Avenor College, autor la Avenor

Seria „Creatori de viitor”: Lecția încrederii

Posted on mai 10, 2016 by Avenor College

Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică: „Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer.”

Educația începe cu 20 de ani înainte de a ne naște și continuă până în ultima zi în care ne aflăm pe Pământ, crede Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică (Information and Communication Technology – ICT) la Liceul Internațional Avenor.

Cum fiecare dintre noi suntem influențați de educația pe care au avut-o părinții noștri, unul dintre lucrurile care îi plac cel mai mult la Liceul Internațional Avenor este că liceenii provin din familii preocupate de educație. Astfel, profesorii se concentrează pe ceea ce trebuie, și anume pe procesul de învățare.

La orele de Matematică și de ICT de la Liceul Internațional Avenor, elevii fac exerciții în grupuri de câte doi, fac prezentări, merg în vizite în afara școlii ca să se documenteze și dezbat teoreme. De ce? Răspunsul Mihaelei este simplu: „Nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic”.

În perioada de când este unul dintre profesorii Avenor, a învățat că puterea crește atunci când oameni care împărtățesc aceleași valori lucrează împreună. În interviul de mai jos, Mihaela ne-a spus, printre altele, cât de mult contează încrederea, și pentru elevi, și pentru profesori, și ce anume și-ar dori de la sistemul de educație din România.

Ce experiență aveai înainte să devii profesor la Avenor College?

Înainte să vin la Avenor, am fost profesor, timp de cinci ani, la o altă școală privată din București care funcționează tot pe sistemul Cambridge.

Ce anume te-a atras către Avenor?

Îmi amintesc și acum ziua în care am găsit postul scos la concurs de Avenor College. Pentru că, în acel an, lucrurile nu mergeau chiar perfect la școala la care lucram, am simțit că am nevoie să fac o schimbare. Și, dacă nu eram eu motorul schimbării de care aveam nevoie, atunci cine? Chiar dacă, la început, mi s-a părut că, într-un fel, o iau de la zero, mi-am dat seama că reprezenta și o mare provocare: când începi un lucru nou, parcă te lucrezi pe tine, ai timp să te uiți din exterior la tine și îți dai seama cum poți să faci lucrurile mai bine și să te dezvolți. M-am dedicat și mă dedic foarte mult acestui job pentru că îmi place ceea ce fac.

Cum a fost începutul la Avenor?

Prima impresie a fost că este altceva. Când am venit aici, oamenii m-au îmbrățișat, deși nu mă cunoșteau. În prima zi! Am zis că ceva nu era în regulă! Și foarte greu m-am obișnuit cu acest lucru. Dar prima mea impresie a fost că oamenii sunt foarte deschiși, transparenți și foarte afectivi. Iar afectivitatea asta se vedea peste tot.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?

Mai întâi, a fost interviul telefonic, care a durat destul de mult. Andreia Mitrea, unul dintre fondatorii Avenor, mi-a pus o serie de întrebări concrete despre mine și despre modul în care văd educația. Apoi, am venit la interviu la școală, am făcut un tur al școlii și mi-au spus că urmează să mă contacteze ca să dau o probă. Ceea ce s-a și întâmplat: am revenit la Avenor și am susținut două lecții demonstrative, după care a urmat un alt interviu în care am discutat toate aspectele ce țineau de programul meu și de restul detaliilor.

Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Avenor?

Să fim buni cu cei din jurul nostru, să fim înțelegători, să avem o atitudine prietenoasă și pașnică. Să-i ascultăm pe ceilalți și apoi să ne dăm cu părerea. Să credem că de la oricine avem de învățat și că suntem responsabili pentru tot ceea ce facem. Acest lucru a fost transmis atât elevilor, cât și profesorilor. Se pune un accent foarte mare pe partea aceasta afectivă, personală: să fim cu sufletul deschis și curat, să fim sinceri. Legat de învățare, contează foarte mult respectul: trebuie să-i respectăm pe cei din jurul nostru pentru ceea ce ne învață și să fim responsabili. Pentru că noi suntem singurii responsabili de ce și de cât învățăm.

Care sunt cele mai mari diferențe între un sistem bazat pe curriculumul Cambridge și unul de stat?

Cea mai mare diferență este faptul că materia în sistemul românesc este multă și, dacă ar trebui s-o împărțim pe câte zile avem la dispoziție să o parcurgem, ne iese că, într-adevăr, nu putem să facem o lecție în mai mult de o oră. La Avenor, de exemplu, poți să studiezi cercul în mai multe ore pentru că s-a creat un program mai lung și s-a suplinit numărul de ore. Și atunci, avem timp să refacem o lecție care nu a fost înțeleasă bine sau am putut s-o planific încă de la început pe mai multe ore. În sistemul Cambridge, materia este mai puțină.

O altă diferență importantă este că, în sistemul Cambridge, nu există această metodă în care profesorul autoritar predă în fața clasei, elevii scriu după dictare și apoi dau teste din ce au învățat. În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi. Sistemul Cambridge îl lasă pe elev să fie persoana principală, să fie în centrul atenției și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare.

Apoi, în sistemul românesc, examenele sunt de nivel mediu, bazate foarte mult pe repetiția tipului acela de examen. Există zeci de culegeri pe care, dacă elevii le parcurg, vor fi la curent cu ce înseamnă examenul și care sunt tipurile de exerciții pe care trebuie să le știe. În sistemul Cambridge, nu există nici măcar o culegere. Nu există teste. Există materia, există cărțile și exercițiile după fiecare lecție. Eu nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic. Îmi doresc ca, aflați în fața unui exercițiu, să gândească, să aibă cunoștințele necesare să îl rezolve și să facă față testului, indiferent care este el.

Ce definiție dai tu educației?

Educația este un fenomen care începe cu 20 de ani înainte de a te naște. Vrei, nu vrei, vei fi influențat de educația pe care au avut-o părinții tăi. Educația începe cu 20 de ani înainte de a te naște și chiar continuă până în ultima zi în care te afli pe Pământ. Din păcate, nu-mi aparține această frază.

Nu asociez educația cu învățarea, pentru că învățăm până nu mai suntem. Chiar ajungem să ne educăm, pentru că, parcurgând mai multe etape ale existenței, trebuie să ne adaptăm. Eu văd asta ca pe o reeducare. E o stare permanentă de care avem nevoie pentru a fi în pas cu cei din jurul nostru, născuți după noi. Nu este ceva care se face doar la școală, există și autoeducație, și educație din partea părinților, și de la școală.

La Avenor, profesorii au parte de training permanent. Cât de important este acest aspect pentru tine?

Da, avem parte de un training continuu. Recent, am fost la un training în cadrul căruia ni s-a făcut profilul psihologic și așa am aflat că eu sunt genul organizat și ordonat. Astfel de traininguri ne ajută să ne dezvoltăm atât profesional, cât și personal. Ce îmi place foarte mult la această școală este atenția care li se acordă angajaților: ni se facilitează participarea la diverse evenimente, avem parte de traininguri, ni se pun la dispoziție multe cărți. Managementul Avenor se îngrijește de așa ceva și e foarte important.

Ce-ți place cel mai mult la Avenor?

Copiii și familiile lor. Contrar a ceea ce se spune despre copiii din ziua de azi – că sunt dezinteresați și că încearcă să păcălească, să nu facă lucrurile corect -, nu trebuie să generalizăm. La Avenor, toți copiii au valori comune pentru că părinții lor au aceste valori. Mie îmi place foarte mult că am ocazia să lucrez într-un astfel de mediu în care nu trebuie să fie toți buni la Matematică – îi aduc eu pe drumul acela, este jobul meu -, dar, în schimb, sunt frumoși pe toate laturile. Sunt copii care au principii încă din familie și nouă, profesorilor, nu ne revine și rolul de a cizela niște lucruri pe care părinții trebuie să le formeze din familie. Astfel, ne concentrăm pe ceea ce trebuie: pe învățare. Îmi place foarte mult că liceenii provin din familii care își fac treaba în ceea ce-i privește.

Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?

Deși avem același program în fiecare zi, nicio zi la Avenor nu este obișnuită. Fiecare zi este încărcată de zâmbete și de bucurie din partea copiilor. Înainte de ore, îmi așez pe tablă agenda zilei pentru ei, că așa sunt învățați – să vadă ce anume o să facem la oră – și așez tot ce e nevoie pe bănci, aerisesc clasa, fac ordine, îmi creez o atmosferă plăcută și, în timpul ăsta, îi observ și pe ei.

Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-au învățat copiii în ultima perioada?

Au învățat să prezinte lecții. Fiecare a primit câte o teoremă, pe care s-o prezinte în fața celorlalți elevi. Au venit la tablă, au prezentat, au făcut probleme și i-am rugat să găsească metode să-i învețe pe ceilalți, așa că le-au dat probleme și i-au scos la tablă. Așa am terminat toată teoria și toate problemele. Iar prezentările îi ajută din mai multe puncte de vedere. Înțeleg altfel o lecție atunci când le este explicată de cineva care vorbește aceeași „limbă” cu ei. Apoi, înțeleg cât de important este să fie atenți la profesor pentru că, atunci când ei prezintă și colegii lor nu sunt atenți, nu le place.

