Educația – cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului

În luna martie, Kevin Bartlett, unul dintre cei mai experimentați profesioniști în domeniul educației la nivel internațional, a făcut o vizită de patru zile în România, la Avenor College. Vizita a venit în contextul în care, începând cu anul școlar 2016 – 2017, Avenor College a obținut acreditarea Cambridge International Examinations și am intrat în ECIS (European Council of International Schools).

Kevin Bartlett a susținut traininguri la care au luat parte profesorii Avenor și a discutat cu managementul școlii despre oportunitățile de pregătire profesională pentru anul 2016. Totodată, a organizat un workshop la care au participat toți actorii implicați în procesul educațional: copiii, profesorii, managementul școlii și părinții.

Kevin Bartlett are o experiență profesională de 40 de ani, dintre care timp de 15 ani în calitate de director al Școlii Internaționale din Bruxelles (ISB). Sub conducerea lui, ISB a fost numită „Școala Viitorului”, alături de doar alte cinci școli din lume. Pentru calitățile lui excepționale în calitate de lider educațional, în anul 2014 a primit titlul de „Superintendent of the Year”. În prezent, Kevin Bartlett se concentrează exclusiv pe împărtășirea experienței și a expertizei acumulate de-a lungul timpului prin intermediul organizației Common Ground Collaborative, al cărei fondator este.

În opinia lui, lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă, astfel încât educația a devenit, în acest moment, cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului. Mai multe informații despre cum vede Kevin Bartlett educația și de ce consideră că este vital să existe o comunitate de învățare creată în jurul unei școli veți afla în interviul de mai jos.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat în cei 40 de ani de experiență ca profesor?

Sunt cele simple. Să ne învățăm meseria bine, să construim o relație cu elevii și să le dăm de înțeles că ne pasă de ei, să dezvoltăm o cultură bazată pe învățare și pe spirit de echipă în cadrul clasei. Să transformăm învățatul în sine într-un punct de referință în timpul conversațiilor, să ne stabilim obiective clare, să oferim un feedback sincer și constructiv, să desoperim care sunt strategiile care funcționează cel mai bine și să le practicăm pe acelea. Nu în ultimul rând, să ne bucurăm.

De ce este principiul simplității atât de important pentru dumneavoastră?

Nu este o surpriză pentru nimeni că școlile sunt organizații complicate. În absența unei căi simple de a vedea lucrurile, este foarte ușor să pierzi esențialul, să alergi după fiecare inițiativă nouă, să rămâi fără energie și să nu te mai concentrezi pe procesul de învățare. Simplitatea ne permite să vedem direcția corectă și ne ajută să facem lucrurile bine.

Ce este învățarea? Care este definiția pe care i-o dați dumneavoastră?

Nu are niciun rost să definim învățarea dacă nu o facem într-un mod simplu, memorabil și practic, în așa fel încât definiția să conducă la un mod de predare și evaluare practic. Din acest motiv, noi, ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), am venit cu propria noastră definiție a învățării. Ea include trei direcții care interacționează unele cu altele: învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter.

Care sunt cele mai importante principii de învățare pentru dumneavoastră?

Primul este existența unor principii de învățare 🙂 Apoi:

– Ca să fim eficienți și să transformăm învățarea din ceva teoretic în ceva practic, tangibil, care se întâmplă, trebuie să împărtășim un limbaj comun referitor la învățare.

– Oamenii pot învăța cum să învețe.

– Învățarea se întâmplă în contexte complexe și relevante.

– Adevărata învățare include capacitatea de a ne transpune în situații diferite.

Potrivit ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter interacționează în timp ce învățăm. Cum se întâmplă asta?

Trebuie să ne aducem aminte că vorbim despre ceea ce se întâmplă la nivelul creierului uman, un organ extrem de complex, cu nenumărate conexiuni. Orice definiție a învățării este o simplificare necesară a acestei complexități. Cu toate astea, definițiile pe care noi le folosim sunt extrem de utile.

În orice moment, toate cele trei tipuri de învățare pot fi active, dar, cel mai probabil, unul va fi dominant. De exemplu, când un copil exersează la vioară, el își construiește predominant o competență, dar, pe de altă parte, învață și trăsătura de caracter care se numește perseverență. Când un copil se pregătește pentru o dezbatere pe un subiect complex, el își dezvoltă o înțelegere conceptuală a problemelor-cheie, dar învață și competența de a dezbate într-un mod abil.

De ce este necesar să creăm o comunitate a învățării în jurul unui obiectiv comun?

Dacă este sau nu necesar depinde de cât de bună vrea școala respectivă să fie. Este destul de simplu să ai o relație tranzacțională cu acea comunitate pe care o construiești în jurul unei școli. Părinții plătesc taxe, copiii se duc la școală, școala le asigură educația. Misiunea educațională este dusă la îndeplinire, îndeajuns de bine.

