Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică: „Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer.”
Educația începe cu 20 de ani înainte de a ne naște și continuă până în ultima zi în care ne aflăm pe Pământ, crede Mihaela Ancuța, profesor de Matematică și Informatică (Information and Communication Technology – ICT) la Liceul Internațional Avenor.
Cum fiecare dintre noi suntem influențați de educația pe care au avut-o părinții noștri, unul dintre lucrurile care îi plac cel mai mult la Liceul Internațional Avenor este că liceenii provin din familii preocupate de educație. Astfel, profesorii se concentrează pe ceea ce trebuie, și anume pe procesul de învățare.
La orele de Matematică și de ICT de la Liceul Internațional Avenor, elevii fac exerciții în grupuri de câte doi, fac prezentări, merg în vizite în afara școlii ca să se documenteze și dezbat teoreme. De ce? Răspunsul Mihaelei este simplu: „Nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic”.
În perioada de când este unul dintre profesorii Avenor, a învățat că puterea crește atunci când oameni care împărtățesc aceleași valori lucrează împreună. În interviul de mai jos, Mihaela ne-a spus, printre altele, cât de mult contează încrederea, și pentru elevi, și pentru profesori, și ce anume și-ar dori de la sistemul de educație din România.
Ce experiență aveai înainte să devii profesor la Avenor College?
Înainte să vin la Avenor, am fost profesor, timp de cinci ani, la o altă școală privată din București care funcționează tot pe sistemul Cambridge.
Ce anume te-a atras către Avenor?
Îmi amintesc și acum ziua în care am găsit postul scos la concurs de Avenor College. Pentru că, în acel an, lucrurile nu mergeau chiar perfect la școala la care lucram, am simțit că am nevoie să fac o schimbare. Și, dacă nu eram eu motorul schimbării de care aveam nevoie, atunci cine? Chiar dacă, la început, mi s-a părut că, într-un fel, o iau de la zero, mi-am dat seama că reprezenta și o mare provocare: când începi un lucru nou, parcă te lucrezi pe tine, ai timp să te uiți din exterior la tine și îți dai seama cum poți să faci lucrurile mai bine și să te dezvolți. M-am dedicat și mă dedic foarte mult acestui job pentru că îmi place ceea ce fac.
Cum a fost începutul la Avenor?
Prima impresie a fost că este altceva. Când am venit aici, oamenii m-au îmbrățișat, deși nu mă cunoșteau. În prima zi! Am zis că ceva nu era în regulă! Și foarte greu m-am obișnuit cu acest lucru. Dar prima mea impresie a fost că oamenii sunt foarte deschiși, transparenți și foarte afectivi. Iar afectivitatea asta se vedea peste tot.
Care au fost probele pe care a trebuit să le treci ca să devii profesor Avenor?
Mai întâi, a fost interviul telefonic, care a durat destul de mult. Andreia Mitrea, unul dintre fondatorii Avenor, mi-a pus o serie de întrebări concrete despre mine și despre modul în care văd educația. Apoi, am venit la interviu la școală, am făcut un tur al școlii și mi-au spus că urmează să mă contacteze ca să dau o probă. Ceea ce s-a și întâmplat: am revenit la Avenor și am susținut două lecții demonstrative, după care a urmat un alt interviu în care am discutat toate aspectele ce țineau de programul meu și de restul detaliilor.
Care crezi că sunt valorile pe care le promovează Avenor?
Să fim buni cu cei din jurul nostru, să fim înțelegători, să avem o atitudine prietenoasă și pașnică. Să-i ascultăm pe ceilalți și apoi să ne dăm cu părerea. Să credem că de la oricine avem de învățat și că suntem responsabili pentru tot ceea ce facem. Acest lucru a fost transmis atât elevilor, cât și profesorilor. Se pune un accent foarte mare pe partea aceasta afectivă, personală: să fim cu sufletul deschis și curat, să fim sinceri. Legat de învățare, contează foarte mult respectul: trebuie să-i respectăm pe cei din jurul nostru pentru ceea ce ne învață și să fim responsabili. Pentru că noi suntem singurii responsabili de ce și de cât învățăm.