Și au mai învățat ceva: că pot fi atenți. Le-am dat un test cu cartea pe masă. Nu le-a ajuns timpul, pentru că nu au exersat. Dar i-am văzut atât de concentrați! Chiar dacă, pe moment, ei nu-și dau seama că așa trebuie făcut, cred că vor reflecta și se vor mai gândi la acest aspect. Și, data viitoare când vor ști că au un test, își vor aduce aminte că, atunci când au avut cartea deschisă, au știut cum să facă.

Dintre toate orele pe care le-ai avut cu liceenii, care ți-a plăcut cel mai mult?

În cadrul orei de ICT, am vizitat o fabrică de pâine. M-am inspirat de la o călătorie pe care am făcut-o în Anglia și, în timp ce vizitam un obiectiv turistic, am observat că erau și elevi, care avea fiecare câte un clipboard cu întrebări și cu spațiu pentru răspunsurile pe care trebuiau să le adune.

Pentru că eram la capitolul despre roboți versus oameni, ne-am dus acolo ca să ne dăm seama cum este folosită ICT în viața reală: care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu oameni și care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu roboți, ce înseamnă automatizarea și așa mai departe. Și, în loc să citim teoria pur și simplu și s-o învățăm, am zis s-o discutăm și să mergem acolo să aflăm exact cum se face. Mi-a plăcut foarte mult acea zi pentru că, în acele două ore, ei au făcut un lucru altfel. Mi-a plăcut foarte mult și că, pe drumul către fabrică și pe cel de întoarcere, i-am cunoscut și altfel. Eram în autobuz, doar eu cu ei, îi ascultam cum vorbeau între ei. Așa am descoperit o altă latură a lor. Mi-am dat seama ce copii frumoși sunt. Și asta m-a făcut să-i privesc altfel.

Ce se întâmplă la orele de Matematică?

De obicei, începem cu „Question of the day”. Atunci când intră în clasă, liceenii au, pe un panou, „Question of the day”, idee implementată din curriculumul Cambridge. Până începem ora, ei se gândesc la răspuns. Dar îmi place să alternez. Săptămâna trecută, de exemplu, în loc de această întrebare, le-am pus un video de pe Youtube cu ajutorul căruia au învățat să facă un cerc perfect fără să folosească compasul. Sau îi întreb o problemă de perspicacitate. Dacă nu găsesc o întrebare a zilei interesantă, pregătesc altceva. Într-o altă zi, i-am învățat cum să înmulțească fără să pună numerele unele sub altele. Datorită acestui mod de a începe ora, acum gândesc lateral.

Totodată, le dau feedback despre orice acțiune a lor, fie că e pozitivă, fie că e negativă. Evident, nu trebuie să exagerăm și să le facem observație despre orice comportament pe care îl au. Însă și lucrurile pozitive pe care le fac trebuie amintite și recompensate cu o felicitare, dar și lucrurile negative pe care le fac trebuie amintite. Îmi place foarte mult să le acord feedback și, câte un pic, câte un pic, ei ajung să se comporte cum trebuie. Suntem abia în primul an, avem mult de muncă, dar construim în fiecare zi.

O altă idee preluată din curriculum Cambridge este lucratul în echipă. Chiar dacă suntem la ora de Matematică, îi rog să rezolve un exercițiu în grupuri de câte doi. Când vor termina școala, ei vor trebui să învețe să lucreze în echipă. Iar apoi, făcând o paralelă cu timpul în care trăim, trebuie să fie foarte conștienți de ceea ce este în jurul lor. „Oare ceea ce știu eu este suficient? Poate că cel de lângă mine știe mai mult decât mine. Oare eu aș putea să fac ceva să-l ajut?”. Îi formează din punct de vedere afectiv. Și, apoi, atunci când le explică colegilor, își dovedesc că sunt capabili să le explice și altora ce știu ei. Se mai întâmplă să nu fim cu toții de acord că rezolvăm un exercițiu pe baza unei anumite teoreme, așa că începem să dezbatem.

Ce ai învățat de când ești profesor Avenor?

Este ceva ce s-a schimbat în percepția mea de când sunt aici: voiam să fac lucrurile de una singură pentru că știam că, dacă le fac eu, le fac bine. Și mă încărcam foarte mult pentru că nu avem curajul să las pe altcineva să le facă în locul meu. Într-adevăr, sunt lucruri pe care și acum aș vrea să le fac numai eu, pentru că așa știu că le fac bine. Dar venirea la Avenor mi-a schimbat puțin percepția pentru că mi-am dat seama că eu sunt o picătură și că, dacă se mai alătură o picătură, se formează un ocean. Unde sunt mulți, puterea crește. Am învățat despre lucrul în echipă, despre puterea pe care o ai atunci când mai ești cu cineva lângă tine, când faceți același lucru și împărtășiți aceleași idei. Înainte, lucram într-un mod individualist: „Ce am învățat, folosesc doar eu și atât”. Aici, informațiile circulă între noi. Dacă eu am citit ceva și mi-a plăcut, le spun și colegilor mei. Înainte, nu făceam asta pentru că, poate, nu am fost încurajată să fac asta.

Ce anume îți dorești de la sistemul de învățământ din România?

Mi-aș dori ca sistemul românesc să absoarbă cât mai mult din sistemele celelalte, inclusiv din sistemul Cambridge. Mă refer la modul de învățare: copiii să învețe prin descoperire, prin proiecte, prin mult timp acordat unui anumit capitol, concept, prin mai multă răbdare, să învețe cu bucurie, cu zâmbete, cu încredere în ei. Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer. Așa scria undeva. Dacă ei simt că ai încredere în ei, nu vor să te dezamăgească. Probabil de aici vine insuccesul unor elevi: nu are nimeni încredere în ei. Și, atunci, de ce să mai încerce?

Seria „Creatori de viitor”: Dezvoltăm continuu aptitudini

Posted on aprilie 26, 2016 by Avenor College

Gareth Avenell, profesor de Științe: „Le dăm elevilor instrumentele necesare să devină oamenii care își doresc să fie.”

„Am mai fost în România, mă simt bine acolo și îmi plac oamenii”. La asta se gândea Gareth Avenell, unul dintre profesorii britanici care predau, în prezent, la Liceul Internațional Avenor, atunci când a aplicat pentru postul de profesor de Științe.

Gareth predă Biologie, Chimie și Fizică și se declară impresionat de comunitatea creată în jurul Avenor și de valorile comune pe care le au actorii implicați în procesul educațional – copiii, profesorii, părinții și managementul școlii -, care înțeleg că educația înseamnă mai mult decât acumularea unor cunoștințe.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-a învățat de când se află în România este că poate să le cedeze elevilor din puterea pe care o are în calitate de profesor. Pe de altă parte, subliniază că acest lucru este posibil datorită contextului favorabil existent la Liceul Internațional Avenor.

În opinia lui, o diferență majoră între Avenor și alte școli, private sau de stat, este că rezultatele care chiar contează nu sunt cele de pe hârtie, ci sunt date de o dezvoltare continuă a acelor aptitudini pe care copiii le vor folosi cu adevărat în viață. Și, când pui aptitudinile pe primul loc, acest lucru se va reflecta și în note. Gareth ne-a povestit în interviul de mai jos de ce este importantă construirea unor relații solide cu elevii și care a fost cea mai interesantă oră pe care a avut-o cu liceenii în ultima perioadă.

Ce experiență aveai înainte să devii profesor Avenor?

Înainte să vin în România, la Liceul Internațional Avenor, am predat în sistemul de învățământ de stat din Marea Britanie. Dar este prima dată când predau într-un sistem internațional, prima dată când predau în România și prima dată când sunt profesor într-o școală privată. Dacă mă raportez la experiența mea anterioară ca profesor, când am predat în școli cu 1.500 de elevi, comunitatea construită în jurul Avenor College este încă mică, ceea ce înseamnă că noi, profesorii, avem relații mai puternice nu doar unii cu alții, dar și cu echipa de management, cu copiii și cu părinții lor.

Ce anume te-a atras către Avenor?

Povestea mea cu România a început în timpul facultății. În 2007, după ce România a intrat în Uniunea Europeană, românii au putut să se înscrie pentru bursele oferite de universitățile din Marea Britanie. Am avut mulți colegi din România, care erau foarte de treabă și prietenoși. Ne-am apropiat atât de mult încât am început să vin în vizite în România. Iar când am văzut anunțul dat de Liceul Internațional Avenor în TES (Times Educational Supplement), pentru profesor de Științe, m-am gândit: „Am mai fost în România, mă simt bine acolo și îmi plac oamenii”. Și am aplicat chiar înainte de sărbătorile de Paște, când mă pregăteam să vin în vacanță în București! Am întrebat dacă pot să trec pe la școală, iar răspunsul a fost: „Hai la un interviu!”. Restul este istorie.