Cu toate astea, pentru mine, „îndeajuns de bine” nu este niciodată suficient. Îmi place să lucrez cu școli care au o relație transformațională cu copiii, cu profesorii și cu părinții. În acest tip de școli, există o viziune comună împărtășită și sprijinită de toți actorii implicați în procesul educațional. Toată lumea folosește aceeași limbă atunci când vorbește despre învățare. Toată lumea știe cum anume să sprijine învățarea copilului în cele mai bune moduri. Toată lumea învață. Organizațiile de genul acesta sunt capabile să transforme viețile celor care fac parte din comunitate. Școala care are în jurul ei o astfel de comunitate devine mai mult decât o simplă școală: se transformă într-o comunitate de învățare.

De ce este important pentru elevi, pentru profesori, pentru părinți și pentru managementul unei școli să înțeleagă că fiecare are un rol vital în procesul educațional?

Școlile, asemenea ecosistemelor, sunt organizații conectate. Într-un ecosistem, acțiunile care au loc    într-o anumită parte a sistemului au, automat, efect într-o altă parte a aceluiași sistem. Tot ceea ce facem are un impact asupra succesului pe care îl are o școală și, implicit, asupra succesului pe care îl au copiii care învață în ea. Să înțelegem cum funcționează învățarea, să le dăm copiilor noștri sprijin și feedback, să ne sprijinim reciproc eforturile, să fim pozitivi și constructivi, să presupunem că persoana de lângă noi are intenții bune… Acestea sunt lucrurile care creează o cultură pozitivă, în cadrul căreia învățarea se poate dezvolta.

De ce este esențial pentru fiecare actor implicat în procesul educațional să înțeleagă cum anume se face învățarea?

Dacă nu învățăm cum să învățăm, nu ne vom atinge niciodată adevăratul potențial. În contextul în care cunoașterea crește exponențial, nu putem să ne mulțumim doar cu „amintitul”. Avem nevoie de aceste instrumente ca să procesăm noile informații, care ajung la noi din surse multiple, prin suporturi media diferite, și trebuie să fim capabili să le folosim în diverse scopuri.

Evident, cel mai important este ca elevii să știe cum să învețe și ca profesorii să-i ajute să-și internalizeze acest obicei. Apoi, la fel de important este ca profesorii să înțeleagă procesul de învățare nu doar pentru elevi, dar pentru ei înșiși. A fi profesor implică o învățare profesională care durează toată viață, această meserie fiind foarte complexă. Atunci când părinții înțeleg cum funcționează învățarea, înțeleg mai bine și sprijină munca pe care o depun elevii și profesorii. Și părinții pot intra în categoria celor care învață o viață întreagă. De ce nu?

Ce ar trebui să facă fiecare actor care face parte dintr-o comunitate de învățare în așa fel încât să sprijine mediul educațional?

Ar trebui să facă acele lucruri care sprijină orice mediu social de succes: să aibă intenții bune și să acționeze cu intenții pozitive; să muncească mult; să comunice într-un mod onest și să colaboreze în cadrul acelor proiecte care sunt clar în interesul copiilor și al școlii.

Care sunt acele aptitudini pe care copiii ar trebui să le învețe în școală în așa fel încât să aibă rezultate remarcabile în viitor și să devină adulți independenți?

Ei au nevoie să învețe o serie de lucruri, nu doar aptitudini, printre care dezvoltarea unei busole morale proprii, care să-i ghideze în luarea deciziilor corecte atunci când se regăsesc în fața unor dileme. În ceea ce privește aptitudinile sau competențele, sunt o mulțime. Ele includ „elementele de bază vechi”, cum sunt un nivel ridicat de alfabetizare și de raționament matematic, în timp ce „noile elemente de bază” includ adaptabilitatea, inovația, gândirea critică, rezolvarea problemelor în colaborare și competența tehnologică.

În cadrul vizitei la Avenor College, ați spus că „Educația este cea mai bună șansă pe care o avem”. Devine educația mai importantă decât era sau cel mai important obiectiv pe agenda de astăzi a educației este modul în care este sau ar trebui făcută?

Scriu aceste rânduri din Bruxelles, unde, recent, oameni nevinovați au murit din cauza teroriștilor extremiști. Lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă. Cred cu tărie că educația este cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și împotriva acelui extremism care alimentează aceste „mișcări” variate. Oamenii care sunt capabili să gândească, să evalueze informația, să identifice prejudecata și care și-au dezvoltat valori precum integritatea, empatia și alte aspecte care definesc un „caracter” bun sunt mai puțin susceptibili să fie atrași în direcția extremismului și a violenței fără minte.

Ce v-a plăcut cel mai mult la Avenor College?

O serie de lucruri: claritatea viziunii, aspirațiile înalte, modul în care elevii vorbesc despre școala lor, angajamentul instituției de învățământ, interesul pe care părinții îl acordă învățării. Dar probabil că cel mai important lucru care m-a impresionat este cultura pozitivă, de susținere, care există în școală. Oamenilor le pasă, într-adevăr de școală și de cei de lângă ei. Când lucrurile stau așa, atunci doar cerul este limita!