Care sunt cele mai mari diferențe între un sistem bazat pe curriculumul Cambridge și unul de stat?
Cea mai mare diferență este faptul că materia în sistemul românesc este multă și, dacă ar trebui s-o împărțim pe câte zile avem la dispoziție să o parcurgem, ne iese că, într-adevăr, nu putem să facem o lecție în mai mult de o oră. La Avenor, de exemplu, poți să studiezi cercul în mai multe ore pentru că s-a creat un program mai lung și s-a suplinit numărul de ore. Și atunci, avem timp să refacem o lecție care nu a fost înțeleasă bine sau am putut s-o planific încă de la început pe mai multe ore. În sistemul Cambridge, materia este mai puțină.
O altă diferență importantă este că, în sistemul Cambridge, nu există această metodă în care profesorul autoritar predă în fața clasei, elevii scriu după dictare și apoi dau teste din ce au învățat. În sistemul Cambridge, profesorul este coordonatorul elevilor: el le facilitează învățarea și planifică cine ce să facă și când. Încerc să le dau roluri. De exemplu, de ce să-l verific eu pe Florin dacă a înțeles, când știu că a înțeles? Mai bine să-l verifice colegul lui, altfel o să aibă și el o imagine despre ce se întâmplă. Încet, încet, vor ajunge să fie foarte sinceri cu ei și cu cei din jurul lor și să fie obiectivi. Sistemul Cambridge îl lasă pe elev să fie persoana principală, să fie în centrul atenției și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare.
Apoi, în sistemul românesc, examenele sunt de nivel mediu, bazate foarte mult pe repetiția tipului acela de examen. Există zeci de culegeri pe care, dacă elevii le parcurg, vor fi la curent cu ce înseamnă examenul și care sunt tipurile de exerciții pe care trebuie să le știe. În sistemul Cambridge, nu există nici măcar o culegere. Nu există teste. Există materia, există cărțile și exercițiile după fiecare lecție. Eu nu-mi doresc ca elevii să învețe mecanic. Îmi doresc ca, aflați în fața unui exercițiu, să gândească, să aibă cunoștințele necesare să îl rezolve și să facă față testului, indiferent care este el.
Ce definiție dai tu educației?
Educația este un fenomen care începe cu 20 de ani înainte de a te naște. Vrei, nu vrei, vei fi influențat de educația pe care au avut-o părinții tăi. Educația începe cu 20 de ani înainte de a te naște și chiar continuă până în ultima zi în care te afli pe Pământ. Din păcate, nu-mi aparține această frază.
Nu asociez educația cu învățarea, pentru că învățăm până nu mai suntem. Chiar ajungem să ne educăm, pentru că, parcurgând mai multe etape ale existenței, trebuie să ne adaptăm. Eu văd asta ca pe o reeducare. E o stare permanentă de care avem nevoie pentru a fi în pas cu cei din jurul nostru, născuți după noi. Nu este ceva care se face doar la școală, există și autoeducație, și educație din partea părinților, și de la școală.
La Avenor, profesorii au parte de training permanent. Cât de important este acest aspect pentru tine?
Da, avem parte de un training continuu. Recent, am fost la un training în cadrul căruia ni s-a făcut profilul psihologic și așa am aflat că eu sunt genul organizat și ordonat. Astfel de traininguri ne ajută să ne dezvoltăm atât profesional, cât și personal. Ce îmi place foarte mult la această școală este atenția care li se acordă angajaților: ni se facilitează participarea la diverse evenimente, avem parte de traininguri, ni se pun la dispoziție multe cărți. Managementul Avenor se îngrijește de așa ceva și e foarte important.
Ce-ți place cel mai mult la Avenor?
