Q&A despre Liceul Avenor: Mihaela Ancuța

Te invităm să descoperi ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Află care sunt cele mai importante lecții pe care le învăță la Avenor și elevii, și profesorii dintr-un interviu cu Mihaela Ancuța, profesor de matematică și diriginte la Liceul International Avenor.

Vino la liceul Avenor

Avenor College: Cine este Mihaela Ancuța?

Mihaela Ancuța: Sunt o persoană care adoră provocările și care a înțeles că bucuria constă în a alerga după minge, nu în a o prinde și a marca gol imediat. Cred cu tărie că cea mai mare satisfacție o simțim atunci când obținem un lucru pentru care am muncit cu adevărat, de aceea îi îndemn pe elevii mei să se implice, să aibă curaj, să încerce, să greșească, să întrebe și să se întrebe, să verifice, să coopereze, să încerce din nou, să reușească, să se aprecieze și să se bucure de ceea ce au realizat.

A.C.: Ce aduce în plus sistemul Cambridge educației copiilor de liceu?

M.A.: În primul rând, oferă o varietate de opțiuni și posibilitatea de a face legături între acestea. În al doilea rând, le dezvoltă capacitatea de investigare și interpretare, gândirea critică și aplicată. În primii doi ani de liceu, elevii studiază materii la alegere din categoriile Languages, Humanities, Sciences, Mathematics și Creative and Professional, urmând ca în ultimii doi ani să se specializeze în domeniile care le sunt de folos mai departe la facultate.

A.C.: Unde îi vezi pe elevii tăi peste 5 ani? 

M.A.: Peste 5 ani, unii dintre ei vor fi studenți dornici de cunoaștere, alții își vor începe cariera și vor dori să revoluționeze domeniul pe care l-au ales din pasiune. Dar mai presus de toate, îi văd oameni responsabili, solidari și demni, căci asta au învățat să fie când au fost elevi la Avenor.

A.C.: Cât de importante sunt rezultatele la examenele Cambridge pentru viitorul elevilor noștri?

M.A.: Rezultatele examenelor, în general, nu determină succesul în viață, însă garantează accesul la facultăți foarte bune precum și la condițiile de studiu de acolo. La fel de importante sunt șansele care se vor ivi, alegerile pe care le vor face, precum și ambiția pe care o vor dovedi în viață.

A.C.: De ce ai ales să faci parte din echipa Avenor College?

M.A.: Am simțit inițial că îmi oferă cadrul necesar pentru dezvoltare profesională, iar mai apoi s-a dovedit a fi mai mult decât atât, a fost și este și dezvoltare personală în același timp. Avenor College îi învață pe toți, elevi și profesori, să fie empatici, să coopereze, să tindă spre armonie, să adopte o viață sănătoasă și multe alte lucruri frumoase pe care le descoperi dacă te alături comunității de aici.

Ar mai fi de adăugat calitatea educației, colegi pasionați și responsabili, resursele educaționale, managementul școlii și atenția care se acordă fiecărui om în parte, fie că este profesor sau elev.

Q&A despre Liceul Avenor: Octavia Paul

Te invităm să descoperi ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Află cum îi ajută pe elevi studierea limbilor străine dintr-un interviu cu Octavia Paul, profesor de limba franceză și lider al departamentului Modern Foreign Languages la Avenor College.

Vino la liceul Avenor

Avenor College: Cine e Octavia Paul?

Octavia Paul: O tânăra ardeleancă pasionată de copii, de noutate și de necunoscut.

A.C.: Ce te-a determinat să te alături echipei Avenor College?

O.P.: Culorile și zâmbetele văzute în școală, structura diferită a școlii și persoanele care o conduc.

A.C.: Cum îi ajută pe copii studierea limbilor străine?

O.P.: Le deschide orizontul, îi ajută să facă conexiuni mult mai ușor și le dă multă încredere atunci când reușesc să folosească această limbă într-o situație reală.

A.C.: Care este impactul învățării individualizate asupra elevilor tăi?  

O.P.: Cred că devine foarte personală atmosfera în clasă, mai ales cu elevii de liceu. Astfel putem aborda diferite subiecte, putem discuta în orice fel și nu lăsăm un subiect să rămână neînțeles, indiferent de stilul lor de învățare.

A.C.: Unde îi vezi pe elevii tăi peste 5 ani?

O.P.: Îi văd în alte țări, în capitale cu siguranță. Îi văd bucurându-se de frumusețile lumii moderne, de simplitatea vieții și de independența lor.