Lumea poeziei la Avenor College

Cu ce să începem primăvara? Cele mai potrivite activităţi sunt privitul cerului senin, respiratul  aerului parfumat de muguri, de iarbă, de ciripit şi apoi să scriem o poezie! Găsim definiţia poeziei care spune aşa: „Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.“

UNESCO, în 1999, a ales ziua de 21 martie ca „Ziua internaţională a poeziei”. Minunată zi, la început de primăvară! Ştim de asemenea că poezia există de când este omul pe Pământ. Deşi acum are o zi de naştere trecută în calendare, poezia rămâne eternă!

Poezia! Un cuvânt atât de simplu, care conţine şi prima şi ultima literă a alfabetului. O lume întreagă trăieşte, se dezvoltă şi ne uimeşte în fiecare vers. Uite legătura atât de necesară: oamenii pot exprima şi prin versuri ceea ce trăiesc în fiecare clipă.

Poezia este despre viaţă. Omul este despre poezie. Niciodată nu uiţi o poezie în care te regăseşti. Speri mereu că măcar o poezie îţi va fi dedicată. De ce? Pentru că orice vers scurtează drumul de la concret la gânduri, emoţii, întrebări, joacă. Orice vers are aripile deschise şi nu se opreşte niciodată.

Am ales să sărbătorim ziua poeziei la Avenor, fiind şi practici şi ancoraţi în momentul prezent. Adică, am organizat o expoziţie „Peretele cu poezii”, de inspiraţie Facebook. Așa cum ne așteptam, am umplut mai mulţi pereţi.

  • Elevii şi profesorii au scris poezii. Oricine a dorit.
  • Poeziile au fost transcrise pe coli A4.
  • Fiecare poezie a fost prinsă pe o coală A3 şi apoi expusă pe pereţi.
  • Cine a citit poezii şi-a putut manifesta aprecierea lipind în jurul lor “like-uri” colorate. Şi am văzut elevi şi profesori oprindu-se în pauze pentru a mai citi o poezie.
  • Am adunat 98 de manifestări poetice. Minunate!
  • În jurul lor, mare adunare de “like-uri”: 1.495. Poezia cu cele mai multe aprecieri, are in jurul ei 105 “like-uri”.
  • Cu răbdare, vom aduna aceste creaţii într-o cărticică. Să ţinem şi mai bine minte momentul.

Ştim acum că o poezie aduce multă bucurie. Multe zâmbete şi multe emoţii s-au afişat pe pereţii şcolii.

Nu spun că vom deveni toţi poeţi, spun doar că a citi poezii este o activitate care întrerupe rutina zilei şi umple de emoţie viaţa. Şi mai cred că fiecare a încercat, măcar o dată, să scrie o poezie. Poate că ea a rămas în inimă, în gând, într-o lacrimă, într-un zâmbet. Însă poezia ne însoţeşte discret de-a lungul vieţii. Aş spune că discreţia şi rafinamentul, încărcătura cu emoţie, puritatea şi puterea ei de a trezi bucurii, speranţe, lacrimi şi zâmbete, o fac să fie eternă!

Iată și poezia care a primit cele mai multe aprecieri:

O lume ciudată

Autor: Luca (IV omega)

 

Asta e cea mai ciudată lume

Nici măcar nu are nume

Azi o pară,

Mâine e vară.

Azi un câine,

Mâine o pâine.

Aici e doar un copac

Care face mac, mac.

 

Uite, acum mă uit în zare,

Şi văd un OZN ieşind din mare.

Nu poţi creşte ceva,

Că se va transforma în altceva.

 

Am luat un câine,

Dar a doua zi era o pâine,

Mâncare nu mai era,

Aşa că am mâncat o stea.

2

3

 

Grupul lui „600”

Când vedem un grup de copii, ce vedem? Ce simţim? Ce respirăm? La ce ne gândim?

Ştim că ceea ce le oferim, felul în care îi privim…trasează direcţia în care ei vor creşte. Deci, îi vedem frumoşi? Gălăgioşi? Curajoşi? Harnici? Talentaţi? Neobosiţi? Obositori? Inteligenţi?

Puterea unui grup de copii este o vorbire care răzbate din dinamica jocului, a zburdălniciei, a dorinţei de libertate şi afirmare, a setei de cunoaştere şi a amuzamentului!

Recent, clasele a IV-a au sărbătorit primele 600 de zile de şcoală din viaţa lor. Numărăm şi sărbătorim zilele de şcoală întrucât ştim că viaţa este formată din momente şi amintiri. Momentul a fost o ancoră în timp şi am pus la cale o şezătoare. Nu orice şezătoare! Ne-am aşezat la „umbra lui 600”. Ne-am gândit la noi, la cele 600 de zile de şcoală şi la tot ce au adus ele.