Copiii și familiile lor. Contrar a ceea ce se spune despre copiii din ziua de azi – că sunt dezinteresați și că încearcă să păcălească, să nu facă lucrurile corect -, nu trebuie să generalizăm. La Avenor, toți copiii au valori comune pentru că părinții lor au aceste valori. Mie îmi place foarte mult că am ocazia să lucrez într-un astfel de mediu în care nu trebuie să fie toți buni la Matematică – îi aduc eu pe drumul acela, este jobul meu -, dar, în schimb, sunt frumoși pe toate laturile. Sunt copii care au principii încă din familie și nouă, profesorilor, nu ne revine și rolul de a cizela niște lucruri pe care părinții trebuie să le formeze din familie. Astfel, ne concentrăm pe ceea ce trebuie: pe învățare. Îmi place foarte mult că liceenii provin din familii care își fac treaba în ceea ce-i privește.
Cum arată o zi obișnuită la Liceul Internațional Avenor?
Deși avem același program în fiecare zi, nicio zi la Avenor nu este obișnuită. Fiecare zi este încărcată de zâmbete și de bucurie din partea copiilor. Înainte de ore, îmi așez pe tablă agenda zilei pentru ei, că așa sunt învățați – să vadă ce anume o să facem la oră – și așez tot ce e nevoie pe bănci, aerisesc clasa, fac ordine, îmi creez o atmosferă plăcută și, în timpul ăsta, îi observ și pe ei.
Care a fost cel mai interesant lucru pe care l-au învățat copiii în ultima perioada?
Au învățat să prezinte lecții. Fiecare a primit câte o teoremă, pe care s-o prezinte în fața celorlalți elevi. Au venit la tablă, au prezentat, au făcut probleme și i-am rugat să găsească metode să-i învețe pe ceilalți, așa că le-au dat probleme și i-au scos la tablă. Așa am terminat toată teoria și toate problemele. Iar prezentările îi ajută din mai multe puncte de vedere. Înțeleg altfel o lecție atunci când le este explicată de cineva care vorbește aceeași „limbă” cu ei. Apoi, înțeleg cât de important este să fie atenți la profesor pentru că, atunci când ei prezintă și colegii lor nu sunt atenți, nu le place.
Și au mai învățat ceva: că pot fi atenți. Le-am dat un test cu cartea pe masă. Nu le-a ajuns timpul, pentru că nu au exersat. Dar i-am văzut atât de concentrați! Chiar dacă, pe moment, ei nu-și dau seama că așa trebuie făcut, cred că vor reflecta și se vor mai gândi la acest aspect. Și, data viitoare când vor ști că au un test, își vor aduce aminte că, atunci când au avut cartea deschisă, au știut cum să facă.
Dintre toate orele pe care le-ai avut cu liceenii, care ți-a plăcut cel mai mult?
În cadrul orei de ICT, am vizitat o fabrică de pâine. M-am inspirat de la o călătorie pe care am făcut-o în Anglia și, în timp ce vizitam un obiectiv turistic, am observat că erau și elevi, care avea fiecare câte un clipboard cu întrebări și cu spațiu pentru răspunsurile pe care trebuiau să le adune.
Pentru că eram la capitolul despre roboți versus oameni, ne-am dus acolo ca să ne dăm seama cum este folosită ICT în viața reală: care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu oameni și care sunt avantajele și dezavantajele de a lucra cu roboți, ce înseamnă automatizarea și așa mai departe. Și, în loc să citim teoria pur și simplu și s-o învățăm, am zis s-o discutăm și să mergem acolo să aflăm exact cum se face. Mi-a plăcut foarte mult acea zi pentru că, în acele două ore, ei au făcut un lucru altfel. Mi-a plăcut foarte mult și că, pe drumul către fabrică și pe cel de întoarcere, i-am cunoscut și altfel. Eram în autobuz, doar eu cu ei, îi ascultam cum vorbeau între ei. Așa am descoperit o altă latură a lor. Mi-am dat seama ce copii frumoși sunt. Și asta m-a făcut să-i privesc altfel.
Ce se întâmplă la orele de Matematică?