Un alt motiv pentru care am vrut să vin la Avenor este acreditarea Cambridge, care ne permite nouă, profesorilor, să ducem educația la un alt nivel. Dacă le dăm copiilor să învețe 100 de lucruri pe care nu și le vor aduce aminte peste 25 de ani, nu rezolvăm nimic. În schimb, dacă le dăm instrumentele de care au nevoie ca să rezolve probleme, această aptitudine o vor folosi în toate aspectele vieții lor.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?

Am fost educat în Marea Britanie și am o experiență bogată în sistemul de învățământ britanic atât ca elev, cât și ca profesor. Iar asta a contat mult. Dar nu cel mai mult. Când am ajuns la Avenor, am făcut un tur al școlii, după care am susținut o lecție demonstrativă în timpul căreia am făcut rachete împreună cu elevii, rachete pe care le-am și lansat :). Cu ajutorul interviului și a lecției demonstrative, managementul școlii a vrut să-și dea seama care este abordarea mea față de de curriculumul britanic și cum interacționez cu copiii.

Ce îți place cel mai mult la Avenor?

Îmi place comunitatea. Pentru mine este cel mai important lucru. Iar liceenii sunt minunați: vin la ore, sunt prietenoși și sunt buni unii cu alții și cu profesorii. Este foarte important să ai cu cine să construiești o relație. Nu știu ce vor face mai departe în viață – dacă vor fi oameni de știință sau muzicieni de renume mondial dar, pentru mine, este esențial să construiesc relații, iar cea cu liceenii se bazează foarte mult pe încrederea pe care o avem unii în alții. Când au încredere în tine și când te deschizi față de ei, nu se tem că vor face greșeli. Mai mult, nu îi pedepsim atunci când greșesc. Dimpotrivă, le explicăm că greșelile fac parte din procesul de învățare. Cu toții învățăm din greșeli și ne dezvoltăm cu ajutorul lecțiilor pe care le învățăm din ele. De exemplu, dacă au luat o notă mică la un test, le dăm posibilitatea să dea testul din nou în așa fel încât să-și dea seama unde au greșit și, data viitoare, să aibă rezultate mai bune.

Îmi plac relațiile apropiate pe care le avem între noi, relații bazate pe încredere. Iar managementul școlii înțelege că educația înseamnă mai mult decât acumularea unor cunoștințe. Acesta este și motivul pentru care avem o serie de activități extra curriculare, care pentru copii vor fi, cu siguranță, cele mai vii amintiri din anii de școală.

Care a fost cea mai interesantă întrebare pe care ai primit-o de la liceeni?

Ca profesor, primesc multe întrebări, tot timpul! În general, elevii vor să știe mai multe despre ce se întâmplă în lume în această perioadă, despre atacurile teroriste care au loc și despre imaginea nu tocmai bună pe care o au românii în afară. De fapt, vor să-și găsească propriul loc în lume. Și primesc multe întrebări despre viața mea, despre cum se întâmplă lucrurile în afara României, în special despre acele lucruri pe care nu le știu.

Care a fost cea mai interesantă oră din ultima perioadă?

În ultima lună, de exemplu, a existat o anumită parte a Biologiei pe care au studiat-o și de care au fost foarte interesați. Evident, este vorba despre anatomia umană și, implicit, despre educația sexuală. Sunt la acea vârstă la care au multe întrebări. Tocmai pentru că au primit informații de care au fost interesați direct, au luate note foarte mari la test. Am crezut că au fost întrebările prea ușoare, dar nu. I-a interesat subiectul. E foarte important că învață despre virusul HIV, despre cum se transmite și despre cât de important este să se protejeze în timpul actului sexual, despre avort și ce presupune asta. Noi avem acest tip de dialog deschis cu ei și îi tratăm ca pe orice alte ființe umane cu opinii. Le ascultăm părerile, îi încurajăm să vină cu argumente constructive, să dezbată și să asculte și părerea celorlalți, care poate le va influența modul în care văd lucrurile.

Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?

Curriculumul Avenor este realizat în așa fel încât fiecare zi vine cu o lecție nouă și, automat, cu alte provocări. Da, programul este același – orele încep la 8:30, la prânz este pauza de masă și la 17:30 se termină ultima oră, dar conținutul fiecărei zile este altul.

În fiecare zi, mai învățăm ceva nou despre cum anume învață liceenii cel mai bine, iar aceste informații ne ajută pe noi să fim profesori mai buni. Chiar dacă anul viitor voi preda aceleași lecții, cu siguranță nu voi preda la fel. Când am ajuns la Avenor, mi-am dat seama că, pentru ei, manualul este o resursă foarte importantă. Pentru mine, uneori e important, alteori nu. Poate că este mai util să le pun întrebări și să-i ajut să înțeleagă mai bine o informație nouă sau poate că mediul în care suntem ne oferă exact acele informații de care avem nevoie. Pentru mine, este esențial ca, pe lângă informații, liceenii să înțeleagă conceptele din spatele lor și să-și dezvolte competențele și trăsăturile de caracter de care au nevoie mai departe în viață.

Una dintre materiile pe care le ai cu elevii de liceu este Chimie, când au loc și o serie de experimente. Pe lângă cunoștințe, ce altceva mai învață liceenii?

Pe lângă Chimie și alte materii, elevii își dezvoltă trăsăturile de caracter: cum să lucreze împreună în echipă, cum să rezolve probleme sau, când ceva nu merge bine, ce pot face să îndrepte situația. Acest tip de analiză poate fi aplicat și altor situații, acele situații de care se vor lovi când vor fi mai mari. Pentru că suntem oameni, învățăm din experiență, din ceea ce vedem, din joacă, din greșeli. Așadar, știința, experimentele pe care le facem, ne ajută să înțelegem lucrurile pe care le vedem în cărți. Dar înseamnă, totodată, și educație conceptuală, educație bazată pe competențe și educație bazată pe trăsături de caracter.

Care sunt aptitudinile pe care le învață în timp ce experimentează?

Principalele aptitudini pe care le deprind elevii în timpul unui experiment sunt observația, analiza și evaluarea. În primul rând, trebuie să observe cu atenție ce se întâmplă, să analizeze de ce se întâmplă și, în cazul în care rezultatul nu este cel așteptat, să-și dea seama de ce nu este. Totodată, este important să facă estimări: dacă aducem împreună două elemente, ce se întâmplă? Îmi place că liceenii sunt interesați de afaceri și, când le explic în termeni ce țin de business, sunt mai receptivi și mai motivați. Și, așa cum am spus, evaluarea: „A funcționat?”, „Poate fi îmbunătățit?”, „Poate fi realizat într-un mod mai eficient sau poate la costuri reduse?”.

Care este definiția pe care o dai educației?

Rolul educației este acela de a-i ajuta pe elevi să învețe. Iar învățarea se întâmplă atunci când educația conceptuală, educația bazată pe competențe și educația bazată pe trăsături de caracter interacționează. Dar pe mine mă interesează ca acești copii să devină și niște oameni buni și cred că asta învață de la echipa profesorală de la Avenor și de la părinții lor. Părinții nu sunt atât de concentrați pe note, ci ne întreabă dacă se descurcă bine, dacă încearcă suficient de mult, dacă lucrează în echipă și dacă sunt buni. Un părinte chiar mi-a pus toate aceste întrebări și mi-a plăcut că am avut o astfel de conversație pentru că acestea sunt lucrurile cu adevărat importante.

Recent, Kevin Bartlett, care este unul dintre cei mai experimentați profesioniști în domeniul educației la nivel internațional, a venit la Avenor și, cu ajutorul lui, am reușit să concentrăm toate conceptele în care credem sub forma unui limbaj comun, pe care acum îl vorbim cu toții: management, profesori, copii și părinți. După ce am participat la un training despre cum să fiu un profesor mai bun, am vorbit cu copiii. Îi încurajăm să se pună în rolul profesorului. Vrem ca ei să înțeleagă cum funcționează educația și că există mai multe metode de învățare din care o pot alege pe cea care li se potrivește.

Înainte de un examen, discut cu ei despre punctele lor tari, dar și despre slăbiciunile pe care le au. Îi încurajez să încerce să se cunoască mai bine decât îi cunoaștem noi, profesorii, pentru că abia atunci vor ști ce anume funcționează pentru ei și în ce fel. Eu și ceilalți profesori de la Avenor le dăm instrumentele necesare să devină oamenii care își doresc să fie. Dacă dau greș, îi ajutăm și îi ghidăm. Nu facem presiuni asupra lor, dar nici nu le dăm toate răspunsurile. Chiar cred că provocarea trebuie să fie una interesantă. Dacă un proiect este prea ușor de făcut, nu vor fi îndeajuns de motivați. Dacă este prea greu, iarăși nu sunt motivați. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru.

Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Liceul Internațional Avenor?