Q&A despre Liceul Avenor: Ioana, bursier Avenor

Te invităm să descoperi ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Află ce-a motivat-o pe Ioana – pianistă, compozitoare, elevă în clasa a 9-a și bursier Avenor – să aleagă un liceu antreprenorial.

Vino la liceul Avenor

Avenor College: Cine ești tu, Ioana? 

Ioana: M-aș descrie în 3 cuvinte: ambițioasă, sociabilă și perfecționistă. 

A.C.: Ce e important pentru tine?

I: Important pentru mine este să parcurg această călătorie în sistemul educațional cu ușurință, bucurie și cu zâmbetul pe buze. La fel de important este să-mi conturez un mediu plăcut alături de colegii și prietenii mei, în care să-mi stabilesc valori după care să mă ghidez în viitor. Liceul este cea mai frumoasă perioada a adolescenței, așa că îmi doresc să iau tot ce e mai bun din acești ani. 

A.C.: Unde te vezi peste 5 ani?

I: Mă văd studentă la una dintre cele mai bune universități din lume. Mă văd la Yale University. 

A.C.: Când ai știut „ce vrei să faci când o să fii mare”? 

I: Când aveam 10 ani răspundeam la această întrebare spunând că o să am o meserie care încă nu s-a inventat. Pentru că lumea este în continuă schimbare, am realizat că apar din ce în ce mai multe meserii care acum 5 ani nici nu existau. Cu atât mai mult răspunsul meu de atunci este de actualitate. 

A.C.: De ce ai ales un liceu cu profil antreprenorial?

I: Când am fost întrebată, acum un an, de ce aleg să studiez în zona antreprenorială având aptitudini și în domeniul artelor și creativității, răspunsul meu a fost că, din punctul meu de vedere, trebuie să avem un echilibru între partea creativă și partea rațională. De aceea îmi este greu să-mi aleg o meserie, pentru că vreau să le îmbin, nu vreau să renunț la nicio parte.

Făcând această alegere, acum pot spune că am fost îndrumată să-mi dezvolt o gândire logică, să prezint argumente coerente și explicații clare și, cel mai important, să găsesc soluții când sunt pusă într-o situație dificilă. 

Q&A despre Liceul Avenor: Péter Barta

Te invităm să descoperi ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Află de ce au nevoie liceenii de astăzi pentru a deveni antreprenorii de mâine dintr-un interviu cu Péter Barta, antreprenor cu experiență care predă Economics and Business Studies la Avenor College.

Vino la liceul Avenor

Avenor College: Cine e Péter Barta? 

Peter Barta: Sunt un tip căruia îi plac provocările. Pentru mine nu există nu se poate, există doar a încerca și sigur se poate. Alerg maratoane, îmi plac filmele (uneori mai și plâng la ele), îmi place foarte mult să ajut lumea din jurul meu, atât din postura de membru în board-ul mai multor fundații, cât și din postura de filantrop. Îmi place să-i transform pe cei din jurul meu și să-i fac mai curioși, să îi determin să își dorească să știe mai mult – de aici vine și educația, cunoașterea.

A.C.: Ce ar trebui să ne învețe școală azi?

P.B.: Cred cu tărie că școală ar trebui să-i învețe pe elevi cum să gândească critic, să știe cum să utilizeze noțiunile pe care le studiază, să facă legături între diverse informații obținute de la alte discipline, astfel încât să reușească să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea asta. Ar trebui să-i învețe empatia, cum să relaționeze cu ceilalți, să accepte că fiecare are dreptul de fi așa cum este și că nu este nimic rău în asta.

Școală ar trebui să-i învețe cum să lucreze în echipă, să înțeleagă cum pot folosi atuurile astfel încât să devină mai puternici și să înțeleagă cine sunt.

A.C.: Unde se văd elevii tăi peste 5 ani?

P.B.: Mulți dintre elevii mei se văd antreprenori. Alții se văd în diverse poziții în cadrul unor firme de arhitectură sau design, alții, specialiști în marketing. Unii se văd manageri în funcție. Cert este că toți țintesc sus.

A.C.: Cum arată viitorii antreprenori ai României?

P.B.: Îmi doresc ca viitorii antreprenori să nu gândească doar oportunistic și pe termen scurt. Îmi doresc ca viitorii antreprenori să gândească pe termen lung și despre impactul pe care pot să-l producă. Mi-ar plăcea să văd antreprenori care se gândesc la cum putem câștigă împreună, astfel încât să mergem mai departe.

