Autor: Avenor College

Ioana a venit la Avenor College International High School în clasa a 9-a și adaptarea de la sistemul românesc la sistemul Cambridge a intimidat-o la început. Materiile noi și diferențele dintre cele două sisteme au îngrijorat-o, dar cu ambiție și ajutor din partea profesorilor de la Avenor a reușit să-și învingă temerile și să-și depășească limitele pe care simțea că le are.

„Sunt recunoscătoare profesorilor mei pentru susținerea și răbdarea lor și mă bucur că de când sunt elevă la Avenor am avut și am parte de foarte multe oportunități de a descoperi domenii noi pe care le pot lega de pasiunile mele”, spune Ioana.

Acum, în clasa a 10-a, Ioana și-a descoperit pasiunea pentru Computer Science și, îndrumată de Mr. Ali Yuksel, dirigintele ei, a participat la Girls in AI – Romanian Hackathon, un concurs internațional în care elevi din toată lumea își propun să rezolve probleme globale cu ajutorul tehnologiei viitorului – Inteligența Artificială.

Vă invităm să aflați mai multe despre experiența Ioanei din acest video.

Interesat de liceul Avenor?

---

Iarina, elevă în clasa a 9-a, iubește caii și a concurat pentru prima dată într-o competiție organizată de Federația Ecvestră Română luna trecută. A obținut locul 1 la ambele probe la care a participat și s-a bucurat de reușită cu lacrimi în ochi, pentru că venea după luni de antrenamente care au învățat-o cât de important este să fie empatică cu animalul, să lucreze în echipă și să-și sincronizeze mișcările, dar și să-și depășească limitele, atât fizice, cât mai ales mentale. 

Vă invităm să citiți povestea ei și să aflați mai multe despre pasiunea pentru echitație și care sunt lecțiile cele mai importante învățate practicând acest sport.

Prima dată m-am urcat pe un cal mare la vârsta de 8 ani. Mă mai urcasem pe ponei pentru diferite plimbări înainte, însă la această vârstă am început să iau primele lecții de echitație. M-am îndrăgostit de cai încă din prima clipă, iar la această iubire a contribuit și bunicul meu, care a fost veterinar și care mergea călare la serviciu.

Deși nu mergeam regulat și era mai mult o activitate pentru când vremea era frumoasă, mi-au plăcut enorm lecțiile și antrenamentele. La vârsta de 10 ani am căzut pentru prima dată de pe cal și mi-am scrântit genunchiul, iar din cauza asta nu am mai putut călări un an. Cu toate acestea, nu am prins frică de acest sport, și am fost nerăbdătoare să mă întorc în șa. Treptat, am început să învăț și cum să cad, ceea ce m-a ajutat enorm în următoarele căzături pe care le-am avut.

Am început să mă antrenez de performanță abia în septembrie 2020, odată ce m-am și mutat la alt club ecvestru. Curând mi-am dat seama că nu e deloc același lucru cu a mă antrena doar de plăcere o dată pe săptămână, cum făceam înainte. În echitație, trebuie în primul și-n primul rând să înțelegi mentalitatea calului. Sub tine se află un animal de 550 de kilograme, care gândește complet diferit față de oameni. Trebuie să fii în control fără a fi impunătoare, trebuie să fii relaxată, dar atentă la tot ce mișcă și trebuie să continui chiar dacă îți este frică.

Echitația m-a învățat disciplina. Chiar dacă obosesc și simt că nu mai pot, nu am voie sa mă opresc din exercițiu, trebuie să îl duc până la capăt, fiindcă nu sunt doar eu în acest sport. Fac echipă cu un animal extrem de deștept și nu trece o zi în care să nu apreciez faptul că mă lasă să îi fiu alături. Trebuie să mă gandesc la cum este coordonată fiecare parte din corpul calului și din corpul meu, în timp ce mișcările trebuie să curgă în armonie una după alta, ca într-un dans. Trebuie să fiu atentă la impulsia și puterea pe care el le execută, la fiecare centimetru în care mâinile, picioarele sau spatele meu sunt poziționate, mai în față sau mai în spate.

