Autor: Avenor College

Elevii claselor a VII-a și a VIII-a au avut ocazia să experimenteze ce înseamnă să-și susțină un punct de vedere într-o dezbatere atunci când sunt în fața unui public, înfruntă o echipă care le demontează argumentele și totul este contra cronometru.  Profesorul universitar Liviu Papadima, specialist în public speaking, i-a ajutat să înțeleagă de ce le sunt utile abilitățile de dezbatere și i-a ghidat în organizarea unui debate pornind  de la afirmația „Vânătoarea ca sport ar trebui interzisă”. Elevii au tras la sorți echipa din care fac parte – afirmatori (în favoarea afirmației) sau negatori – pentru a fi puși în situația de a-și exersa toleranța față de opinii contrare cu ale lor. Fiecare echipă și-a desemnat trei reprezentanți care să susțină argumentele și contraargumentele în fața colegilor și profesorilor. Au înțeles astfel cât de provocator poate fi să-și găsească ideile, să nu divagheze de la subiect, să-și susțină punctul de vedere ținându-și în frâu emoțiile, să evite greșelile în exprimare, să-și coreleze gesturile cu mesajul pe care vor să-l transmită. Fiecare echipă a avut puncte forte și slabe, după cum a subliniat juriul. Nu au existat învingători și învinși, doar câștigători – copiii care s-au bucurat de o experiență intensă, un exercițiu de disciplină, autocunoaștere și toleranță.

Masa elevilor a fost una dintre temele de discuție recurente la întâlnirile Comitetului de părinți al Avenor College. De-a lungul timpului, am schimbat frecvent meniurile și furnizorii de catering, în încercarea de a găsi o soluție cât mai bună, care să respecte politica nutrițională Avenor și să fie agreată de copii. Cu susținerea Comitetului de părinți, am decis ca în anul școlar 2016-2017 să avem propria bucătărie. Aici, echipa Flavours va găti zilnic prânzul și snack-ul pentru toți elevii Avenor College. Adina Voiculescu, unul dintre cei mai implicați părinți din școala noastră, a coordonat grupul care ne-a ajutat să găsim un nou partener pentru masa copiilor și explică cum s-a ajuns la această decizie.

Care au fost principalele probleme legate de masa copiilor semnalate de comitetul de părinți?

Principala problema era faptul că, după o zi întreagă la școală, copiii ajungeau acasă fără să fi mâncat suficient. Erau zile în care nu le plăcea mâncarea, fie pentru că era rece, fie pentru că nu era gătită pe gustul lor.

Cum și-ar fi dorit membrii comitetului de părinți să fie masa zilnică a copiilor?

Cu toții ne doream un meniu variat, echilibrat, care să țină cont de tot ce e necesar dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere nutrițional, dar și să fie agreat de copii, să arate bine și să fie gustos.

Ce v-a determinat să susțineți inițiativa Avenor College de a avea propria bucătărie în care să fie gătită mâncarea pentru elevi?

Școala a încercat în permanență să satisfacă un număr cât mai mare de copii, implicit și de părinți, schimbând frecvent atât meniurile, dar și companiile de catering, ținând în permanență cont de părerile noastre (inclusiv organizând sondaje printre elevi). Pe măsură ce comunitatea a crescut, am realizat cu toții că este aproape imposibil ca o firmă de catering să poată asigura o masă de calitate pentru un număr atât de mare de elevi. La inițiativa școlii, am vizitat Școala Americană, unde firma Flavours activa de un an, iar feedback-urile de la copiii și părinții din acea comunitate erau excelente.

Care sunt argumentele care v-au convins că Flavours Catering este o alegere potrivită pentru parteneriatul cu școala noastră?