Totul se rezumă la elev. Nu aș fi aici dacă nu aș crede în asta. Fondatorii școlii, atunci când au pornit acest proiect, au avut un obiectiv foarte clar: au plasat copiii în mijlocul întregului proces educațional. Și asta contează foarte mult. Când pleci de la astfel de principii solide, lucrurile nu au cum să meargă altfel decât bine.

De ce este Liceul Internațional Avenor diferit?

Credem foarte mult într-o bună comunicare cu elevii, iar asta se reflectă inclusiv în numărul copiilor dintr-o clasă: nu sunt mai mult de 16. În timpul orelor, eu nu predau de la catedră, ci stau printre ei și vorbim despre ceea ce vor să afle. La fel facem și în pauze și în zilele de miercuri, când pot veni să vorbească despre lucrurile pe care nu le înțeleg sau despre ceva ce îi frământă. Dar nu îi forțăm să învețe. Pot spune „Nu”. Dar, de obicei, vin. Asta face diferența dintre Avenor și celelalte școli: nu ne concentrăm doar pe elite, ci vrem ca toți copiii să se descurce bine. Evident, avem și o serie de strategii cu ajutorul cărora facem asta. Ei sunt parte a unei comunități și nu a unui sistem competitiv. Nu spun „Trebuie să fiu primul de la mine din clasă și din acest motiv nu vreau să-mi folosesc cunoștințele ca să-i ajut pe alții”. Liceenii de la Avenor lucrează împreună și cei mai buni elevi îi ajută pe cei care nu se descurcă la fel de bine ca ei. Da, există competiție, dar este una prietenoasă. Iar dacă ai slăbiciuni, asta nu înseamnă că ești slab.

Ce ai învățat în lunile care au trecut de la începutul anului școlar și până acum?

Ca profesor, este foarte greu să cedezi din puterea pe care o ai în favoarea elevilor. Dar am învățat că pot să fac asta. Avenor este locul care permite acest lucru tocmai datorită faptului că există o comunitate mai mică. Este altceva să existe acest transfer de putere într-o clasă de 16 elevi decât într-una de 30. Cu siguranță, acesta este una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat de când sunt la Avenor.

Dacă în alte școli rezultatele de pe hârtie sunt cele care contează cel mai mult, la Avenor contează dezvoltarea continuă a acelor aptitudini pe care copiii le vor folosi cu adevărat mai târziu. Iar managementul Avenor este conștient că o astfel de abordare presupune o evoluție constantă: când pui aptitudinile pe primul loc, acest lucru se va reflecta și în note.

Seria „Creatori de viitor”: Educația este un parteneriat între școală, copii și părinți

Posted on aprilie 25, 2016 by Avenor College

Ramona Mucenic, învățătoare la clasa a III-a: „Una dintre prioritățile pe care le avem la Avenor este să-i învățăm pe copii cum să învețe.”

Ramona Mucenic a intrat în învățământ în urmă cu peste 20 de ani și, de patru ani, este unul dintre învățătorii Avenor College. Încă din timpul interviului de angajare, și-a dat seama că Avenor era locul unde își dorea să vină în fiecare zi pentru că a descoperit o serie de valori pe care le avea în comun cu echipa de management, printre care profesionalismul și determinarea.

Pentru ea, educația reprezintă un parteneriat între școală, copii și părinți, și atrage atenția că fiecare dintre părți are, în egală măsură, drepturi și îndatoriri. Este convinsă că Avenor College este o altfel de școală pentru că echipa profesorală și cea de management își ghidează activitatea după o serie de principii solide: respectă unicitatea fiecărui copil, îi oferă un mediu stimulativ, îl ajută să se dezvolte armonios și, poate cel mai important, crede cu tărie în ceea ce face.

Ramona este învățătoare la clasa a III-a, care, potrivit curriculumului Avenor College, face parte din „ciclul primar mare”. Cu ajutorul metodelor de predare tradiționale, dar și moderne, copiii sunt încurajați să gândească, să-și susțină cu argumente părerile personale și să emită judecăți de valoare. Învață prin descoperire, stabilesc singuri relații de cauzalitate și se documentează colaborând unii cu alții.

Printre cele mai neobișnuite întrebări pe care le-a primit Ramona de la cei mici sunt: „Din ce sunt făcute stelele?”, „De ce există războaie?” și „De ce, uneori, oamenii aleg să fie răi?”… Despre ce înseamnă să fii învățător la Avenor College și despre cum decurge o zi „obișnuită” într-o altfel de școală, ne-a povestit Ramona în interviul de mai jos:

Ce experiență aveai înainte să devii învățător Avenor?

Înainte de a veni la Avenor, am lucrat timp de 16 ani într-o școală de stat, în care am activat chiar din momentul absolvirii Liceului Pedagogic.

Ce anume te-a atras către Avenor?

M-a atras foarte mult elementul de noutate. Mi-a plăcut ideea îmbinării dintre curriculumul românesc și cel britanic, mi-a plăcut poziționarea lângă pădure, m-am gândit imediat că aceasta este școala în care mi-ar plăcea să învețe și copilul meu.

Care a fost prima impresie pe care ai avut-o în momentul în care ai discutat cu managementul Avenor?

Profesionalism și determinare – sunt cele două caracteristici pe care le-am remarcat încă din primele minute ale discuției. Am simțit că se pune foarte mult suflet în acest proiect și am știut imediat că acesta este locul în care îmi doresc să vin în fiecare zi.

Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii învățător Avenor?

După ce mi-a fost analizat CV-ul, am fost invitată la o discuție de către Andreia Mitrea, unul dintre reprezentanții fundației Avenor. Eram ușor emoționată, fiind prima dată când participam la un astfel de interviu. Andreia mi-a risipit toate temerile, iar după aproximativ o oră am constatat amândouă că principiile și viziunile noastre legate de educație coincid. La interval de o săptămână, am susținut două lecții demonstrative, luând primul contact direct cu două clase de copii inteligenți, dezinvolți și extrem de dornici de cunoaștere. După încă o săptămână, mi s-a propus colaborarea, pe care am acceptat-o din toată inima. Toate acestea se întâmplau în urmă cu patru ani.

La fel ca orice alt membru al echipei profesorale, ai parte de training permanent. Cum se întâmplă?

Trainingul reprezintă una dintre constantele vieții de profesor la Avenor. Suntem foarte preocupați de formarea noastră profesională, iar școala ne susține această nevoie, oferindu-ne în permanență sesiuni de pregătire. Foarte important de menționat este faptul că, periodic, suntem consultați în legătură cu sesiunile de training în așa fel încât acestea să se potrivească dorințelor noastre și să ne mențină conectați cu ultimele noutăți din domeniul educației.

Ce îți place cel mai mult la Avenor?

Îmi plac atmosfera de familie și căldura relațiilor interumane și apreciez în mod deosebit comunicarea permanentă dintre școală și părinți în beneficiul copiilor.

Dintre toate orele pe care le-ai avut până acum cu elevii, pe care ți-o amintești cu plăcere?

Sunt foarte multe ore de care îmi amintesc cu plăcere, îmi este greu să aleg una singură. Sunt deosebit de frumoase acele lecții în care copiii învață prin descoperire, stabilind singuri relații de cauzalitate, documentându-se și colaborând unii cu alții. Cum ei sunt obișnuiți să lucreze în echipă, profesorului îi revine rolul de a-i sprijini, de a-i ghida pe calea cunoașterii și de a-i învăța cum să învețe.

Care au fost cele mai interesante informații pe care le-au aflat copiii în ultima perioadă?

În ultima săptămână, copiii au învățat să-și exprime și să-și argumenteze păreri personale legate de texte literare sau personaje, să rezolve probleme folosind metoda grafică, au realizat proiecte despre marile invenții românești care au schimbat lumea și au aflat despre resursele naturale ale țării noastre. Lista poate continua!

Cu ce întrebări te-au surprins? Care a fost cea mai interesantă întrebare pe care ai primit-o?

Copiii își manifestă permanent curiozitatea și dorința de afla lucruri noi. Sfera intereselor lor cuprinde atât domeniul științelor, dar și problematica umană. Printre altele, am fost întrebată din ce sunt făcute stelele, de ce există războaie și de ce, uneori, oamenii aleg să fie răi.

Cum arată o zi la Avenor?

Zilele noastre de școală sunt senine, vesele, niciodată monotone. În prima parte a zilei, învățăm și ne jucăm, iar după prânz participăm la orele de studiu individual, la orele de club și, bineînțeles, în pauze ne jucăm din nou! Timpul trece foarte repede, dar întotdeauna cu folos!

Ce definiție dai tu educației?

Pentru mine, educația reprezintă un parteneriat între școală, copii și părinți, fiecare dintre părți având, în egală măsură, drepturi și îndatoriri. Ceea ce noi încercăm să facem la Avenor este să optimizăm relațiile dintre toți cei implicați în actul educațional, menținând permanent deschise toate canalele comunicării.

Care sunt cele mai mari diferențe între un sistem de învățământ bazat pe curriculum Cambridge și unul de stat, din România?