A.C: De ce au nevoie elevii de azi pentru a reuși în bussines în viitor?

P.B.: De curaj. Mulți dintre cei care pornesc la drum pleacă cu teamă și o urmă de îndoială. Se îndoiesc de capacitățile lor, le este teamă de necunoscut, le este teamă de ce urmează. Nimeni nu știe, însă pot să spun că poți avea regrete ulterior pentru că nu ai încercat. Nu contează dacă nu reușești, te ridici și mergi mai departe, cauți, te informezi, îți faci o echipă și o iei de la capăt. Antreprenoriatul se poate învață, însă pentru asta ai nevoie de atitudinea corectă și o bază solidă, iar baza solidă vine din școală și de la cei de care te înconjori.

Q&A despre Liceul Avenor: Dana Papadima

Te invităm să descoperi  ce înseamnă Liceul Internațional Avenor printr-o serie de Q&A-uri cu elevi, profesori și oameni din echipa de management. Ce-i definește acum, cum își văd viitorul și cum contribuie Liceul Avenor la construirea acestui viitor? Află răspunsurile din seria de interviuri pe care o începem astăzi cu directorul nostru educațional, Dana Papadima.

Vino la liceul Avenor

Avenor: Cine este Dana Papadima?

Dana Papadima: Dana este directorul educational al Avenor College, profesoară de limba română la Liceul Avenor și dirigintă a clasei a 11-a. În plus, Dana este de formație filolog, de meserie om din sfera educației și din pasiune ambele.

A: Ce crezi că le trebuie elevilor de azi pentru a reuși în viitor?

D.P.: Dacă am avea o rețetă, am folosi-o, ca la bucătărie. Dar nu avem, avem însă fapte și statistici și bune intuiții. De aceea, în prezent, cred că elevii ar trebui să fie oameni cu identitate și caracter, pregătiți să folosească cu discernământ informațiile galopante ale epocii și să se adapteze cu inteligență la situații de viață și profesionale inedite.

A: Unde îi vezi pe elevii tăi peste 5 ani? 

D.P.: La cele mai bune universități din lume, oriunde s-ar afla această lume.

A: Când e momentul în care ar trebui să știi „ce vrei să te faci când vei fi mare” ?

D.P.: Nu cred că există un moment precis. În principiu, când ai maturitatea emoțională și academică să distingi între opiniile altora și concepțiile proprii. Uneori asta se întâmplă chiar și după ce am absolvit o facultate și ne dăm seama că „viața e în altă parte”.

A: De ce ai ales să predai limba română într-un liceu Cambrigde?

D.P.: Pentru că țin foarte mult ca elevii noștri să-și păstreze identitatea culturală românească, atâta vreme cât 99% sunt români. Pentru că, prin programa școlară pe care am prelucrat-o din tiparele programei naționale de limba română, cred că reușesc să le insuflu interes pentru cultura națională, pentru corelațiile dintre literatură și alte arte, pentru vorbirea și dezbaterea publică. Pentru că încerc mereu să desprind literatura națională din canoanele școlare și s-o fac actuală și atractivă, câtă vreme „marile teme” ale gândirii și culturii de pretutindeni și de oricând sunt aceleași.

Vrei să afli mai multe despre Liceul Avenor? Vino să ne cunoaștem. Mai sunt locuri disponibile la Liceul Internațional Avenor pentru anul școlar 2018-2019.

Interviurile Ioanei: Creatoarea de viitor

Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.

Diana Segărceanu, co-fondator și director executiv Avenor College și mentor pentru aproximativ 500 de „avenorieni” oferă inspirație, îndrumare și energie debordantă în tot ceea ce face. Vă invităm să aflați mai multe despre Diana Segărceanu.

Ioana : Spuneți-ne câteva cuvinte despre Diana Segărceanu. Cum v-ați prezenta?

Diana Segărceanu: Este cea mai grea întrebare pe care mi-a pus-o cineva vreodată. M-aș prezenta ca mamă, alergătoare, curioasă, încăpățânată și foarte ambițioasă.

I: Cum a apărut lumea Avenor College?

D.S.: Pentru copiii mei. Înainte se numea Școala Little London – și acela a fost un nume creat de noi – iar ulterior, când copiii de la școală au crescut, ne-am dat seama că ei își doresc un nume care să îi reprezinte mai bine. Am făcut un proiect în care am implicat toată comunitatea de la vremea respectivă și am găsit un nume nou. Un nume inventat, care ne definește drept „creatori de viitor”. 