În primul rând, vizita la Școala Americana, unde am avut ocazia să gustăm din mâncarea oferită copiilor în acea zi, fără pregătiri regizate, așa cum se întâmplă de multe ori la un sampling. Am apreciat atât calitatea personalului care servea, cât și organizarea – modul în care circulau copiii, timpul de așteptare, calitatea mâncărurilor oferite, modul de prezentare, toate m-au cucerit și mi-au întărit convingerea că este cea mai bună alegere pe care școala noastră o poate face. Apoi, din discuțiile cu echipa Flavours am realizat că oamenii aceștia fac lucrurile din pasiune, au o dorință extraordinară ca totul să iasă bine, iar colaborarea să fie de lungă durată, ceea ce ne dorim și noi!

Cum vi se pare ideea creării unui spațiu destinat părinților în noua Cafeteria Stradale Avenor – un coffee shop cu produse realizate tot de echipa Flavours?

Excelentă! Școala nu este doar un loc în care copiii învață, ci o comunitate, un parteneriat copii-profesori-părinți. Ideea de a ne putea aduna, din când în când, la această Cafeteria, pentru a discuta împreună idei, probleme, soluții, fără să ne deplasăm cine știe pe unde, mi se pare un mare câștig pentru toată lumea.

Ce așteptări aveți de la parteneriatul Avenor College – Flavours Catering?

Sincer, așteptările sunt foarte mari, într-un sens pozitiv, și sunt absolut convinsă că vor fi îndeplinite.

În familia Avenor, suntem foarte atenți la detalii. Avem cu toții un proiect comun, „învățarea”, în care ne implicăm cu responsabilitate pentru a forma fiecare copil la nivel de abilități, fără să uităm însă de caracter.

Ne-am propus să ne educăm elevii pentru o lume în schimbare, pentru a fi liderii de mâine, indiferent de domeniul pe care-l aleg pentru viitor. Ne-am bucurat să descoperim printre cei admiși deja la Liceul Internațional Avenor copii cărora nu le este teamă să viseze, și-au ales un drum și știu ce au de făcut pentru a-l urma.

Unii dintre ei sunt parte din familia noastră încă de la gimnaziu, prima generație de absolvenți de clasa a VIII-a care au susținut examenele Cambridge Checkpoint la Avenor College (evaluarea internațională de la sfârșitul ciclului gimnazial). Rezultatele la aceste teste au fost excepționale: nota maximă este 6.0 în sistemul internațional, iar elevii Avenor College au obținut 6.0 la Math (100%) și 5.9 la English (98%).

Cei care vin de la alte școli, au demonstrat deja în procesul de admitere că au abilități academice, aptitudini de lider, înclinații artistice sau calități antreprenoriale. Suntem mândri de fiecare dintre ei!

Pentru anul școlar 2016-2017, mai avem doar 3 locuri libere la Liceul International Avenor. Înscrie-te acum dacă vrei și tu 10 la viitor!

Puteți citi în continuare câteva dintre poveștile viitorilor liceeni care au decis că vor să fie „Creatori de viitor”:

Îmi doresc să devin om de știință. Ceea ce înseamnă că vreau să fiu profesor de Chimie (poate chiar Decan la o faimoasă universitate de profil) și cercetător într-un laborator. În anii de liceu vreau să învăț mai multe despre Chimie, despre cultura britanică, istoria lumii și despre oameni. Sper, de asemenea, că-mi voi face prieteni noi și voi lua legătura cu studenți din Marea Britanie, pentru că vreau să studiez la o universitatea britanică. Am ales Liceul Avenor pentru că este un mediu în care pot învăța la standarde înalte, datorită curriculumului Cambridge care permite elevilor să înțeleagă mai bine materiile prin aplicarea lor în lumea reală. Aici voi învăța de la profesori bine pregătiți, alături de colegi inteligenți și prietenoși. – Vlad

Maria, elevă în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, joacă tenis de performanță. Are un program încărcat de antrenamente și turnee și nu-i este ușor să țină pasul la școală. Dar a găsit la Avenor College susținere din partea colegilor și a profesorilor pentru a reuși să-și mențină și rezultatele școlare la cel mai înalt nivel.