Există, cu siguranță, diferențe între cele două sisteme de învățământ. Partea frumoasă este că noi reușim să le îmbinăm armonios în așa fel încât elevii noștri să beneficieze de avantajele oferite de ambele. Școala asigură parcurgerea în totalitate a programei românești (la ciclul primar și gimnazial), dar și a cursurilor specifice curriculumului britanic. Abordarea transcurriculară, prin temele școlii, caracteristică Avenor College, impune depăşirea unor graniţe și eliminarea unor cadre rigide în vederea explicării mai profunde a fenomenelor. Astfel, diversele unghiuri de vedere existente se coordonează și niciunul dintre ele nu este predominant.

Care sunt valorile pe care crezi tu că le promovează Avenor?

Valorile pe care le promovăm prin tot ceea ce facem sunt respectul față de cei din jur, onestitatea, toleranța, responsabilitatea deciziilor personale, respectarea promisiunilor, solidaritatea umană, lucrul în echipă, perseverența.

De ce este Avenor College altfel?

Noi suntem altfel deoarece credem cu tărie în ceea ce facem. Ne ghidăm activitatea după niște principii foarte solide: respectăm unicitatea fiecărui copil, construim zi de zi relații pozitive, oferim elevilor un mediu stimulativ, ajutându-i să se dezvolte armonios.

Ce ai învățat în timpul de când ești învățător Avenor?

În primul rând, am învățat ce înseamnă cu adevărat lucrul în echipă, fără orgolii personale și interese meschine. Colegii mei reprezintă o permanentă sursă de inspirație, iar copiii sunt cei care îmi oferă energie și, uneori, neașteptate lecții de viață. Învățăm unii de la alții și construim viitorul, pas cu pas.

Cât de important este ca procesul de învățare să se desfășoare sub forma unui dialog între învățător și copii?

Dialogul este esențial, copiii sunt încurajați să gândească, să-și susțină cu argumente păreri personale, să emită judecăți de valoare. Elevii noștri sunt foarte curioși, adresează întrebări, caută permanent răspunsuri la problemele care îi preocupă. Se întâmplă de multe ori să inițiem un dialog pornind de la un anumit subiect, pentru a ajunge în cu totul alte contexte, în funcție de ceea ce ei își doresc să afle.

În timpul orelor, îi ajuți, prin întrebări, să înțeleagă mai bine textul pe care îl studiază. Care sunt efectele acestei metode pe termen scurt? Dar pe termen lung?

Întrebările sunt foarte importante și trebuie formulate în așa fel încât să aibă un impact pozitiv asupra copiilor. Pe termen scurt, îi ajută să descopere toate valențele unui text literar; pe termen lung, le dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză, precum și gândirea critică.

Totodată, îi înveți să facă conexiuni. Care este conceptul care se află în spatele acestei practici?

Copiii fac tot timpul conexiuni între noțiunile pe care și le însușesc, iar conceptele abstracte, pur teoretice, sunt dobândite cu ajutorul elementelor intuitive. De exemplu, prima lecție despre substantiv nu pornește de la definiția acestuia, ci de la exemple cât mai variate. În final, copiii formulează singuri definiția, în urma analizei detaliate a tuturor situațiilor concrete.

Care sunt celelalte metode pe care le folosești în așa fel încât procesul de învățare să fie unul eficient?

Metodele sunt variate, în funcție de situațiile de învățare. Încerc să le îmbin pe cele tradiționale cu cele moderne, mai apropiate de nevoile actuale. Lucrăm cât putem de mult în echipă, folosim brainstormingul, metoda ciorchinelui, diagrama Venn, turul galeriei, metoda „știu – vreau să știu – am învățat”, prezentarea de proiecte etc. Una dintre prioritățile pe care le avem la Avenor este să-i învățăm pe copii cum să învețe.

Copiii sunt foarte atenți și foarte competitivi. Sunt mereu așa?

Sunt copii buni, interesați de propria lor evoluție, dornici de (re)cunoaștere și afirmare. Sunt și competitivi, dar vorbim despre o competiție constructivă, bazată pe respect reciproc și fair play. Întotdeauna sunt capabili să se felicite (sincer) unii pe alții pentru rezultate bune obținute la concursuri, premii, la competiții sportive sau alte reușite personale. Sunt foarte mândră de ei!

Educația – cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului

Posted on aprilie 7, 2016 by Avenor College

În luna martie, Kevin Bartlett, unul dintre cei mai experimentați profesioniști în domeniul educației la nivel internațional, a făcut o vizită de patru zile în România, la Avenor College. Vizita a venit în contextul în care, începând cu anul școlar 2016 – 2017, Avenor College a obținut acreditarea Cambridge International Examinations și am intrat în ECIS (European Council of International Schools).

Kevin Bartlett a susținut traininguri la care au luat parte profesorii Avenor și a discutat cu managementul școlii despre oportunitățile de pregătire profesională pentru anul 2016. Totodată, a organizat un workshop la care au participat toți actorii implicați în procesul educațional: copiii, profesorii, managementul școlii și părinții.

Kevin Bartlett are o experiență profesională de 40 de ani, dintre care timp de 15 ani în calitate de director al Școlii Internaționale din Bruxelles (ISB). Sub conducerea lui, ISB a fost numită „Școala Viitorului”, alături de doar alte cinci școli din lume. Pentru calitățile lui excepționale în calitate de lider educațional, în anul 2014 a primit titlul de „Superintendent of the Year”. În prezent, Kevin Bartlett se concentrează exclusiv pe împărtășirea experienței și a expertizei acumulate de-a lungul timpului prin intermediul organizației Common Ground Collaborative, al cărei fondator este.

În opinia lui, lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă, astfel încât educația a devenit, în acest moment, cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului. Mai multe informații despre cum vede Kevin Bartlett educația și de ce consideră că este vital să existe o comunitate de învățare creată în jurul unei școli veți afla în interviul de mai jos.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat în cei 40 de ani de experiență ca profesor?

Sunt cele simple. Să ne învățăm meseria bine, să construim o relație cu elevii și să le dăm de înțeles că ne pasă de ei, să dezvoltăm o cultură bazată pe învățare și pe spirit de echipă în cadrul clasei. Să transformăm învățatul în sine într-un punct de referință în timpul conversațiilor, să ne stabilim obiective clare, să oferim un feedback sincer și constructiv, să desoperim care sunt strategiile care funcționează cel mai bine și să le practicăm pe acelea. Nu în ultimul rând, să ne bucurăm.

De ce este principiul simplității atât de important pentru dumneavoastră?

Nu este o surpriză pentru nimeni că școlile sunt organizații complicate. În absența unei căi simple de a vedea lucrurile, este foarte ușor să pierzi esențialul, să alergi după fiecare inițiativă nouă, să rămâi fără energie și să nu te mai concentrezi pe procesul de învățare. Simplitatea ne permite să vedem direcția corectă și ne ajută să facem lucrurile bine.

Ce este învățarea? Care este definiția pe care i-o dați dumneavoastră?

Nu are niciun rost să definim învățarea dacă nu o facem într-un mod simplu, memorabil și practic, în așa fel încât definiția să conducă la un mod de predare și evaluare practic. Din acest motiv, noi, ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), am venit cu propria noastră definiție a învățării. Ea include trei direcții care interacționează unele cu altele: învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter.

Care sunt cele mai importante principii de învățare pentru dumneavoastră?

Primul este existența unor principii de învățare 🙂 Apoi:

– Ca să fim eficienți și să transformăm învățarea din ceva teoretic în ceva practic, tangibil, care se întâmplă, trebuie să împărtășim un limbaj comun referitor la învățare.

– Oamenii pot învăța cum să învețe.

– Învățarea se întâmplă în contexte complexe și relevante.

– Adevărata învățare include capacitatea de a ne transpune în situații diferite.

Potrivit ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter interacționează în timp ce învățăm. Cum se întâmplă asta?

Trebuie să ne aducem aminte că vorbim despre ceea ce se întâmplă la nivelul creierului uman, un organ extrem de complex, cu nenumărate conexiuni. Orice definiție a învățării este o simplificare necesară a acestei complexități. Cu toate astea, definițiile pe care noi le folosim sunt extrem de utile.

În orice moment, toate cele trei tipuri de învățare pot fi active, dar, cel mai probabil, unul va fi dominant. De exemplu, când un copil exersează la vioară, el își construiește predominant o competență, dar, pe de altă parte, învață și trăsătura de caracter care se numește perseverență. Când un copil se pregătește pentru o dezbatere pe un subiect complex, el își dezvoltă o înțelegere conceptuală a problemelor-cheie, dar învață și competența de a dezbate într-un mod abil.

De ce este necesar să creăm o comunitate a învățării în jurul unui obiectiv comun?

Dacă este sau nu necesar depinde de cât de bună vrea școala respectivă să fie. Este destul de simplu să ai o relație tranzacțională cu acea comunitate pe care o construiești în jurul unei școli. Părinții plătesc taxe, copiii se duc la școală, școala le asigură educația. Misiunea educațională este dusă la îndeplinire, îndeajuns de bine.