I: Ce reprezintă Avenor College pentru dumneavoastră?

D.S.: Cel mai frumos proiect din viața mea. Reprezintă speranțe pentru viitor, speranțe de schimbare, un viitor frumos pentru copii, dar și un prezent extraordinar pentru elevii noștri.

I: În fiecare vacanță sau călătorie vizitați o școală sau vă întâlniți cu lideri în educație. De curând ați fost în Oman și în Spania. Cum v-au „îmbogățit” aceste experiențe?

D.S.: A calători și a vizita locuri noi este, probabil, modalitatea cea mai bună de a învăța pentru oricine – atât pentru voi, elevii, cât și pentru adulți și profesioniștii într-un anumit domeniu. Într-adevăr, în fiecare călătorie încerc să vizitez cel puțin o școală din zona respectivă. De acolo mă inspir, vin cu experiențe noi, de acolo îmi iau confirmări că ceea ce facem este bine. Mai mult decât atât, observ care sunt trendurile în educație la nivel internațional și, ca urmare, pot să contribui mai bine la conturarea viitorului Avenor College.

I: Practicați yoga de 5 ani. Ce aduce yoga în viața dumneavoastră?

D.S.: În primul rând echilibru interior, pentru că a fost prima dată când am înțeles ce înseamnă să meditez. Adică să te întorci către interiorul tău și să-l accepți fară să încerci să fugi de el. În lumea în care trăim, cu o enormă viteză, oamenii au tendința să devină tot timpul ocupați și atunci fug de ei. Totodată am căpătat și o mai bună flexibilitate și mobilitate fizică. Yoga mi-a adus atât beneficii  pentru sufletul meu, cât și pentru corpul meu.

I : Ați alergat pentru prima dată 50 de kilometri la Ultramaraton Transmaraton 2017 și ați câștigat locul 2. Cum ați reușit această performanță într-un timp așa de scurt?

D.S. Am avut încredere într-un om extraordinar, Andrei Roșu, care are o experiență de 10 ani în acest domeniu. El m-a încurajat pas cu pas, ca un profesor adevărat. Pe măsură ce am avansat în pregătirea mea, mi-am ridicat de la o lună la alta ștacheta. Inițial am vrut să alerg 21 km, apoi 42 km și, în final, am spus: de ce nu 50? Mai ales că am alergat pentru o cauză foarte specială pentru mine: Hospice Casa Speranței.

I: Care a fost motivația dumneavoastră?

D.S.: Știam deja de la Andrei că avem în interiorul nostru puteri pe care nu vrem să le înțelegem, să le acceptăm, nu avem încredere că există în noi. Omul are niște resurse fizice incredibile, mai ales dacă sunt dublate de încredere. Încredere aveam. Știam că resurse fizice am și, pur și simplu, am vrut să văd dacă este posibil ca un om care începe să alerge la 43 de ani, în 4 luni, urmând un program riguros de antrenament – antrenament care nu mi-a schimbat cu nimic viața mea de zi cu zi – poate să reușească. Am reușit, deci oricine poate să o facă!

I: Ce alte pasiuni sau hobby-uri aveți?

D.S.: Îmi place foarte mult să călătoresc, îmi place foarte mult să merg la munte și să merg pe jos pur și simplu.

I: Ce proiecte, dorințe și obiective aveți pentru următorii 5 ani pe plan profesional, dar și personal?

Pe plan profesional, visul meu este ca Avenor să fie recunoscută ca o școală de referință din România, dar și din lume. Glumind, spun că aș vrea să fie cea mai bună școală din lume și din Univers. Asta se va întâmpla în momentul în care toți elevii și toți părinții, din prezent, trecut și viitor, vor spune că Avenor a fost o parte foarte importantă din viața lor, iar prezența lor aici le-a schimbat viața în bine.

Pe plan personal, îmi doresc să fiu sănătoasă, să fiu echilibrată, să am putere, să pot să alerg în continuare, iar pentru familia mea îmi doresc exact același lucru. Dacă aceste lucruri vor fi îndeplinite, mă declar mai mult decât fericită.

I: Mișcarea #rezist mai este de actualitate? De ce credeți că este nevoie pentru a transforma această mișcare în ceva util pentru societate, dar mai ales pentru viitorul tinerilor?