Cum ai început să faci performanță în tenis?

Am început întâmplător. Când eram mică, am fost la o școală privată și aveam un program foarte încărcat: ajungeam la 6 acasă și nu aveam timp să fac absolut nimic. M-am mutat la școala de stat în clasa a II-a, acum aveam ore de la 8 până la 12, dar n-aveam ce să fac după-amiaza. Peste drum de școală, în curtea unui hotel, erau două terenuri de tenis, niște prieteni de familie jucau acolo tenis și părinții au zis să ne ducă și pe mine și pe sora mai mică. Aveam 8 ani când am început, foarte târziu pentru performanță. Dar am început în februarie, iar în septembrie jucam deja turnee. În prima vară, jucam de dimineața până seara, aș fi stat pe teren toată ziua. Îmi plăcea foarte tare.

Ce-ți place cel mai mult la acest sport?

Îmi place că se poate întâmpla orice, din orice punct. Poate cineva să joace perfect, dar de la o minge, de la o greșeală a arbitrului, de la orice mic detaliu se poate întoarce tot meciul. Nu depinde numai de tine să câștigi, trebuie să găsești soluții în diferite situații. La vârsta mea, toată lumea știe să dea loviturile tehnic și mentalul face diferența. Nu există doi jucători cu stiluri la fel, trebuie să te adaptezi mereu, ceea ce mi se pare că te ajută foarte mult în viață, chiar dacă n-ajungi să faci performanță până la capăt.

Cum te antrenezi mental pentru joc?

Încep să mă pregătesc mental cu o seară înainte de meci. Încep să mă vizualizez jucând meciul, să-mi vizualizez atitutindea de pe teren, cum mă adaptez la situația dată și la armele jucătorului, cum sunt calmă și nu mă enervez, cum aș vrea să joc tactic. Dimineața, înainte de meci cu vreo jumătate de oră, îmi fac încălzirea fizică foarte bine – alergare, încălzirea tuturor mușchilor – timp în care ori ascult muzică, să-mi iau mintea de la meci, ori, dacă am foarte mari emoții, încerc să mă gândesc cum o să fie în timpul meciului și să mă calmez, ca să pot să intru cu meciul deja început.

Poți să-mi dai un exemplu de meci răsturnat spectaculos?

Primul meci de care-mi aduc aminte este de când cred că aveam 10 ani. Eram pentru prima dată favorită la un turneu național, eram foarte entuziasmată și jucam cu o fată cu un an mai mare decât mine. Acum, nu-mi place să știu vârsta adversarului sau locul în clasament, simt că pune pe mine o presiune de care n-am nevoie. Atunci, nu făceam asta, mă uitam să știu cine-i adversarul. Am intrat fără presiune în meci, conduceam primul set cu 5-2. Acolo m-am relaxat: eram foarte emoționată pentru că o conduceam și am început să greșesc. După, ușor, ușor a început și ea să-și mai intre în mână și știu că am pierdut primul set 7-6. M-am enervat și am început să plâng, iar după, în setul 2, am pierdut 6-1.

Dar un meci care a început mai slab pentru tine, dar pe care l-ai întors?

Îmi aduc aminte un meci pe care l-am pierdut până la urmă, dar în care au fost foarte multe schimbări de genul acesta. Jucam cu o franțuzoaică, acum doi ani, în București, la un turneu internațional foarte important. Ea era mai mică decât mine – asta am aflat după meci – era stângace și e foarte dificil să joci cu stângaci. Eu sunt dreptace. Am intrat foarte prost în meci, ea avea 6-1, 4-1 și eu greșeam foarte ușor. Acolo a fost un moment în care m-am relaxat, am zis că nu mai am ce pierde și am început să joc: am dus două scurte, și nu mă pricepeam atunci la scurte, mi-au intrat și am făcut punct. Am prins încredere. Am luat setul 2 cu 6-4 și am avut 4-1 în decisiv, unde și-a ridicat ea din nou nivelul de joc și am început să jucăm foarte strâns. Am avut câteva șanse să fac puncte, până la urmă am pierdut 6-4, m-a întors ea în setul 2. Dar îmi aduc aminte că am jucat foarte bine meciul.