Cu toate astea, pentru mine, „îndeajuns de bine” nu este niciodată suficient. Îmi place să lucrez cu școli care au o relație transformațională cu copiii, cu profesorii și cu părinții. În acest tip de școli, există o viziune comună împărtășită și sprijinită de toți actorii implicați în procesul educațional. Toată lumea folosește aceeași limbă atunci când vorbește despre învățare. Toată lumea știe cum anume să sprijine învățarea copilului în cele mai bune moduri. Toată lumea învață. Organizațiile de genul acesta sunt capabile să transforme viețile celor care fac parte din comunitate. Școala care are în jurul ei o astfel de comunitate devine mai mult decât o simplă școală: se transformă într-o comunitate de învățare.

De ce este important pentru elevi, pentru profesori, pentru părinți și pentru managementul unei școli să înțeleagă că fiecare are un rol vital în procesul educațional?

Școlile, asemenea ecosistemelor, sunt organizații conectate. Într-un ecosistem, acțiunile care au loc într-o anumită parte a sistemului au, automat, efect într-o altă parte a aceluiași sistem. Tot ceea ce facem are un impact asupra succesului pe care îl are o școală și, implicit, asupra succesului pe care îl au copiii care învață în ea. Să înțelegem cum funcționează învățarea, să le dăm copiilor noștri sprijin și feedback, să ne sprijinim reciproc eforturile, să fim pozitivi și constructivi, să presupunem că persoana de lângă noi are intenții bune… Acestea sunt lucrurile care creează o cultură pozitivă, în cadrul căreia învățarea se poate dezvolta.

De ce este esențial pentru fiecare actor implicat în procesul educațional să înțeleagă cum anume se face învățarea?

Dacă nu învățăm cum să învățăm, nu ne vom atinge niciodată adevăratul potențial. În contextul în care cunoașterea crește exponențial, nu putem să ne mulțumim doar cu „amintitul”. Avem nevoie de aceste instrumente ca să procesăm noile informații, care ajung la noi din surse multiple, prin suporturi media diferite, și trebuie să fim capabili să le folosim în diverse scopuri.

Evident, cel mai important este ca elevii să știe cum să învețe și ca profesorii să-i ajute să-și internalizeze acest obicei. Apoi, la fel de important este ca profesorii să înțeleagă procesul de învățare nu doar pentru elevi, dar pentru ei înșiși. A fi profesor implică o învățare profesională care durează toată viață, această meserie fiind foarte complexă. Atunci când părinții înțeleg cum funcționează învățarea, înțeleg mai bine și sprijină munca pe care o depun elevii și profesorii. Și părinții pot intra în categoria celor care învață o viață întreagă. De ce nu?

Ce ar trebui să facă fiecare actor care face parte dintr-o comunitate de învățare în așa fel încât să sprijine mediul educațional?

Ar trebui să facă acele lucruri care sprijină orice mediu social de succes: să aibă intenții bune și să acționeze cu intenții pozitive; să muncească mult; să comunice într-un mod onest și să colaboreze în cadrul acelor proiecte care sunt clar în interesul copiilor și al școlii.

Care sunt acele aptitudini pe care copiii ar trebui să le învețe în școală în așa fel încât să aibă rezultate remarcabile în viitor și să devină adulți independenți?

Ei au nevoie să învețe o serie de lucruri, nu doar aptitudini, printre care dezvoltarea unei busole morale proprii, care să-i ghideze în luarea deciziilor corecte atunci când se regăsesc în fața unor dileme. În ceea ce privește aptitudinile sau competențele, sunt o mulțime. Ele includ „elementele de bază vechi”, cum sunt un nivel ridicat de alfabetizare și de raționament matematic, în timp ce „noile elemente de bază” includ adaptabilitatea, inovația, gândirea critică, rezolvarea problemelor în colaborare și competența tehnologică.

În cadrul vizitei la Avenor College, ați spus că „Educația este cea mai bună șansă pe care o avem”. Devine educația mai importantă decât era sau cel mai important obiectiv pe agenda de astăzi a educației este modul în care este sau ar trebui făcută?

Scriu aceste rânduri din Bruxelles, unde, recent, oameni nevinovați au murit din cauza teroriștilor extremiști. Lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă. Cred cu tărie că educația este cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și împotriva acelui extremism care alimentează aceste „mișcări” variate. Oamenii care sunt capabili să gândească, să evalueze informația, să identifice prejudecata și care și-au dezvoltat valori precum integritatea, empatia și alte aspecte care definesc un „caracter” bun sunt mai puțin susceptibili să fie atrași în direcția extremismului și a violenței fără minte.

Ce v-a plăcut cel mai mult la Avenor College?

O serie de lucruri: claritatea viziunii, aspirațiile înalte, modul în care elevii vorbesc despre școala lor, angajamentul instituției de învățământ, interesul pe care părinții îl acordă învățării. Dar probabil că cel mai important lucru care m-a impresionat este cultura pozitivă, de susținere, care există în școală. Oamenilor le pasă, într-adevăr de școală și de cei de lângă ei. Când lucrurile stau așa, atunci doar cerul este limita!

Lumea poeziei la Avenor College

Posted on aprilie 6, 2016 by Avenor College

Cu ce să începem primăvara? Cele mai potrivite activităţi sunt privitul cerului senin, respiratul aerului parfumat de muguri, de iarbă, de ciripit şi apoi să scriem o poezie! Găsim definiţia poeziei care spune aşa: „Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.“

UNESCO, în 1999, a ales ziua de 21 martie ca „Ziua internaţională a poeziei”. Minunată zi, la început de primăvară! Ştim de asemenea că poezia există de când este omul pe Pământ. Deşi acum are o zi de naştere trecută în calendare, poezia rămâne eternă!

Poezia! Un cuvânt atât de simplu, care conţine şi prima şi ultima literă a alfabetului. O lume întreagă trăieşte, se dezvoltă şi ne uimeşte în fiecare vers. Uite legătura atât de necesară: oamenii pot exprima şi prin versuri ceea ce trăiesc în fiecare clipă.

Poezia este despre viaţă. Omul este despre poezie. Niciodată nu uiţi o poezie în care te regăseşti. Speri mereu că măcar o poezie îţi va fi dedicată. De ce? Pentru că orice vers scurtează drumul de la concret la gânduri, emoţii, întrebări, joacă. Orice vers are aripile deschise şi nu se opreşte niciodată.

Am ales să sărbătorim ziua poeziei la Avenor, fiind şi practici şi ancoraţi în momentul prezent. Adică, am organizat o expoziţie „Peretele cu poezii”, de inspiraţie Facebook. Așa cum ne așteptam, am umplut mai mulţi pereţi.

Elevii şi profesorii au scris poezii. Oricine a dorit.
Poeziile au fost transcrise pe coli A4.
Fiecare poezie a fost prinsă pe o coală A3 şi apoi expusă pe pereţi.
Cine a citit poezii şi-a putut manifesta aprecierea lipind în jurul lor “like-uri” colorate. Şi am văzut elevi şi profesori oprindu-se în pauze pentru a mai citi o poezie.
Am adunat 98 de manifestări poetice. Minunate!
În jurul lor, mare adunare de “like-uri”: 1.495. Poezia cu cele mai multe aprecieri, are in jurul ei 105 “like-uri”.
Cu răbdare, vom aduna aceste creaţii într-o cărticică. Să ţinem şi mai bine minte momentul.

Ştim acum că o poezie aduce multă bucurie. Multe zâmbete şi multe emoţii s-au afişat pe pereţii şcolii.

Nu spun că vom deveni toţi poeţi, spun doar că a citi poezii este o activitate care întrerupe rutina zilei şi umple de emoţie viaţa. Şi mai cred că fiecare a încercat, măcar o dată, să scrie o poezie. Poate că ea a rămas în inimă, în gând, într-o lacrimă, într-un zâmbet. Însă poezia ne însoţeşte discret de-a lungul vieţii. Aş spune că discreţia şi rafinamentul, încărcătura cu emoţie, puritatea şi puterea ei de a trezi bucurii, speranţe, lacrimi şi zâmbete, o fac să fie eternă!

Iată și poezia care a primit cele mai multe aprecieri:

O lume ciudată

Autor: Luca (IV omega)

Asta e cea mai ciudată lume

Nici măcar nu are nume

Azi o pară,

Mâine e vară.

Azi un câine,

Mâine o pâine.

Aici e doar un copac

Care face mac, mac.

Uite, acum mă uit în zare,

Şi văd un OZN ieşind din mare.

Nu poţi creşte ceva,

Că se va transforma în altceva.

Am luat un câine,

Dar a doua zi era o pâine,

Mâncare nu mai era,

Aşa că am mâncat o stea.

Grupul lui „600”

Posted on ianuarie 22, 2016 by Avenor College

Când vedem un grup de copii, ce vedem? Ce simţim? Ce respirăm? La ce ne gândim?