Pentru că am petrecut fiecare sută de zile împreună, în acest moment am decis să avem şi o carte în care să ne lăsăm descoperiţi! Puterea, dinamica şi frumuseţea unui grup sunt date de activităţile individuale şi comune realizate zi de zi. Am crescut împreună din prima zi de şcoală, din 2 septembrie 2012. Ne-am cunoscut la ore, în pauze, în excursii, în sala de mese, în clasele noastre, la întâlnirile de luni dimineaţă. Multe activităţi am realizat împreună: am citit în biblioteca şcolii, am făcut ore de sport, am vizitat muzee şi clădiri importante din Bucureşti, am mers la târguri de carte, am făcut excursii în ţară, am serbat zilele de şcoală, am jucat în piese de teatru, am râs, am întrebat, am rezolvat situaţiile apărute, am împrumutat cărţi, am făcut matematică, am curăţat pădurea, am fost la film, am colindat de Crăciun, am serbat Ziua Naţională a României, am făcut lecţii practice, am învăţat unii de la alţii.

Fiecare elev a scris o poezie şi o povestioară prin care a arătat ce vrea şi ce poate acum. Toate creaţiile lor se găsesc în carte, prima carte de grup, autorii fiind elevii claselor a IV-a Alfa, Delta şi Omega. Cu emoţie au citit o parte a creaţiei personale şi au ascultat ceea ce colegii au scris. Să fii în mijlocul lor, să vezi toată bucuria în momentul în care cărţile au ajuns în mâinile lor, asta este puterea pe care ei o dau înapoi lumii. Cartea cu 127 de pagini conţine şi câteva poze făcute în timpul activităţilor din clasă, din excursii, din vizite. Găsim în carte lumea lor: prieteni, mama, tata, căţelul, excursia, matematica, limba română, limba engleză, profesori, teme etc.

Cu fiecare proiect comun al grupului de elevi, ne dorim că ei să îşi dezvolte abilitatea de a vorbi în public şi de a ajunge să exprime clar şi coerent orice ar avea de transmis lumii. Creştem și pentru copii comunicarea în limba română este o prioritate.

Avem deja un ritual al sărbătoririi zilelor de şcoală: momentul de reflecţie, tortul aniversar și evenimentele specifice fiecărei sute de zile împlinite.

Un grup de copii ne ajută să întrevedem viitorul. Copiii de 10 ani pot atât de multe, sunt atât de curioşi, au atâtea jocuri de jucat, atâtea zâmbete de dat încât este important să le fim alături, să îi îndrumăm, să ne aşezăm cu ei în lumea lor. Lumea lor este în creaţie, are potenţial să transforme viaţa.

Emoţiile lor sunt legate de tot ce fac zilnic, iar momentele capătă valenţe de eternitate: o carte citită, un exerciţiu terminat, o problemă rezolvată, un caiet nou, o lecţie cu multe întrebări, ieşitul la tablă, curiozitatea, scrisul de mână, o alergare în curte, o glumă bună, un rol într-o piesă de teatru, o poezie scrisă, mirosul de cerneală, dorinţa de afirmare, o explicaţie dată unui coleg, jocul de rol, excursiile etc.

Aşadar cartea „Şezătoare la umbra lui 600” reprezintă încă un pas, o dovadă că, încă de la vârste fragede, copiii pot face lucruri care rezistă în timp! Să le acordăm încredere, sprijin şi timp să lucreze la împlinirea aspiraţiilor şi viselor deja conturate.

We are 100%!

Avenor College is proud to be a Gold member of the British Council Addvantage Partnership Programme for registering Cambridge English candidates for the ESOL (English for Speakers of Other Languages) examinations. Each year, we enter our students for YLE examinations, and as they get older, they work their way up the scale.

The results at Avenor College have always been good, and this year was no exception. We are proud and pleased that 100% of candidates from our school who entered for KET, PET and FCE examinations before the Christmas break passed with flying colours. In fact, two Avenor College students achieved 100% in their individual examination scores; which is both exceptional and unusual.

Here is the breakdown for each level:

KET PET FCE
100% pass-rate 100% pass-rate 100% pass-rate
80% Distinction 63% Distinction 35% Grade A
15% Merit 27% Merit 50% Grade B
5% Pass 10% Pass 15% Grade C

 

Particular congratulations go to the English teachers, Andrei and Diana, who prepared the students for these exams. As a department, I think we can all be proud when we see results like these, which reflect not only the hard work and achievement of our students, but also validate the teaching and departmental collaboration which goes on day to day.

We are very proud of our students, and congratulate them on their success. To achieve such high marks in these challenging examinations, at such relatively young ages, is phenomenal. We should bear in mind that PET is actually baccalaureate level for Romanian schools, and that FCE is broadly equivalent to IGCSE English as a Second Language in international schools.

The English department is committed to offering interesting, varied lessons, where skills of each and every student are developed, but, as we say in English, the proof of the pudding is in the eating! We have our proof and we are very happy to see these results.

Cetățeni de nădejde la pupitrul României

A sărbători pe cineva, înseamnă că te-ai oprit un moment, te-ai gândit cu drag, plănuieşti să îi faci un bine, o surpriză, îi urezi „La mulţi ani!”… așa arăți, în cel mai simplu mod, că-ţi pasă!