Cum măsori performanța?

În ultimul timp, merg la mai multe turnee internaționale în afara țării, cu antrenorul și cu copiii de la Tenis Club București, dar mama și tata nu vin cu noi și nu mă văd. Atunci când mă întorc și joc în țară, de obicei ei îmi spun dacă progresez, rămân pe loc sau regresez. Amândoi părinții au jucat puțin tenis când erau mici, dar de când m-am apucat eu să joc, au început și ei să se documenteze.

Cum reușești să îmbini participarea la turneele de tenis cu școala?

Este greu, pentru că nu pierd doar materia, ci și explicațiile profesorilor, pe care nu le pot recupera foarte ușor. Din ianuarie, am avut două plecări mai mari, de patru și de trei săptămâni, în rest am mai fost plecată câte o săptămână. De obicei, mă duc și vorbesc cu profesorii înainte de plecare, și-mi dau de făcut anumite lucruri. Încerc să fac măcar câte puțin de la fiecare materie – nu am cum să le fac pe toate -, cât să nu uit ce am făcut până atunci. Și cer colegilor la finalul fiecărei zile tot ce au scris. Am poze în telefon și le transcriu când mă întorc din turnee sau pe parcursul recuperării.

Care sunt materiile preferate, pe care le consideri cele mai folositoare pentru viitor?

Matematica. Îmi place de când eram mică, tot timpul am avut o pasiune pentru materiile care sunt logice, care nu sunt subiective la examene și la teste și pe care le înțeleg foarte ușor.

Când te gândești la viitor, ce imagine îți apare în minte?

Până acum câteva luni, era foarte clar: tenisul. Doar că acum am o perioadă destul de grea și îmi caut o variantă de back-up. Mă gândeam că mi-ar plăcea să fiu designer de interior și exterior –la Enterprise am avut de făcut un proiect despre un antreprenor de succes, iar al meu a fost despre Kelly Hoppen, care exact asta face. Mi-a plăcut foarte mult să fac proiectul și m-am gândit că mi-ar plăcea meseria asta.

Cum te ajută Liceul Avenor să ajungi acolo unde îți dorești?

Îmi permite să am multe activități extrașcolare și să pot recupera atunci când mă întorc din turnee – sunt profesorii mult mai înțelegători și mai binevoitori decât la școlile de stat. În plus, aici învăț mult mai ușor, profesorii explică mult mai bine, e totul foarte practic. Suntem mai puțini, ajungem să ne cunoaștem mai bine și-mi place atmosfera foarte mult.

Alexia, elevă la Liceul Internațional Avenor: „Am întâlnit profesoara care m-a făcut să iubesc matematica”.

Alexia, elevă în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, s-a îndrăgostit de matematică atunci când a întâlnit profesoara potrivită, care a transformat o materie chinuitoare într-una pe care acum o adoră. Consideră că matematica o va ajuta în meseria pe care și-a ales-o deja pentru viitor, cea de arhitect.

De unde vine dragostea ta pentru matematică?