Iubesc acest sport fiindcă mă învață răbdarea, comunicarea, încrederea de sine și este extrem de satisfăcător. După ore de antrenament, căzături, greșeli, zile proaste, lecții dimineața devreme ori seara târziu, cel mai bun premiu pe care îl pot câștiga este să-mi iasă mișcarea. Lucrul la care mă gandesc și care mă ajută în a merge mai departe în fiecare antrenament este că nu trebuie să fiu perfectă din prima, ci trebuie să fiu mai bună decât ieri, pentru că astfel progresez. Mental, un călăreț trebuie să lucreze enorm cu el însuși, poate chiar mai mult decât fizic, deoarece cele mai grele obstacole sunt chiar în mințile noastre. Echitația este o artă, plină de compasiune, curaj, empatie și foarte, foarte multă munca.

Mi-am făcut debutul la primul meu concurs al Federației Ecvestre Române la finalul lunii februarie 2021. Concursul s-a desfășurat pe parcursul a două zile, în care am participat la două probe: progresie de dresaj și cavalete. Progresia de dresaj este o probă ce combină toate elementele din călărie ce se pot face doar cal-călăreț, fără niciun alt obiect. Arena are litere la distanțe prestabilite, iar călărețul trebuie să-și ghideze calul în toate mersurile (pas, trap, galop) între ele, să facă cercuri, diagonale, schimbări de mână, serpentine, opriri și porniri fix în acele litere. Este proba supremă în armonia cal-călăreț. 

Proba de cavalete constă în trecerea calului ori la trap, ori la galop, peste niște bare pe pământ, într-un traseu prestabilit. În ambele zile în care am participat, am luat locul 1 la ambele probe. Mi-a venit să plâng de fericire, fiindcă chiar dacă știam că am dat tot ce-i mai bun, nu mă așteptam. Am fost foarte mândră de mine și de calul pe care l-am călărit.

Aștept cu nerăbdare următorul concurs și mă antrenez în forță de trei ori pe săptămână pentru a scoate rezultate la fel de bune la probe și mai grele. 

Tudor G. este elev în clasa a 12-a la Liceul Avenor și are deja un palmares de business impresionant: mai multe proiecte IT create de la zero. Vă invităm să aflați mai multe despre parcursul lui Tudor dintr-un nou interviu din seria inițiată de Ioana – și ea elevă în clasa a 12-a Liceul Avenor – dedicată pasiunilor și talentelor membrilor comunității Avenor.

Ioana: Spune-ne câteva cuvinte despre tine, cum te-ai prezenta?

Tudor: Pot spune că sunt o persoană liniștită, văd lucrurile obiectiv și îmi place să fac business.

Ioana: De unde provine pasiunea ta pentru Computer Science?

Tudor: În clasa a 6-a a început totul. Am început să mă duc la orele de informatică, am învățat și am participat și la Olimpiadă. Apoi, am vrut să învăț și să înțeleg și alte informații față de ce se studia la ore și așa a început să-mi placă din ce în ce mai mult. După un an sau doi în care am tot învățat, am deschis o firmă cu un prieten, unde am programat non-stop, am făcut website-uri și proiecte diferite. Acum am și alte firme cu alți prieteni unde programez mai puțin, dar tot coordonez tot din punct de vedere tehnic.

Când eram mic, voiam să mă fac om de știință sau veterinar, dar nu era nimic definitoriu în mintea mea. Oricum, cu Computer Science, chiar dacă învățam foarte mult, nu mă gândeam că o să fac o carieră din asta. Totul a început ca un hobby la 15 ani. De-abia acum aproximativ un an a început să devină mai serioasă treaba și am început să mă gândesc mai mult la viitorul și cariera mea.

Ioana: Știu că te ocupi de trei proiecte mari în afara școlii. Povesteste-mi despre cum a început totul, cum ți-a venit ideea să le implementezi și cum ai ajuns să poți să te întreții singur din munca ta?

Tudor: Sincer să fiu, până acum un an și jumătate sau doi, nu mă gândeam deloc la partea cu banii, ci doar la ce tare e să am proiectele mele, unde făceam un site sau două. Oricum, din aceste website-uri, fiind și la început, nu câștigam foarte mulți bani. Era foarte interesant să învăț eu, singur, cum se fac lucrurile, cum pornesc un business de la zero, pur și simplu să încerc să văd ce iese. Eu așa am învățat toate lucrurile pe care le știu acum, și datorită acestui lucru sunt foarte comfortabil cu proiecte mari și sume foarte mari de bani. M-am obișnuit de la început singur, să știu tot ceea ce fac.