D.S: Eu cred că fiecare om trebuie să fie un cetățean activ și trebuie să fie atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, pentru că nu trăim izolați. Noi, toți cei de la Avenor, suntem privilegiați din multe puncte de vedere, dar asta nu înseamnă că trebuie să trecem nepăsători peste tot ce se întâmplă în jurul nostru, în orașul nostru, în pădurea noastră, în țara noastră, în Europa noastră, în lumea noastră. Eu mi-am propus să mă implic de fiecare dată și să critic atunci când cred că cei care ne conduc iau decizii care nu sunt cele mai bune pentru oameni și pentru țară. Și, bineînțeles, să laud atunci când lucrurile se întâmplă frumos și bine pentru noi, cei din jur.

Cred că este nevoie de educație civică, lucru pe care l-am început deja. Fac parte dintr-un grup care se ocupă de dezvoltarea unei mișcări civice care se numește Civistarter, care își propune să-i implice pe tineri în momentul în care este vreme de pace, nu neapărat când este vreme de rezistență. Este foarte important  să cunoști legile țării în care trăiești, să știi care este forța ta, care sunt instrumentele pe care poți să le folosești astfel încât cei care sunt până la urmă în slujba noastră, a cetățenilor, să-și facă treaba cum trebuie.

[ngg_images source=”galleries” container_ids=”9″ exclusions=”70,5,12″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_thumbnails” override_thumbnail_settings=”0″ thumbnail_width=”240″ thumbnail_height=”160″ thumbnail_crop=”1″ images_per_page=”20″ number_of_columns=”0″ ajax_pagination=”1″ show_all_in_lightbox=”0″ use_imagebrowser_effect=”0″ show_slideshow_link=”1″ slideshow_link_text=”[Show slideshow]” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″] 

Interviurile Ioanei: Viața ca o poveste

Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.

Mihaela Stancu, profesoară de limba și literatura română, creează în jurul ei o atmosferă în care poveștile trăite, citite și interpretate inspiră și creează alte povești. Este, desigur, pasionată de literatură, dar și de călătorii, filme, muzică și de meseria de profesor.

Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Mihaela Stancu. Cum v-ați prezenta?

Mihaela Stancu: Dacă ar fi să mă gândesc la câteva verbe care spun povești despre mine, aș menționa: a citi, a iubi, a dărui. Dacă ar fi să mă gândesc la substantive care denumesc ceea ce îmi este foarte drag, aș spune: fiica mea Sofia, cărți, emoții, culori, scoici, mare, cireși și harbuz. Dacă ar fi să mă gândesc la adjective care mă caracterizează, acestea ar fi: creativă, tenace, curajoasă, romantică, duioasă și fermă.

I : Ce carte vă aduce aminte de copilărie?

M.S.: Am crescut cu poveștile lui Creangă.

I: De curând, ați publicat o carte de specialitate, „De la Jurnalul Intim de secol 20 la Blog în spațiul românesc”. Ce aduce acest volum în viața dumneavoastră? Dar pentru cititori?

M.S.: Este o carte care îmi aduce foarte multă bucurie, pentru că am lucrat cu drag la ea. În 2009 am observat că foarte multe persoane din jurul meu aveau un blog. Mi s-a părut o temă interesantă de cercetare. În 2010 am dat examen la Școala Doctorală a Facultății de Litere (Universitatea din București), nu am spus nimănui că aveam de gând să aplic. Am făcut asta pentru că m-am gândit că este posibil să nu intru și nu voiam să împart eșecul cu nimeni. Tema pe care eu am propus-o a fost considerată extrem de interesantă și nouă și, prin urmare, am intrat. Am analizat 3 jurnale masculine: jurnalul lui Eugen Barbu, jurnalul lui Ion D. Sârbu, un blog personal al profesorului de geografie Viorel Căpățână și două jurnale feminine: jurnalul Oanei Pellea și blogul personal ChrisMilla. Am ales jurnalul intim și blogul personal pentru că sunt două ipostaze ale discursului confesiv în care există o distanță minimă între timpul trăirii și timpul mărturisirii. Jurnalul și blogul personal reprezintă un ochean întors către sine, dar și către ceilalți. Am muncit foarte mult, dar mi-a plăcut.

I : Care este autorul preferat din literatura română? Dar universală?

M.S.: Din literatura română, dacă ar fi să aleg un singur scriitor, cred că l-aș alege pe Gellu Naum, pentru că reușește să cuprindă mai multe sfere de interes: literatura pentru copii (Cărțile cu Apolodor), proza – mi-a plăcut foarte mult romanul „Zenobia” și poezia suprarealistă.

Din literatura universală îmi plac foarte mult cărțile din literatura rusă, americană, japoneză si sud-americană. Dacă ar fi să aleg o singură carte, cu siguranță aceea ar fi „Maestrul și Margareta” de Mikhail Bulgakov.