Ziua Naţională a României nu trece niciodata neobservată. Trăind, muncind, iubind, învăţând în România, actul de a te opri un moment şi a-i adresa un gând bun, o urare, devine un gest de respect, de apreciere, de recunoştinţă a ceea ce eşti şi a ceea ce vrei să devii în sânul comunităţii.

Elevii claselor a IV-a au realizat un exerciţiu de vorbire în public, fiind pentru câteva momente, în rolul de „Cetăţeni de nădejde la pupitrul României”. De unde a pornit ideea şi cum creştem români de nădejde:

  • Anul acesta, în 24 ianuarie, am făcut o vizită la Palatul Parlamentului şi acolo, în Camera Deputaţilor, elevii au avut ocazia să stea pe scaunele din tribună, au stat la pupitrul de unde se ia cuvântul în şedinţe. Încă de atunci, ne-am dorit să facem un joc de rol, la un pupitru, la o tribună. Tot atunci ne-am dat seama că sloganul „ În unire stă puterea” spune un mare adevăr.
  • La şcoală, îi ajutăm, îi îndrumăm pe elevi, să înveţe să îşi asume responsabilităţi, să înţeleagă că fiecare gest, fiecare faptă, fiecare vorbă contribuie la viaţa socială. Da, chiar şi elevii au viaţa lor socială şi deja încep să înţeleagă cum funcţionează societatea şi că fiecare individ are rolul lui.
  • A-i ajuta pe copii să ia decizii în viaţa lor, a gândi ceea ce fac, a exprima ceea ce cred, ceea ce simt, îi ajută pas cu pas, să devină cetăţeni responsabili, oameni de nădejde ai ţării.
  • A îmbrăca portul tradiţional este un act de mândrie patriotică şi o apreciere a frumosului care durează.
  • Elevii au creat câte o poezie şi câte o povestioară dedicate României şi oamenilor care au marcat cultural şi politic viaţa românilor. Găsim în aceste creaţii bucurie, admiraţie, întrebări, aprecieri, umor şi intenţii pozitive.
  • Pe rând, elevii au urcat la pupitru şi şi-au prezentat creaţiile – un pas important în dezvoltarea abilităţii de a vorbi în public. Apoi, ei au spus ce anume ar face, ce anume ar îmbunătăţi în viaţa românilor, dacă ar fi la conducerea unei instituţii de stat.
  • Am urat României „La mulţi ani!” şi am cântat imnul ţării, precum și cântece patriotice.

Evenimentul în sine a fost ca un moment de reflecţie, un moment de bucurie, o altă întâlnire reuşită a tuturor elevilor claselor a IV-a.

Ne dorim să îi creştem frumos şi vrem ca fiecare eveniment din viaţa românilor să fie trăit conştient şi să avem elevi implicaţi, care stiu că şi ei construiesc lumea în care trăim.

A Time for Moral Leadership

This has been a difficult few weeks. The devastating nightclub fire in Bucharest, with the loss of young lives continuing, followed by the terrorist attacks in Paris, and news of other atrocities in Beirut, and ongoing tragedies in the Middle east and Africa, have led to an outpouring of grief on an international scale.

In the early hours of the morning of Saturday 14th November, I received an email notification of a message from Kevin Ruth, the Director of ECI Schools, which had been sent to Heads of all ECIS members. The content of the email was later shared as a blog, and on Facebook, and I have provided a link to it at the end of this article. In his message, Kevin speaks movingly about the role of International education in a time of discord and hate. I was profoundly moved by his closing words:

It is time for us, as international schools, to be bold in our pursuit of equity, justice, and peace at the frontiers. Our time is now. Our impact should be felt now.

As the Head of Avenor International High School, and with my role throughout the whole school in developing the Cambridge International Programmes, I was challenged to think what I could do, and what we can do as a school, to make this world a better place. We say that we are Creators of the Future, and I truly believe that we can be agents for positive change.

My teaching experience spans decades; I first stood in front of my own class in September 1982. I am also the mother of a son and two daughters. Since 2002, I have lived and worked overseas, and have taught in schools in Britain, Southern Europe, West Africa, Central Asia and Eastern Europe, before arriving to take up my position at Avenor College. I have spent my entire adult life, since the age of 22, caring for and educating young people. The thing I have learned is that the dual concepts of the unique child and the universal child are mutually inclusive.

Over the years, I have had the privilege of spending time with children, day in and day out. I have met children who remind me of myself, and of family members; children who remind me of pupils I shared my own schooldays with; children who are similar to my son and daughters. Increasingly, I have met children who remind me of pupils I taught at earlier times, or in different countries. Every child I have worked with has been unique. At the same time, every child has features of the universal child. Whether in a private school in Bucharest or a state school in England; a small school on the island of Mallorca or a big boarding school in Africa, I can assure you that 14 year olds are all challenging and refreshing to work with in equal measure. Children moving from primary to secondary school, wherever they are in the world, have the same worries and hopes and dreams. Parents bringing their 5 or 6 year old to school for the first time in Britain, or anywhere else in the world have the same ripples of anxiety. The human condition is universal. Our caring of and providing for the unique child is encompassed by the concept of the universal child: every child in the world.