Ioana: Cum reușești să-ți împarți timpul între școală și lucru? Și, mai ales, cum reușești să le faci pe toate la un nivel ridicat?

Tudor: Asta este cea mai grea parte. Pur și simplu am un program foarte bine pus la punct, adică am o aplicație pe telefon, unde îmi fac programul până la minut. Mă țin foarte bine de acest program, mai ales la școală, pentru că aici programul este oricum bine pus la punct, cu ore care încep și se termină la timp. Dacă, de exemplu, am o ședință, iar persoana cu care trebuia să mă întâlnesc întârzie mult, le transmit că îmi pare rău și că nu mai vin. Altfel, chiar nu am cum să mă ocup și de școală, și de proiecte, și de teme. Oricum, temele de la școală îmi ocupă foarte de mult din program.

Ioana: Cum te-au susținut oamenii din jurul tău?

Tudor: În general, prietenii mei m-au susținut, părinții de asemenea, dar până în punctul în care proiectele mele au interferat cu școala. Mi-au spus că trebuie să pun școala pe primul loc. Acum, odată ce au văzut amploarea proiectelor mele, m-au susținut 100%, dar tot cu condiția că trebuie să rămân concentrat și pe școală. Per total, nu pot să zic că nu am fost susținut pentru că toți oamenii din jurul meu au spus “Go for it!”.

Ioana: Cum a fost trecerea de la sistemul românesc la sistemul Cambridge? A fost mai de ajutor pentru tine?

Tudor: Mi se pare mai potrivit sistemul Cambridge pentru mine, pentru că trebuie să fii mult mai independent. M-a ajutat foarte mult acest lucru, pentru că eu oricum eram foarte independent înainte, iar acum pot să-mi organizez programul cum vreau eu. La o școală de stat ar fi fost imposibil să mă descurc.

Ioana: Ce alte pasiuni mai ai? Ai timp sa te ocupi și de alte hobby-uri?

Tudor: Îmi place să mă interesez de partea științifică, și puțin medicina, și să-mi fac proiectele mele separate de cele de business când am timp. Mă mai joc pe calculator, dar foarte puțin, maximum 3-4 ore pe săptămână. În schimb, ies afară în fiecare seară cu prietenii, vreo oră, două, pentru că nu pot să lucrez în fiecare zi de dimineață până seară.

Ioana: Ți-ai început cariera deja și lucrezi la pasiunea ta zi de zi, ceea ce este foarte rar pentru cineva de vârsta noastră. Care sunt obiectivele tale pe plan personal?

Tudor: Pe partea personală, simt că toate proiectele pe care le fac mă ajută să fiu cu picioarele pe pământ și să fiu modest – acesta este punctul meu forte, îmi doresc mereu să rămân modest. Vreau să fiu un om înțelegător și simt că am ajuns cât de cât acolo. Mai am de lucrat la anumite aspecte cum ar fi la faptul că în unele situații mă enervez cam repede.

Ioana: De regulă, îmi întreb invitații “unde te vezi peste 5 ani?”. În cazul tău, aș vrea să te întreb: “peste 5 ani te vezi făcând același lucru ca acum sau vrei sa explorezi și alte oportunități?”

Tudor: Sincer, nu vreau să fie un cliché, dar dacă mă întrebai acum un an cum mă văd eu acum, nu mi-aș fi putut imagina că o să fiu în punctul ăsta niciodată! În 5 ani, nici atât! Dacă lucrurile o să meargă așa cum au mers anul acesta, un an care nu a fost foarte bun în general, dar business wise mie mi-a mers foarte bine, nici nu vreau să știu ce-o să se întâmple! 😊

Interesat de liceul Avenor?

---

Avenor College a participat în luna februarie la concursul Mangahigh, alături de alte 125 de școli din toată lumea. Anul acesta, școala noastră a obținut locul 1 în topul școlilor participante din România și din Europa de Est, și locul 8 în lume. Vă invităm să aflați mai multe despre experiența participării la această competiție de la profesorii și elevii noștri.