Ştim că ceea ce le oferim, felul în care îi privim…trasează direcţia în care ei vor creşte. Deci, îi vedem frumoşi? Gălăgioşi? Curajoşi? Harnici? Talentaţi? Neobosiţi? Obositori? Inteligenţi?

Puterea unui grup de copii este o vorbire care răzbate din dinamica jocului, a zburdălniciei, a dorinţei de libertate şi afirmare, a setei de cunoaştere şi a amuzamentului!

Recent, clasele a IV-a au sărbătorit primele 600 de zile de şcoală din viaţa lor. Numărăm şi sărbătorim zilele de şcoală întrucât ştim că viaţa este formată din momente şi amintiri. Momentul a fost o ancoră în timp şi am pus la cale o şezătoare. Nu orice şezătoare! Ne-am aşezat la „umbra lui 600”. Ne-am gândit la noi, la cele 600 de zile de şcoală şi la tot ce au adus ele.

Pentru că am petrecut fiecare sută de zile împreună, în acest moment am decis să avem şi o carte în care să ne lăsăm descoperiţi! Puterea, dinamica şi frumuseţea unui grup sunt date de activităţile individuale şi comune realizate zi de zi. Am crescut împreună din prima zi de şcoală, din 2 septembrie 2012. Ne-am cunoscut la ore, în pauze, în excursii, în sala de mese, în clasele noastre, la întâlnirile de luni dimineaţă. Multe activităţi am realizat împreună: am citit în biblioteca şcolii, am făcut ore de sport, am vizitat muzee şi clădiri importante din Bucureşti, am mers la târguri de carte, am făcut excursii în ţară, am serbat zilele de şcoală, am jucat în piese de teatru, am râs, am întrebat, am rezolvat situaţiile apărute, am împrumutat cărţi, am făcut matematică, am curăţat pădurea, am fost la film, am colindat de Crăciun, am serbat Ziua Naţională a României, am făcut lecţii practice, am învăţat unii de la alţii.

Fiecare elev a scris o poezie şi o povestioară prin care a arătat ce vrea şi ce poate acum. Toate creaţiile lor se găsesc în carte, prima carte de grup, autorii fiind elevii claselor a IV-a Alfa, Delta şi Omega. Cu emoţie au citit o parte a creaţiei personale şi au ascultat ceea ce colegii au scris. Să fii în mijlocul lor, să vezi toată bucuria în momentul în care cărţile au ajuns în mâinile lor, asta este puterea pe care ei o dau înapoi lumii. Cartea cu 127 de pagini conţine şi câteva poze făcute în timpul activităţilor din clasă, din excursii, din vizite. Găsim în carte lumea lor: prieteni, mama, tata, căţelul, excursia, matematica, limba română, limba engleză, profesori, teme etc.

Cu fiecare proiect comun al grupului de elevi, ne dorim că ei să îşi dezvolte abilitatea de a vorbi în public şi de a ajunge să exprime clar şi coerent orice ar avea de transmis lumii. Creştem și pentru copii comunicarea în limba română este o prioritate.

Avem deja un ritual al sărbătoririi zilelor de şcoală: momentul de reflecţie, tortul aniversar și evenimentele specifice fiecărei sute de zile împlinite.

Un grup de copii ne ajută să întrevedem viitorul. Copiii de 10 ani pot atât de multe, sunt atât de curioşi, au atâtea jocuri de jucat, atâtea zâmbete de dat încât este important să le fim alături, să îi îndrumăm, să ne aşezăm cu ei în lumea lor. Lumea lor este în creaţie, are potenţial să transforme viaţa.

Emoţiile lor sunt legate de tot ce fac zilnic, iar momentele capătă valenţe de eternitate: o carte citită, un exerciţiu terminat, o problemă rezolvată, un caiet nou, o lecţie cu multe întrebări, ieşitul la tablă, curiozitatea, scrisul de mână, o alergare în curte, o glumă bună, un rol într-o piesă de teatru, o poezie scrisă, mirosul de cerneală, dorinţa de afirmare, o explicaţie dată unui coleg, jocul de rol, excursiile etc.

Aşadar cartea „Şezătoare la umbra lui 600” reprezintă încă un pas, o dovadă că, încă de la vârste fragede, copiii pot face lucruri care rezistă în timp! Să le acordăm încredere, sprijin şi timp să lucreze la împlinirea aspiraţiilor şi viselor deja conturate.

We are 100%!

Posted on ianuarie 19, 2016 by Avenor College

Avenor College is proud to be a Gold member of the British Council Addvantage Partnership Programme for registering Cambridge English candidates for the ESOL (English for Speakers of Other Languages) examinations. Each year, we enter our students for YLE examinations, and as they get older, they work their way up the scale.

The results at Avenor College have always been good, and this year was no exception. We are proud and pleased that 100% of candidates from our school who entered for KET, PET and FCE examinations before the Christmas break passed with flying colours. In fact, two Avenor College students achieved 100% in their individual examination scores; which is both exceptional and unusual.

Here is the breakdown for each level:

KET	PET	FCE
100% pass-rate	100% pass-rate	100% pass-rate
80% Distinction	63% Distinction	35% Grade A
15% Merit	27% Merit	50% Grade B
5% Pass	10% Pass	15% Grade C

Particular congratulations go to the English teachers, Andrei and Diana, who prepared the students for these exams. As a department, I think we can all be proud when we see results like these, which reflect not only the hard work and achievement of our students, but also validate the teaching and departmental collaboration which goes on day to day.

We are very proud of our students, and congratulate them on their success. To achieve such high marks in these challenging examinations, at such relatively young ages, is phenomenal. We should bear in mind that PET is actually baccalaureate level for Romanian schools, and that FCE is broadly equivalent to IGCSE English as a Second Language in international schools.

The English department is committed to offering interesting, varied lessons, where skills of each and every student are developed, but, as we say in English, the proof of the pudding is in the eating! We have our proof and we are very happy to see these results.

Cetățeni de nădejde la pupitrul României

Posted on decembrie 3, 2015 by Avenor College

A sărbători pe cineva, înseamnă că te-ai oprit un moment, te-ai gândit cu drag, plănuieşti să îi faci un bine, o surpriză, îi urezi „La mulţi ani!”… așa arăți, în cel mai simplu mod, că-ţi pasă!

Ziua Naţională a României nu trece niciodata neobservată. Trăind, muncind, iubind, învăţând în România, actul de a te opri un moment şi a-i adresa un gând bun, o urare, devine un gest de respect, de apreciere, de recunoştinţă a ceea ce eşti şi a ceea ce vrei să devii în sânul comunităţii.

Elevii claselor a IV-a au realizat un exerciţiu de vorbire în public, fiind pentru câteva momente, în rolul de „Cetăţeni de nădejde la pupitrul României”. De unde a pornit ideea şi cum creştem români de nădejde:

Anul acesta, în 24 ianuarie, am făcut o vizită la Palatul Parlamentului şi acolo, în Camera Deputaţilor, elevii au avut ocazia să stea pe scaunele din tribună, au stat la pupitrul de unde se ia cuvântul în şedinţe. Încă de atunci, ne-am dorit să facem un joc de rol, la un pupitru, la o tribună. Tot atunci ne-am dat seama că sloganul „ În unire stă puterea” spune un mare adevăr.
La şcoală, îi ajutăm, îi îndrumăm pe elevi, să înveţe să îşi asume responsabilităţi, să înţeleagă că fiecare gest, fiecare faptă, fiecare vorbă contribuie la viaţa socială. Da, chiar şi elevii au viaţa lor socială şi deja încep să înţeleagă cum funcţionează societatea şi că fiecare individ are rolul lui.
A-i ajuta pe copii să ia decizii în viaţa lor, a gândi ceea ce fac, a exprima ceea ce cred, ceea ce simt, îi ajută pas cu pas, să devină cetăţeni responsabili, oameni de nădejde ai ţării.
A îmbrăca portul tradiţional este un act de mândrie patriotică şi o apreciere a frumosului care durează.
Elevii au creat câte o poezie şi câte o povestioară dedicate României şi oamenilor care au marcat cultural şi politic viaţa românilor. Găsim în aceste creaţii bucurie, admiraţie, întrebări, aprecieri, umor şi intenţii pozitive.
Pe rând, elevii au urcat la pupitru şi şi-au prezentat creaţiile – un pas important în dezvoltarea abilităţii de a vorbi în public. Apoi, ei au spus ce anume ar face, ce anume ar îmbunătăţi în viaţa românilor, dacă ar fi la conducerea unei instituţii de stat.
Am urat României „La mulţi ani!” şi am cântat imnul ţării, precum și cântece patriotice.

Evenimentul în sine a fost ca un moment de reflecţie, un moment de bucurie, o altă întâlnire reuşită a tuturor elevilor claselor a IV-a.