 

When Kevin Ruth says:

Should we not also pursue with utmost conviction the social impact that our schools can create now by considering all that is at our disposal, from facilities to technology to nourishment to purchasing power? How might we look at this richness of resources and identify multiple ways in which we can contribute that will lead to reconstruction and reconciliation for „the other?”

He speaks for all of us involved in the education of the next generation. We need to challenge those behaviours and attitudes which promote the concept of ‘the other’. Whether it is racisim, xenophobia, sexism, misogyny, homophobia or other intolerance; we need to meet these things head on and say ‘NO’. We need to raise a future generation who can make the world a better place. Our children need to be educated to ask questions, to look beyond headlines and political posturing. They need to be equipped by the confidence and self-belief that each of them, and each other person, is worthy of respect. They need to have faith that there is justice in the world. We need to confront and challenge hatred and to stand up for the values of freedom and justice that the world so badly needs.

We are living in difficult times. There will, no doubt, be more pain and more bad news to come over the next weeks and months. We have to look deep inside ourselves at this time, and to focus on the children in our care with fresh eyes. We need to look again at The Universal Declaration of Human Rights, and to find ways of ensuring that future generations can see those rights respected fully throughout the world. We should begin with Article 1: All human beings are born free and equal in dignity and rights. They are endowed with reason and conscience and should act towards one another in a spirit of brotherhood.

Our students need to grow confident in the knowledge that the adults responsible for them will protect and defend their rights, and the rights of others. We can make a change. We can make a difference. We can start today.

Denise Trickett, November 2015

You can read Kevin Ruth’s blog here: https://www.ecis.org/director-blog/post/our-time-now-impact-international-schools

 

Copiii implicați în propria dezvoltare sunt mai fericiți

Orice act în care eşti prezent te face să ştii că viaţa ta contează. Simţi viaţa şi cauţi să o trăieşti intens, frumos, cu oameni dragi alături, cu voioşie şi admiraţie. Atunci şi doar atunci, gândeşti deciziile, întrebi, afli, acţionezi şi ştii că sensul vieţii se construieşte pas cu pas. Nimic nu vine de-a gata. Şi, oricum, ce am vrea să avem fără să construim?

Un copil implicat în propria devenire se transformă într-un adult care ştie să aleagă, ştie să muncească, are răbdare şi se bucură pe parcursul devenirii.

Observ cum, în clasă, în timpul orelor, chiar dacă programa este foarte încărcată, există modalităţi prin care profesorul şi elevul fac activitatea cu adevărat împreună. Iată doar câteva exemple în acest sens:

  • Elevii sunt întrebaţi cum se simt.
  • Atunci când elevii întreabă ceva profesorul poate da întrebarea mai departe, căutând să afle de la alţi elevi un răspuns.
  • Elevilor le sunt prezentate la începutul fiecărei lecţii obiectivele acesteia.
  • Dacă eşti învăţătoare/ învăţător, poţi întreba ce oră vor să facă (avem multe ore împreună, însă contează ce aleg ei, ce cred că pot face/ înţelege mai bine într-un anumit moment); astfel, odată ce ei au ales, implicarea creşte exponențial.
  • Creaţii literare şi nu numai. Şi copiii au parte de experienţe diverse şi pot să le pună în cuvinte, chiar să creeze, să găsească cuvinte potrivite, pornind de la un context, de la o asociere, o culoare, o emoţie (am auzit în clasă cuvântul „adultitate” şi explicaţia lor a fost senină: „Doamna, ne-am gândit că avem copil – copilărie, deci: adult- adultitate” sau, un alt elev auzind că după un grătar casa se umple de fum a întrebat: „Doamna, ţi-ai mai înfumurat casa?”). Unele creaţii pot ajunge să ne schimbe lumea. Să o facă mai bună.
  • A-i lăsa să-şi găsească singuri poziția în clasă: când lucrează în grup sau când stau pe scaun. Este important să înţelegem că şi copiii au nevoie de mişcare şi că fiecare are modul lui de-a gândi, de a se mişca, de a privi.
  • Să le povestim cum şi noi, cei mari, mai învăţăm, mai citim pentru că ne place şi ne ajută să facem lucrurile pe care ne dorim să le vedem în jur.
  • Să râdem cu ei şi să le stimulăm simţul umorului. Ne este greu adesea, însă ştim ce efecte minunate are o glumă bună, o strâmbătură nevinovată, un gâdilat uşor.
  • Să ne exprimăm emoţiile, sentimentele; în felul acesta sunt şi ei încurajaţi să se exprime şi să-şi trăiască responsabil copilăria (este în regulă să te bucuri, să te întristezi, să întrebi, să ceri, să spui etc.). Emoţiile sunt personale şi, vrem nu vrem, ele se pot citi pe chip. Să privim cu atenţie, să încurajăm exprimarea lor şi să îndrumăm spre armonie. De ţinut minte că libertatea personală se termină atunci când lezăm libertatea altei persoane.
  • Să îi îndrumăm către o atitudine constructivă: apare o situaţie, îi căutăm soluţia, rezolvarea.
  • Copiii au de citit cărţi. Să ne luăm şi noi o carte şi să citim în acelaşi timp.
  • Au de scris, de pregătit o prezentare? Să scriem şi noi, să le arătăm că şi noi avem prezentări de făcut şi că, da, repetăm chiar în oglindă.
  • La ce ne ajută matematica? Facem cu ei exerciţii concrete de aranjare, sortare, calcule, bugete şi acasă, în vacanţe, în excursii etc.
  • Observăm un fenomen natural sau un animal? Să le spunem ce ştim, să îi întrebăm ce văd, ce simt.
  • Verificăm împreună temele în clasă. În felul acesta, fiecare elev spune ce a rezolvat, înţelege ce şi cum a rezolvat, apar lămuriri între ei, explicaţii oferite pe loc de către copii. Şi, ce modalitate extraordinară (şi prietenească) de a arăta că ai învăţat ceva explicându-i  altui coleg!