I : Ați făcut vreodată vreo călătorie inspirată de cărțile citite?

M.S.: Da. Am fost în Portugalia în Cascais și acolo am ajuns la casa unde a locuit Mircea Eliade o perioadă. El a scris și o carte cu titlul „Jurnal Portughez”. Mi-a plăcut foarte mult locul. Am mers și în Estoril, unde există un bust al lui Lucian Blaga. El a fost o scurtă perioadă ambasador al României în Portugalia. Urmează să plec la Dublin și evident că mă voi gândi la Oscar Wilde, Samuel Beckett și James Joyce.

I : Care ar trebui să fie abordarea unui profesor de limba și literatură română într-un sistem britanic?

M.S. :Cred că ar trebui să fie aceeași abordare ca în orice sistem, o abordare prin care să-i apropii pe elevi de literatură în general, nu neapărat de literatura română. Nu poți să studiezi o literatură izolat, întotdeauna e nevoie să o compari cu alte literaturi ale lumii.

I: Ați predat un an în sistemul de stat. După atâția ani de experiență în sistemul privat, v-ați mai întoarce să predați la o școală în sistemul public?

M.S.: Nu cred că m-aș întoarce să predau zi de zi la o școală de stat, însă mi-ar plăcea să-i ajut pe elevii care provin din medii defavorizate.

I: Se vede că predatul este o pasiune pentru dumneavoastră. Ce alte pasiuni mai aveți?

M.S.: Îmi place foarte mult arta cinematografică. Regizorii ale căror filme nu le pot uita sunt: Pier Paolo Pasolini, Pedro Almodóvar, Andrei Tarkovsky. Mi-a plăcut foarte mult un film american regizat de un francez „The eternal sunshine of the spotless mind”. Am fost și sunt în continuare pasionată de istoria artei, în special de pictură. Pictorii mei preferați sunt Gustav Klimt, Paul Gauguin și Salvador Dali, dar îmi place foarte mult și Frida Kahlo. Nu cred că mi-aș vedea viața fară muzică. Trupele românești preferate sunt The Mono Jacks și Șuie Paparude. De fiecare dată când merg la concertele celor de la Șuie Paparude simt că timpul s-a oprit, pentru că este muzica pe care o ascultam și când eram în liceu.

 

Interviurile Ioanei : Alergare în familie

Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.

Alex a reușit la vârsta de 7 ani să devină cea mai tânară persoană din Europa care a terminat un semimaraton. Părinții l-au învățat să alerge și-i susțin și încurajează participarea la competiții. Acum este elev în clasa a 3-a la Avenor College și este un model pentru colegii săi mai mici, dar și pentru cei mai mari. Vă invit să aflăm mai multe despre el.

Ioana: Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Cum te-ai prezenta?

Alex: Îmi place să alerg cu familia mea. Fac asta de la 5 ani. Ce-i drept, în ultima vreme alerg mai mult cu mama – Oana Fotino –  pentru că tata – Andrei Roșu –  are multe proiecte la care participă. El organizează Transmaraton, unde o să alerg și anul acesta. Am apărut de câteva ori la televiziuni, unde m-au văzut colegii mei și alți oameni pe care nu-i cunosc, dar care m-au recunoscut. Este un sentiment impresionant.

I: Ai participat de trei ori la Transmaraton, o competiție de alergare și fundraising pe Transfăgărășan. Care a fost momentul cel mai frumos al cursei de semimaraton (21 de kilometri)? Dar cel mai greu?

A: Momentul cel mai frumos al cursei a fost atunci când am urcat sus de tot și puteam să văd tot Transfăgărășanul. Am văzut străzile, copacii și munții. Momentul cel mai greu a fost urcarea și alergarea în tunel. Se auzeau foarte tare sunete de claxon și era întuneric.

I: Cum te pregătești pentru o cursă importantă?

A: Fac atletism o dată pe săptămână și fac cu mama ture în parcul Herăstrău în weekend. Cursele la care alerg sunt la o distanță destul de mare, la câteva luni, nu am o dietă anume. Înainte de cursă, nu mănânc foarte mult: pâine cu gem și câteva legume.

I: Ce-ți place și ce nu-ți place la alergare?

A: Nu-mi plac deloc urcările, cum am zis și mai devreme, dar și antrenamentul uneori, pentru că trebuie să alerg mult și des. Îmi place că alerg cu părinții. Și o altă parte bună este că îmi doresc foarte mult să alerg. Este o plăcere pentru mine. Îmi place că ies afară și că mă bucur de  soare.