Am descoperit pasiunea pentru matematică acum un an, în clasa a VIII-a. Mă pregăteam pentru evaluarea națională, m-am ambiționat să învăț mai mult, iar mama, fiind îndrăgostită de această materie, mereu mă îndemna să fac exerciții sau să lucrez suplimentar. Înainte, nu eram foarte bună, dar pot spune că în clasa a VIII-a am întâlnit profesoara care m-a făcut să iubesc materia aceasta și o studiez fără niciun chin. E genul de persoană foarte săritoare, dacă nu înțelegi ceva, e în stare să explice și de 100 de ori. M-a ajutat foarte mult prin faptul că mă susținea, m-a făcut să fiu mai ambițioasă, am lucrat acasă singură, de plăcere. Îmi spunea mereu „o să vezi că, la final, totul va fi bine”, și e adevărat. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru că m-a ajutat să ajung aici – am luat 9.90 la evaluarea națională. La ora de matematică,  nici nu-mi dau seama când trece timpul, pentru că doamna profesoară știe să explice și să aprofundeze până când înțeleg toți elevii din clasă.

Cum crezi că te ajută matematica în meseria de arhitect?

Matematica te ajută în orice, îţi aranjează toate informaţiile în cap cu grijă şi îţi da o oarecare abilitate de a gândi mai repede, neavând importanță ce meserie doreşti să practici. Da, pot spune că pentru meseria pe care mi-o doresc, este un mare avantaj, deoarece arhitectura se bazează pe geometrie şi pe algebră. Aş putea să mă joc cu cifrele şi măsurătorile zi de zi, ceea ce mă face extrem de fericită. Consider că matematica o să mă ajute foarte mult pe viitor.

Consideri că ești mai bună la calcule sau la desenat forme geometrice complicate?

La algebră cred că sunt expertă, deoarece îmi place să mă joc cu cifrele în orice ecuaţie, geometria fiind un punct mai slab pentru mine. Pe viitor, va trebui să mă concentrez şi pe desenul formelor geometrice pe care, după, să le pun pe foaie, împreună cu cifrele. Sunt sigură că o să reuşesc să trec şi peste problema cu desenul, mai ales că urmez un curs de arte care deja a început să îmi dezvolte mâna de „arhitect”.

Ce latură a arhitecturii te tentează mai mult: partea de estetică sau parte de construcţie în sine?

Întotdeauna m-a atras partea de estetică, respectiv designul. Câteodată rămân ore întregi blocată pe o anumită clădire sau pe un design de bucătărie, baie etc. Mă pasionează de fiecare dată când merg în diferite oraşe şi am posibilitatea să văd o varietate de clădiri, de stiluri şi design. Asta mă ajută să fac o comparaţie între țările pe care le-am vizitat. Dacă aş putea, aş merge să văd orice casă, mai ales pe stilul modern, şi să observ şi cele mai mici detalii, asta ar însemna relaxare totală pentru mine. Trebuie să recunosc că cel mai mult îmi place când merg la câte un hotel şi văd diferite tehnici de arhitectură, fie ele de exterior sau de interior. Mă fascinează detaliile, diferite în fiecare hotel.

Încă de mică, adoram să mă uit la clădiri moderne, îmi schimbam lucrurile prin casă, răsfoiam reviste de design interior, dar acum a devenit o pasiune. Acum doi ani, când ne-am renovat casa, îmi doream să proiectez orice colţ de camera şi să-l fac după placul meu. Când am fost să căutăm mobilă, eram prezentă la fiecare decizie, iar atunci am realizat că cel mai bine pentru mine este să îmi urmez pasiunea.

Simţi că Liceul Avenor te-a ajutat să îţi descoperi interesul pentru arhitectură?

Avenor m-a ajutat să îmi cultiv această pasiune. Mi-a oferit profesori minunaţi, un loc superb unde să îmi petrec ziua şi o grămadă de oportunităţi de a face ce îmi place. Am învăţat lucruri minunate, pe care nu aş fi avut oportunitatea să le aflu într-o altă şcoală. Este un mediu sociabil şi prietenos, unde poţi cunoaşte multe persoane.

Cum arată o clădire ideală, în viziunea ta?

La interior, cred că ar trebui să aibă mobilă albă şi doar cu accente de culori mai puternice. Toate colţurile să fie rotunjite, iar la exterior, clădirea să aibă un aer modern. Camerele să nu fie prea încărcate, să aibă strictul necesar, pentru ca oamenii să se mişte cu uşurinţă.