Ne dorim să îi creştem frumos şi vrem ca fiecare eveniment din viaţa românilor să fie trăit conştient şi să avem elevi implicaţi, care stiu că şi ei construiesc lumea în care trăim.

A Time for Moral Leadership

Posted on noiembrie 16, 2015 by Avenor College

This has been a difficult few weeks. The devastating nightclub fire in Bucharest, with the loss of young lives continuing, followed by the terrorist attacks in Paris, and news of other atrocities in Beirut, and ongoing tragedies in the Middle east and Africa, have led to an outpouring of grief on an international scale.

In the early hours of the morning of Saturday 14^th November, I received an email notification of a message from Kevin Ruth, the Director of ECI Schools, which had been sent to Heads of all ECIS members. The content of the email was later shared as a blog, and on Facebook, and I have provided a link to it at the end of this article. In his message, Kevin speaks movingly about the role of International education in a time of discord and hate. I was profoundly moved by his closing words:

It is time for us, as international schools, to be bold in our pursuit of equity, justice, and peace at the frontiers. Our time is now. Our impact should be felt now.

As the Head of Avenor International High School, and with my role throughout the whole school in developing the Cambridge International Programmes, I was challenged to think what I could do, and what we can do as a school, to make this world a better place. We say that we are Creators of the Future, and I truly believe that we can be agents for positive change.

My teaching experience spans decades; I first stood in front of my own class in September 1982. I am also the mother of a son and two daughters. Since 2002, I have lived and worked overseas, and have taught in schools in Britain, Southern Europe, West Africa, Central Asia and Eastern Europe, before arriving to take up my position at Avenor College. I have spent my entire adult life, since the age of 22, caring for and educating young people. The thing I have learned is that the dual concepts of the unique child and the universal child are mutually inclusive.

Over the years, I have had the privilege of spending time with children, day in and day out. I have met children who remind me of myself, and of family members; children who remind me of pupils I shared my own schooldays with; children who are similar to my son and daughters. Increasingly, I have met children who remind me of pupils I taught at earlier times, or in different countries. Every child I have worked with has been unique. At the same time, every child has features of the universal child. Whether in a private school in Bucharest or a state school in England; a small school on the island of Mallorca or a big boarding school in Africa, I can assure you that 14 year olds are all challenging and refreshing to work with in equal measure. Children moving from primary to secondary school, wherever they are in the world, have the same worries and hopes and dreams. Parents bringing their 5 or 6 year old to school for the first time in Britain, or anywhere else in the world have the same ripples of anxiety. The human condition is universal. Our caring of and providing for the unique child is encompassed by the concept of the universal child: every child in the world.

When Kevin Ruth says:

Should we not also pursue with utmost conviction the social impact that our schools can create now by considering all that is at our disposal, from facilities to technology to nourishment to purchasing power? How might we look at this richness of resources and identify multiple ways in which we can contribute that will lead to reconstruction and reconciliation for „the other?”

He speaks for all of us involved in the education of the next generation. We need to challenge those behaviours and attitudes which promote the concept of ‘the other’. Whether it is racisim, xenophobia, sexism, misogyny, homophobia or other intolerance; we need to meet these things head on and say ‘NO’. We need to raise a future generation who can make the world a better place. Our children need to be educated to ask questions, to look beyond headlines and political posturing. They need to be equipped by the confidence and self-belief that each of them, and each other person, is worthy of respect. They need to have faith that there is justice in the world. We need to confront and challenge hatred and to stand up for the values of freedom and justice that the world so badly needs.

We are living in difficult times. There will, no doubt, be more pain and more bad news to come over the next weeks and months. We have to look deep inside ourselves at this time, and to focus on the children in our care with fresh eyes. We need to look again at The Universal Declaration of Human Rights, and to find ways of ensuring that future generations can see those rights respected fully throughout the world. We should begin with Article 1: All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.

Our students need to grow confident in the knowledge that the adults responsible for them will protect and defend their rights, and the rights of others. We can make a change. We can make a difference. We can start today.

Denise Trickett, November 2015

You can read Kevin Ruth’s blog here: https://www.ecis.org/director-blog/post/our-time-now-impact-international-schools

Copiii implicați în propria dezvoltare sunt mai fericiți

Posted on octombrie 19, 2015 by Avenor College

Orice act în care eşti prezent te face să ştii că viaţa ta contează. Simţi viaţa şi cauţi să o trăieşti intens, frumos, cu oameni dragi alături, cu voioşie şi admiraţie. Atunci şi doar atunci, gândeşti deciziile, întrebi, afli, acţionezi şi ştii că sensul vieţii se construieşte pas cu pas. Nimic nu vine de-a gata. Şi, oricum, ce am vrea să avem fără să construim?

Un copil implicat în propria devenire se transformă într-un adult care ştie să aleagă, ştie să muncească, are răbdare şi se bucură pe parcursul devenirii.

Observ cum, în clasă, în timpul orelor, chiar dacă programa este foarte încărcată, există modalităţi prin care profesorul şi elevul fac activitatea cu adevărat împreună. Iată doar câteva exemple în acest sens:

Elevii sunt întrebaţi cum se simt.
Atunci când elevii întreabă ceva profesorul poate da întrebarea mai departe, căutând să afle de la alţi elevi un răspuns.
Elevilor le sunt prezentate la începutul fiecărei lecţii obiectivele acesteia.
Dacă eşti învăţătoare/ învăţător, poţi întreba ce oră vor să facă (avem multe ore împreună, însă contează ce aleg ei, ce cred că pot face/ înţelege mai bine într-un anumit moment); astfel, odată ce ei au ales, implicarea creşte exponențial.
Creaţii literare şi nu numai. Şi copiii au parte de experienţe diverse şi pot să le pună în cuvinte, chiar să creeze, să găsească cuvinte potrivite, pornind de la un context, de la o asociere, o culoare, o emoţie (am auzit în clasă cuvântul „adultitate” şi explicaţia lor a fost senină: „Doamna, ne-am gândit că avem copil – copilărie, deci: adult- adultitate” sau, un alt elev auzind că după un grătar casa se umple de fum a întrebat: „Doamna, ţi-ai mai înfumurat casa?”). Unele creaţii pot ajunge să ne schimbe lumea. Să o facă mai bună.
A-i lăsa să-şi găsească singuri poziția în clasă: când lucrează în grup sau când stau pe scaun. Este important să înţelegem că şi copiii au nevoie de mişcare şi că fiecare are modul lui de-a gândi, de a se mişca, de a privi.
Să le povestim cum şi noi, cei mari, mai învăţăm, mai citim pentru că ne place şi ne ajută să facem lucrurile pe care ne dorim să le vedem în jur.
Să râdem cu ei şi să le stimulăm simţul umorului. Ne este greu adesea, însă ştim ce efecte minunate are o glumă bună, o strâmbătură nevinovată, un gâdilat uşor.
Să ne exprimăm emoţiile, sentimentele; în felul acesta sunt şi ei încurajaţi să se exprime şi să-şi trăiască responsabil copilăria (este în regulă să te bucuri, să te întristezi, să întrebi, să ceri, să spui etc.). Emoţiile sunt personale şi, vrem nu vrem, ele se pot citi pe chip. Să privim cu atenţie, să încurajăm exprimarea lor şi să îndrumăm spre armonie. De ţinut minte că libertatea personală se termină atunci când lezăm libertatea altei persoane.
Să îi îndrumăm către o atitudine constructivă: apare o situaţie, îi căutăm soluţia, rezolvarea.
Copiii au de citit cărţi. Să ne luăm şi noi o carte şi să citim în acelaşi timp.
Au de scris, de pregătit o prezentare? Să scriem şi noi, să le arătăm că şi noi avem prezentări de făcut şi că, da, repetăm chiar în oglindă.
La ce ne ajută matematica? Facem cu ei exerciţii concrete de aranjare, sortare, calcule, bugete şi acasă, în vacanţe, în excursii etc.
Observăm un fenomen natural sau un animal? Să le spunem ce ştim, să îi întrebăm ce văd, ce simt.
Verificăm împreună temele în clasă. În felul acesta, fiecare elev spune ce a rezolvat, înţelege ce şi cum a rezolvat, apar lămuriri între ei, explicaţii oferite pe loc de către copii. Şi, ce modalitate extraordinară (şi prietenească) de a arăta că ai învăţat ceva explicându-i altui coleg!

Multe pot fi făcute. Rolul unui adult în perioada lui de „adultitate” este să îndrume cu răbdare, respect şi atenţie. Un adult care sprijină un copil îi arată acestuia că viaţa este întotdeauna o construcţie în care dinamica şi rezultatele sunt date de implicare. Sau neimplicare. Părinţii şi profesorii îi ajută pe copii să devină oameni, cărţile îi ajută să rămână oameni.

Sunt încântată să observ copiii de acum, care au multe oportunităţi, mult sprijin şi îndrumare. În general, un copil dă în lume ceea ce a văzut, a trăit, a primit. Să îi ajutăm să fie implicaţi zi de zi în viaţa lor. Un om implicat este un om fericit!