ şi noi muncim, şi noi trăim şi nouӑ ne este uneori greu.

De aceea, îmi plac mult bucuriile trӑite şi împӑrtӑșite de copii! Aş putea sӑ vӑ dau şi exemple, dar sunt sigurӑ cӑ fiecare avem multe, multe exemple personale în care copiii ne-au facut sӑ trӑim bucurii!

Ce-ați zice dacă ne-am nota zilnic într-un caieţel o bucurie pe care am trӑit-o datoritӑ lor şi o bucurie pe care noi le-am adus-o?