În București, admir clădirea Sky Tower, îmi place ideea de sticlă peste tot, inspiră curățenie. Dar îmi plac și casele cubice, cu multe geamuri. Din călătorii, mi-a rămas în minte un hotel din Madrid, în care fiecare etaj are un design diferit, pe stilul modern, futurist.

Din tot ce faci, ce te inspiră?

Cred că cel mai mult mă inspiră oamenii din jur. Întotdeauna încerc să prind ce este mai bun de la toată lumea. De la prieteni, familie, oamenii care mă înconjoară. Sunt o persoană extrem de îngăduitoare şi cred că asta mă ajută să trec peste o grămadă de evenimente. Am învăţat să mă uit, să admir şi să extrag ce-i mai bun.

Mihai, elev la Liceul Avenor: „Un proprietar de hoteluri trebuie să știe să fie un lider adevărat”.

Mihai Poppa, elev în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, visează să aibă propriul hotel. Cursurile de Enterprise și de limbi străine de la liceu îl ajută să-și dezvolte abilitățile necesare, iar practica pe care a făcut-o deja în domeniul hotelier, să câștige experiență. Spune că este foarte apropiat de părinți și-i va fi foarte greu să plece de acasă pentru a urma cursurile facultății de management hotelier după terminarea liceului, dar știe exact ce pași are de făcut pentru a-și împlini visul.

De unde vine dorința ta de a avea propriul hotel?

Am făcut practică și anul trecut, și anul acesta în mai multe hoteluri din București. Am început la bucătărie, transportam ingredintele de la frigidere, ajutam și la preparare – am făcut vinete la grătar, și pește la grătar după rețeta chef-ului care m-a supervizat. Am lucrat și în restaurant, ca ospătar, debarasam mesele, puneam platourile cu mâncare pentru micul dejun, luam comenzi, duceam băuturi. Am avut o perioadă în care i-am invitat și pe ai mei la restaurant și i-am servit eu. M-am ocupat și de organizări de evenimente, am pregătit sălile pentru nunți, botezuri, evenimente educaționale. Am lucrat și la recepție două săptămâni. În prima săptămână, persoana care mă superviza m-a învățat cum funcționează sistemul din computer și ce este nevoie să fac în cazuri de urgență. A doua săptămână, am început ușor, ușor să distribui camerele clienților, bineînțeles cu supervizare.

Cel mai mult mi-a plăcut la restaurant, pentru că am cunoscut foarte mulți oameni de treabă, clienți care mă întrebau câți ani am, le-am zis că fac practică. Din practica asta a venit dorința de a lucra în domeniul hotelier, pentru că e o meserie în care nu doar câștigi bani, dar ajungi să călătorești foarte mult, să vezi lumea cu alți ochi, să cunoști oameni care-ți pot influența mult viața. Văzând cât mai multe hoteluri, pot să iau ce e bun din fiecare, să le combin și să-mi iasă ceva care să fie „uau”.

Ce calități crezi că ar trebui să aibă un proprietar de hoteluri?

Din punctul meu de vedere, un proprietar de hoteluri trebuie să știe să fie un lider adevărat. Asta poate însemna multe lucruri: să lucreze bine în echipă, dar și de unul singur, să asculte cu atenție părerile celorlalți și să fie inovator. De asemenea, cred că un astfel de om trebuie să fie îngăduitor, dar și perfecționist.

Ce crezi că te definește mai bine: un traseu de antreprenor sau un job clasic?

Sunt sigur că antreprenoriatul mă definește mai mult, tocmai pentru că mă ajută să înțeleg cum funcționează un business și cum pot să gestionez momentele în care lucrurile nu merg tocmai bine. Mai mult decât atât, îmi îmbunătățește abilitățile de lucru în echipă, un aspect pe care îl consider foarte important.