De obicei, începem cu „Question of the day”. Atunci când intră în clasă, liceenii au, pe un panou, „Question of the day”, idee implementată din curriculumul Cambridge. Până începem ora, ei se gândesc la răspuns. Dar îmi place să alternez. Săptămâna trecută, de exemplu, în loc de această întrebare, le-am pus un video de pe Youtube cu ajutorul căruia au învățat să facă un cerc perfect fără să folosească compasul. Sau îi întreb o problemă de perspicacitate. Dacă nu găsesc o întrebare a zilei interesantă, pregătesc altceva. Într-o altă zi, i-am învățat cum să înmulțească fără să pună numerele unele sub altele. Datorită acestui mod de a începe ora, acum gândesc lateral.
Totodată, le dau feedback despre orice acțiune a lor, fie că e pozitivă, fie că e negativă. Evident, nu trebuie să exagerăm și să le facem observație despre orice comportament pe care îl au. Însă și lucrurile pozitive pe care le fac trebuie amintite și recompensate cu o felicitare, dar și lucrurile negative pe care le fac trebuie amintite. Îmi place foarte mult să le acord feedback și, câte un pic, câte un pic, ei ajung să se comporte cum trebuie. Suntem abia în primul an, avem mult de muncă, dar construim în fiecare zi.
O altă idee preluată din curriculum Cambridge este lucratul în echipă. Chiar dacă suntem la ora de Matematică, îi rog să rezolve un exercițiu în grupuri de câte doi. Când vor termina școala, ei vor trebui să învețe să lucreze în echipă. Iar apoi, făcând o paralelă cu timpul în care trăim, trebuie să fie foarte conștienți de ceea ce este în jurul lor. „Oare ceea ce știu eu este suficient? Poate că cel de lângă mine știe mai mult decât mine. Oare eu aș putea să fac ceva să-l ajut?”. Îi formează din punct de vedere afectiv. Și, apoi, atunci când le explică colegilor, își dovedesc că sunt capabili să le explice și altora ce știu ei. Se mai întâmplă să nu fim cu toții de acord că rezolvăm un exercițiu pe baza unei anumite teoreme, așa că începem să dezbatem.
Ce ai învățat de când ești profesor Avenor?
Este ceva ce s-a schimbat în percepția mea de când sunt aici: voiam să fac lucrurile de una singură pentru că știam că, dacă le fac eu, le fac bine. Și mă încărcam foarte mult pentru că nu avem curajul să las pe altcineva să le facă în locul meu. Într-adevăr, sunt lucruri pe care și acum aș vrea să le fac numai eu, pentru că așa știu că le fac bine. Dar venirea la Avenor mi-a schimbat puțin percepția pentru că mi-am dat seama că eu sunt o picătură și că, dacă se mai alătură o picătură, se formează un ocean. Unde sunt mulți, puterea crește. Am învățat despre lucrul în echipă, despre puterea pe care o ai atunci când mai ești cu cineva lângă tine, când faceți același lucru și împărtășiți aceleași idei. Înainte, lucram într-un mod individualist: „Ce am învățat, folosesc doar eu și atât”. Aici, informațiile circulă între noi. Dacă eu am citit ceva și mi-a plăcut, le spun și colegilor mei. Înainte, nu făceam asta pentru că, poate, nu am fost încurajată să fac asta.
Ce anume îți dorești de la sistemul de învățământ din România?
Mi-aș dori ca sistemul românesc să absoarbă cât mai mult din sistemele celelalte, inclusiv din sistemul Cambridge. Mă refer la modul de învățare: copiii să învețe prin descoperire, prin proiecte, prin mult timp acordat unui anumit capitol, concept, prin mai multă răbdare, să învețe cu bucurie, cu zâmbete, cu încredere în ei. Dacă le arăți elevilor că ai încredere în ei, îți vor aduce luna de pe cer. Așa scria undeva. Dacă ei simt că ai încredere în ei, nu vor să te dezamăgească. Probabil de aici vine insuccesul unor elevi: nu are nimeni încredere în ei. Și, atunci, de ce să mai încerce?