Multe pot fi făcute. Rolul unui adult în perioada lui de „adultitate” este să îndrume cu răbdare, respect şi atenţie. Un adult care sprijină un copil îi arată acestuia că viaţa este întotdeauna o construcţie în care dinamica şi rezultatele sunt date de implicare. Sau neimplicare. Părinţii şi profesorii îi ajută pe copii să devină oameni, cărţile îi ajută să rămână oameni.

Sunt încântată să observ copiii de acum, care au multe oportunităţi, mult sprijin şi îndrumare. În general, un copil dă în lume ceea ce a văzut, a trăit, a primit. Să îi ajutăm să fie implicaţi zi de zi în viaţa lor. Un om implicat este un om fericit!

Temele pentru acasă

De curând, copiii de la clasele I au primit prima lor temă săptămânală: „fișa de lucru care se află în mapa călătoare”, cu mențiunea că „tema trebuie lucrată cu creionul pe față și stiloul pe verso”.

Iată câteva informații utile pe care parinții le-au primit de la doamnele învățătoare pentru ca tema de fiecare săptămână să constituie o plus valoare a activităților educative de la școală.

Procedura: ☺

Fișa se scoate din „mapa călătoare” marțea și se lasă acasă pentru a fi lucrată. Fișa completată (tema) se întoarce la școală marțea următoare.

Timpul de temă dat este de 50 de minute, acest lucru însemnând câte zece minute pe zi sau cate 25 de minute în cele două zile de weekend. Părinții vor stabili împreună cu copilul cum vor împărți timpul de lucru.

Cerințe:

Tema pentru acasă reflectă efortul individual, prin urmare este nevoie să fie lucrată cu atentie, după care verificată de către părinte asistat de copil pentru început, după care de către copil asistat de părinte.

Tema pentru acasă constituie un element important din procesul de formare a ceea ce se cheamă competențe de studiu (study skills).

Sfaturi utile:

Este nevoie de o rutină pentru efectuarea temei. Aceasta se formează în timp și trebuie să urmeze câtiva pasi:

  1. Înainte de a începe temele, copilul a băut apă, a mers la toaletă și și-a pregătit instrumentele de lucru (stilou cu rezervă încărcată, creion, gumă de șters, cariocă, riglă).
  2. Pe masa de lucru este ordine pentru a putea ține caietul, auxiliarul și fișa de lucru în mod corespunzător (puțin înclinată permițându-i celui mic să aibă ambele coate pe masa de lucru/birou).
  3. La masă se stă cu spatele drept, fără picior sub fund sau cu cotul sub barbă ori la tâmplă. În niciun caz nu permitem capul așezat pe masa de lucru/birou.
  4. Atenție la feedback, este nevoie ca cei mici să simtă că le sunteți parteneri în acest efort (vă spun din experiență că pentru cei mici efortul este uriaș).
  5. Nu se depășesc cele 25 de minute de lucru.

Spor la treabă școlarilor mici și mari!

Grade 9 Discover the Leader inside themselves

Grade 9 Discover the Leader inside themselves!

“He who thinks he leads, but has no followers, is only taking a walk.” John C. Maxwell

On Wednesday 30th September, the first generation of High School students at Avenor College commenced a ten week programme to develop their leadership skills. Our school values a broad, rich education, and for this reason, our students will have the opportunity to do far more than simply prepare for examinations during their four years with us.

Authentic Leadership is an educational programme that identifies and develops the leadership potential of young people. On successful completion of the five modules of study, students will have the opportunity of becoming an Ambassador. Before the course, our students met some existing Ambassadors of the project, and everyone was very enthusiastic about starting the programme.