Care sunt materiile din curriculum de la Liceul Avenor care te ajută cel mai mult?

Am cel puțin trei materii care îmi sunt foarte utile pentru viitoarea profesie: Enterprise, English și Spanish. Prima, pentru că îmi dezvoltă calitățile necesare pe care trebuie să le am ca antreprenor, iar ultimele două, pentru că este foarte important să nu ai bariere de comunicare și să te descurci în contexte culturale diferite.

Care sunt pașii de urmat pentru a ajunge să realizezi ce-ți dorești?

În primul rând, vreau să termin facultatea de management hotelier din Brașov, vreau să fac și master acolo. După facultate, probabil prima dată voi lucra ca manager al unui hotel. Vreau să mă tot plimb până când îmi găsesc un loc care-mi place, unde sunt mulțumit și de salariu, și de oameni, și de locul în sine. Iar după ce o să adun mai mulți ani de experiență, probabil că o să ajung să-mi fac propriul meu hotel, după cum consider eu că este cel mai bine.

De ce îți este cel mai tare frică după terminarea liceului?

Cred că cel mai frică îmi este de faptul că pot să ajung în punctul în care să nu-mi mai placă această carieră și să fiu nevoit să fac cu totul altceva. Când eram mic, voiam să mă fac pompier, acum nu mai vreau, aș prefera să stau într-un birou să lucrez. Dar dorințele se pot schimba chiar de la o zi la alta, în perioada adolescenței, ne vin multe idei. Țin foarte tare la legătura cu părinții, mai ales la cea dintre mine și mama. Dacă se întâmplă ceva cu familia, o să rămân în București, dacă o să fiu nevoit să stau mai mult acasă decât la birou, îmi voi găsi o meserie pe care s-o pot face de oriunde.

Cum văd ai tăi dorința de a avea o carieră în domeniul hotelier?

Mamei îi place foarte mult ideea de manager de hotel, dar totodată îi este frică să mă mut din oraș. Sunt singur la părinți și mama a fost mereu lângă mine și m-a spriijint în tot ce am făcut până acum, tot timpul m-am sfătuit cu ea. E foarte greu și pentru ea și pentru mine să plec de acasă de la 18 ani. Probabil că acesta va fi cel mai greu pas. Pleci dintr-o obișnuiță – te-ai obișnuit cu casa, cu locul, cu oamenii, cu drumurile, cu familia – dintr-o dată te rupi de tot, intri într-un cu totul alt mediu în care trebuie să o iei de la zero.

Tata e de acord cu plecarea, el e din Brașov, sunt părinții lui acolo, s-ar putea să stau la ei în timpul facultății. Oricum, Brașov e destul de aproape de București, m-am urcat în mașină și am venit în weekend acasă, nu fac mai mult de 2 ore.

Ce obstacole vezi în drumul tău?

Un obstacol ar putea fi, după ce ai ajuns să lucrezi în domeniu, să fii puțin demoralizat de opiniile nefavorabile ale clienților, dar poți învăța foarte mult din feedback-ul lor, poți să-ți dai seama unde este problema și să știi în ce zonă e nevoie să mai lucrezi. Într-un domeniu ca acesta, n-o să poți să-i mulțumești niciodată pe toți.

Ce te motivează să treci peste eventualele greutăți?

Dorința de a atinge perfecțiunea. De mic am fost încăpățânat și tot ce-mi trecea prin cap trebuia să fac. Mă motivează și dorința și plăcerea de a lucra cu oamenii, de a comunica, și de a cunoaște multă lume interesantă care să-mi influențeze viața.

Cum ar arăta hotelul ideal în viziunea ta?

Sigur nu trebuie să fie ceva super luxos, ci doar un loc primitor în care oamenii să vină cu drag de fiecare dată. Când intri în hotel, să te simți bine primit, iar când pleci, să știi că vrei să te întorci acolo.