I: Cum ți se pare experiența alergării în familie?

A: Sunt bucuros că alerg cu părinții, ei m-au învățat. Ne ajutăm unul pe altul, iar când am eu o cursă și ei nu aleargă, mă încurajează foarte mult și îmi dau sfaturi foarte bune.

I: Ce înseamnă alergatul pentru tine?

A: Alerg oriunde aș fi, chiar și la școala și în casă. Îmi place mult și mă distrez când alerg. Este ca o joacă, dar pe care o iau în serios.

I: Ce-ți place să faci în timpul liber?

A: Îmi place să ies afară cu câinele meu care are 4 luni. Tata își dorește ca și el să fie vegetarian, dar mai scapă din când în când și carne. Îmi place să jucăm jocuri în familie, de exemplu Rummikub, Monopoly, șah, Macao și să mergem în parc.

I: Pentru ce cursă te antrenezi acum?

A: Mă pregătesc pentru o cursă care va fi în septembrie. O să alerg 33 de kilometri. Am început deja pregătirile pentru ea.

Un program de mentorat creat de un elev de clasa a 6-a

Sandra, elevă în clasa a 6-a delta, a inițiat de curând un program de mentorat, Avenor Mentorship Programme (AMP), în cadrul căruia invită la școală persoane care pot împărtăși colegilor ei lecții de viață. Primul invitat a fost Tedy Ursuleanu*, supraviețuitoare a incendiului din Colectiv care le-a povestit elevilor noștri despre modul în care supraviețuirea i-a schimbat total mentalitatea, a transformat-o într-o persoană mai implicată social și civic și dornică să învețe lucruri noi și să-și depășească fricile. Vă invităm să aflați dintr-un text scris chiar de Sandra despre ce și-a propus să facă în acest program și despre ce a înseamnat această primă întâlnire pentru ea și pentru colegii ei.

Totul a pornit de la modul în care folosim rețelele sociale. Ele nu sunt neapărat un lucru rău, dar de cele mai multe ori nu au o influență bună asupra noastră. Lucrurile pe care le vedem pe Instagram sau Snapchat sunt divertisment și atât. Nu ne oferă mai mult. Chiar ne fac mai nesociabili. Copiii au nevoie de modele de la care pot învăța. Au nevoie de cineva care să îi îndrume în direcția potrivită. Acest proiect le oferă ocazia să afle lucruri importante în viață de la oameni care au învățat anumite lecții pe pielea lor.

Cum am ajuns la acest proiect? În clasa a 5-a mi-am dat seama cât de mult îmi place public speaking-ul, cât de puternic este în transmiterea informațiilor. Am conștientizat această pasiune în semestrul doi, când am început să pregătim discursuri în fiecare săptămână. Anul acesta m-am alăturat Consiliului Elevilor, loc în care sunt promovate proiectele elevilor. M-am gândit să profit de ocazie și să transform această pasiune într-un proiect, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să învăț lucruri de la alte persoane, mai ales prin public speaking. Acea senzație că poți vedea persoana respectivă în viață reală și să îi observi emoția, să îi trăiești fiecare cuvânt, pentru mine este incredibil.

Am început să caut pe internet români care au făcut/trăit lucruri incredibile M-am uitat la diverse prezentări TED ținute în România. Am găsit discursul susținut de Tedy Ursuleanu la TEDx Bacău. Cred că de la prima ei glumă a început să îmi placă de ea: „Eu sunt Tedy, nu cum scrie aici TEDx ci y.” A urmat povestea ei de viață după Colectiv, care m-a emoționat profund. Eram deja foarte motivată să o aduc la Avenor și să o cunosc mai bine. Am scris o propunere de proiect, inclusiv o listă cu potențiali speakeri. Proiectul a fost aprobat, iar eu a trebuit să trec la treabă.

I-am găsit numărul de telefon pe pagina de Facebook. Mi-am făcut o lista cu lucruri pe care trebuia să le spun și am sunat-o. Nici măcar nu a stat pe gânduri și ne-a acceptat invitația. Chiar dacă a simțit de la telefon că eram un copil, a luat lucrurile foarte în serios. Mi-a cerut mai multe detalii pentru a face o prezentare cât mai aproape de ceea ce ne doream noi. În paralel, am pregătit posterul care anunța prezentarea și l-am lipit prin școală. Posterele s-au dovedit foarte utile. În următoarele zile toată lumea știa despre „doamna de la Colectiv” care o să vină să ne vorbească.