The partnership between Avenor College and the Leaders Foundation came about due to our shared vision and values. The Leaders Foundation is about aspirations, unique experiences and values. Together we aim to empower the next generation of leaders, promoting a model of leadership where change starts at the bottom. The Leaders Foundation say:

“We contribute to the modernization of Romania by developing responsible leaders and a mentality oriented towards involvement and action.”

http://www.leaders.ro/

During the first session, Grade 9 students pondered what makes a person a leader. They worked interactively with the course leaders, and every voice was valued. Here is an extract from the course materials:

“A leader is a person who has a vision and who is using one sort of an influence to mobilize one or more people to follow him in order to achieve satisfaction. The leader’s vision is based on positive results for all who follow.

A leader has the ability and the responsibility to determine the level of expectations, to motivate, inspire and seek new ways/methods of action. A leader needs no formal status or official position to persuade; therefore everything results from their ability to communicate with people around.”

The Leaders session was held in the Grade 9 form room this week, with a wonderful view of the forest as a backdrop to the activities. Future weeks will see the students experiencing different environments, both within and beyond the school campus. This is the inception of the next generation of Authentic Leaders!

For those of you interested in reading more, here are some recommendations for books and websites:

Secrets of Success; Dale Carnegie

The 360 Degree Leader; John C Maxwell

Emotional Intelligence; Daniel Goleman

www.leaders.ro

www.ccl.org

www.hbr.org

blog1

Screen time vs. exam success

Cambridge University study suggests that 14-year-olds who spend even an hour a day watching TV or online fall behind peers
‘Learn from yesterday, live for today, hope for tomorrow. The important thing is not to stop questioning.’Albert Einstein

On Saturday, I read a report in The Guardian with the title: Teenagers who watch screens in free time ‘do worse in GCSEs’. This study, undertaken in Cambridge was published last week and provides an interesting snapshot of the influence that screen time has in terms of academic success at GCSE. By screen time, I am referring to watching TV or movies and playing online games.

If you would like to read the article for yourself it is on the Guardian website: http://www.theguardian.com/education/2015/sep/04/teenagers-who-watch-screens-in-free-time-do-worse-in-gcses

Now, I am not the sort of person who simply believes what I read in the newspapers! If I see something, I ask- who wrote this; where is the evidence; what is the back ground to this story? So, I found the original research, which was published in The International Journal of Behavioural Nutrition and Physical Activity. The lead author is Kirsten Corder from Cambridge University and for those of you interested in reading the whole paper; it is available here: http://www.ijbnpa.org/content/12/1/106.

As an educator, I am very keen to keep up to date with new research, and this particularly caught my eye as we are all aware that young people spend much of their free time in front of screens in this day and age. The good news for me is that the study clearly shows the benefits of reading and self-study, whilst highlighting the detrimental effect of screen time on academic performance. However, I was surprised and a little shocked by the extreme effect increased screen time has in lower grades at GCSE.

Just to clarify, GCSEs are the UK equivalent of the IGCSEs our students prepare for during the first two years of High School. The ‘I’ is simply international; the courses are equivalent levels.

The research from Cambridge University suggests that 14-year-olds who spend an hour a day on screens during their leisure time score nine fewer points at GCSE when the sum of their grades is calculated – the equivalent of dropping two grades from a B to a D. Two extra hours results in 18 fewer points at GCSE. The length of time children spend watching screens is frequently a battleground in families, with parents increasingly powerless to control their children’s viewing – which has moved beyond TVs and computers, on to smart phones and iPads.

But on the strength of their findings, the authors suggest that parents who are concerned about their children’s GCSE results should consider limiting their time on screens. The researchers, led by the Medical Research Council epidemiology unit at Cambridge, studied 845 pupils from secondary schools in Cambridgeshire and Suffolk.

They measured levels of activity and sedentary behaviour at the age of 14, then compared this with their performance at GCSE. Additionally, they asked pupils to assess the amount of time they spent doing homework and reading for pleasure.

Unsurprisingly perhaps, the study found that pupils who did an extra hour of daily homework and reading performed significantly better at GCSE than their peers, achieving on average 23.1 more GCSE points. A child’s level of physical activity appeared to have no effect – good or ill – on academic performance, though previous studies have found a beneficial effect in some subjects.

“Spending more time in front of a screen appears to be linked to a poorer performance at GCSE,” said report author Kirsten Corder. “We only measured this behaviour with pupils aged 14 and 15, but this is likely to be a reliable snapshot of participants’ usual behaviour, so we can reasonably suggest that screen time may be damaging to a teenager’s grades. Further research is needed to confirm this effect conclusively, but parents who are concerned about their child’s GCSE grades might consider limiting his or her screen time.”

For me, as Head of High School and Head of English at Avenor College, these results are compelling; not only because of the negative effect of screen time, but also because of the very strong evidence that homework and reading for pleasure are critical factors in educational success.

Reading for pleasure, in the mother tongue and in English, is something that we need to encourage our children do to. In the coming weeks, I will share some recommended reading for older children and teenagers, and I would welcome any suggestions that any of you would like to share with me.

Finally, our policy of encouraging students to do homework is clearly shown to be good practice. Life is all about balance, and our children need leisure time, of course. However, when you see that one extra hour of reading or homework per day can have such profound effects on results, I am sure that you will agree that this is something we should be encouraging our children to do.

Denise Trickett, September 2015