După câteva zile, a venit momentul prezentării realizate de Tedy Ursuleanu, o supraviețuitoare Colectiv, dar și una dintre cele mai optimiste și puternice persoane pe care le-am cunoscut vreodată. Prezentarea ei a fost foarte inspirațională, iar zâmbetul pe care l-a arătat în timp ce prezenta, făcea atmosfera foarte plăcută. Era exact ce mi-am dorit când am gândit proiectul. S-a observat efortul și dedicarea pe care l-a depus. Iar pentru asta, va avea mereu aprecierea noastră.

Din impresiile pe care le-am auzit, copiilor le-a plăcut foarte mult Tedy. Prezentarea nu i-a plictisit deloc, ceea ce m-a făcut foarte fericită. Am învățat de la Tedy să ne acceptăm așa cum suntem și să nu ne dăm bătuți. Un lucru foarte important, care chiar ne-a luminat pe toți, a fost că înfățișarea nu contează, ci personalitatea din spate. În plus, ne-a împărtășit motto-ul ei: „Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, vei găsi o cale, dacă nu, vei găsi o scuză.”- Frank Banks.

Acest proiect mi-a dat ocazia să cunosc un om incredibil. Sunt foarte motivată să continui acest proiect, să cunosc alți oameni la fel de minunați care să ne inspire prin poveștile lor de viață.

*Puteți vedea imagini de la eveniment pe pagina noastră de Facebook

Interviurile Ioanei: Sportul și școala, în echilibru

Continuăm seria de articole săptămânale prin care vă invităm să descoperim împreună pasiunile și talentele membrilor comunității Avenor College. Inițiativa îi aparține Ioanei, elevă în clasa a 9-a la Liceul Avenor.

Theodor (clasa a 8-a) iubește fotbalul și se antrenează zilnic pentru a deveni un viitor star în acest sport. I se spune TH și e un exemplu pentru modul în care reușește să țină în echilibru antrenamentul pentru performanță și implicarea la școală.

Ioana: Spune-ne câteva cuvinte despre TH. Cum te-ai prezenta pe tine?

TH: Mă prezint muncitor, ambițios și îmi place să reușesc ceea ce-mi propun.

: Ai obținut rezultate excelente în fotbal și ai fost apreciat de multe echipe din Premier League în urma unui trial în Marea Britanie. Te-ai antrenat în luna iunie a anului trecut la Manchester City. Cum ți s-a părut această experiență?

TH: Mi s-a părut o experiență foarte plăcută deoarece am cunoscut persoane noi, locuri noi și tipuri de antrenamente diferite de cele din țară. A fost foarte prielnic.

I: Cu ce amintiri și noi abilități te-ai întors acasă?

TH: Mi-am dat seama că dacă vrei sa reușești, trebuie să muncești mult mai mult. Adică aici, în România, mă gândeam că este mult mai simplu, dar dacă vrei să ajungi în străinătate, nivelul de muncă trebuie să fie mult mai ridicat.

I: Ai vreun model în fotbal?

TH: Am mai multe modele, pentru că nu există om care să aibă toate calitățile. Așa că încerc să iau cât mai multe calități de la mai multi fotbaliști. Un exemplu ar fi un jucător chiar de la Manchester City,  Kevin De Bruyne, care îmi place pentru că, deși este un jucător foarte bun, este totuși modest și nu se laudă cu calitățile sale.

I: Pe ce post activezi și de câte ori te antrenezi pe săptămâna?

TH: Sunt mijlocaș central și mă antrenez la un club privat, „Sport Team”, de 5 ori pe săptămâna, iar în weekend am câte un meci.

I: Cum îți organizezi viața la școală și antrenamentele? Cum te ajută școala în această privință?

TH: Încerc să le țin într-un echilibru. Pentru mine, fotbal fără școală nu se poate, deoarece dacă te axezi doar pe fotbal, poate interveni o accidentare, iar dacă nu ai școală, nu mai ai ce să faci după în viață.

I: Care este cel mai bun sfat pe care ți l-a dat cineva?

TH: Cel mai bun sfat pe care l-am primit de la părinți și de la antrenori a fost să nu îi ascult pe ceilalți și să-mi urmez visul.

I: Ce este cel mai greu în fotbal după părerea ta?

TH: Cel mai greu în fotbal este să rămâi la nivel înalt. Să nu crezi că ai ajuns cel mai bun, ci să încerci să te menții acolo sus.