Mihaela Ancuța, Profesor de Matematică și Mathematics Curriculum Leader:

Mangahigh este despre provocări, competiție, perseverență, ambiție și suspans. Este una dintre primele platforme de gamificare pentru matematică și coding și conține jocuri inovatoare, adaptate nevoilor elevilor. Nu numai că elevii concurează cu colegii de clasă și cu ceilalți elevi de la alte școli din toată lumea, dar lucrează la nivelul individual de cunoștințe și abilități și învață concepte noi în timp ce rezolvă probleme matematice prin joc. Mai mult decât atât, Mangahigh îmbunătățește abilitățile de lucru în echipă ale elevilor, iar pe măsură ce finalizează activități de matematică, obțin puncte pentru școlile lor în clasamentul competiției. 

Ioana, clasa a 10-a: A fost primul meu concurs de matematică din perioada liceului, dar în trecut am participat la olimpiade, Comper și altele. Experiența online pe care am trăit-o participând la concursul Mangahigh m-a făcut să mă îndrăgostesc de genul acesta de concurs, care îți solicită atât cunoștințele matematice dar și logica și atenția, greșelile presupunând repetarea exercițiului. Atât nivelul de dificultate, cât și tipul problemelor variază – majoritatea sunt de tip grilă, multe ilustrând situații de zi cu zi, sau jocuri care te pot ajuta la creșterea scorului. Contează foarte mult corectitudinea și munca. Clasamentul primilor 10 din școală și al clasei a fost vizibil, iar pe mine m-a motivat să lucrez mult să ajung și eu între primii. Am apreciat diversitatea exercițiilor și posibilitatea de a lucrat în intervalele în care mă pot concentra cel mai bine. Pe lângă faptul că a fost o schimbare în rutina de a lucra past papers (pregătirea pentru examene, n.r.), simt că mi-am îmbogățit abilitatea de a îmbina logica și cunoștințele matematice în rezolvarea unor probleme practice. La școală am lucrat o săptămână în timpul orelor de matematică (aproximativ 5 ore), iar în timpul liber am alocat puțin mai mult timp, în fiecare seară pe durata evenimentului cam 2-3 ore, uneori și mai mult. 

Ana, clasa a 2-a: Îmi place foarte mult matematica și m-am bucurat foarte tare când am auzit că vom putea participa și anul acesta. A fost primul meu concurs de mate. 

În timpul săptămânii, la școală, am lucrat 3 ore, iar în weekend chiar și 6 ore. Odată ce începeam să rezolv problemele, nu mă mai puteam opri. Mi-au plăcut cel mai mult problemele fără limită de timp, pentru că mă puteam concentra mai bine pe logica problemei. 

Mara, clasa a 5-a: Mangahigh are tot felul de probleme de matematică, unele sunt bazate pe joculețe de logică, altele sunt probleme pe care trebuie să le rezolvi pe hârtie. La școală petreceam 2 ore, iar acasă aproape 4.

Cel mai mult la acest concurs mi-a plăcut că am putut să învăț jucându-mă și am putut înțelege mai bine anumite concepte pe care le-am învățat la orele de mate. 

Matei este elev în clasa a 4-a și este pasionat de scrierea creativă. Ne-am bucurat să aflăm că în urma participării la Black Sea Schools Creative Writing Competition, a câștigat locul 3 la categoria lui de vârstă. Participarea la astfel de competiții le oferă elevilor oportunitatea de a-și îmbunătăți abilitățile de comunicare și de a face performanță în domeniile care îi atrag și pentru care au o inclinație specială. Vă invităm să citiți textul care i-a adus lui Matei acest premiu.

 

The Imposter – By Matei A. from 4 Alfa

It was raining cats and dogs in a freezing dark evening. William was coming back home from work and was in a bad mood because he thought about the fact that what he accomplished lately wasn’t up to his expectations even if all his workmates grudgingly thought he did a good job which they weren’t able to do.

William was an outstanding designer, worldwide renowned for his creativity and abilities to imagine in a turn of a hand, all kinds of new, astonishing clothes models. And of course, most of his colleagues couldn’t see that with good eyes, because all the praises coming from the manager belonged to him. But nevertheless he wasn’t satisfied with himself, in his opinion he was not worthy of his fame. And that was a recurring thought that came into his mind, and gave him no peace.

Since college he had been haunted by a sort of insecurity concerning his achievements, whatever they might have been. He had it still clear in his mind, what had happened before he graduated. He had been working a lot for his exams, but, unfortunately, he had an emotional character and could get nervous, losing his temper very easily. During the exams he performed very well although he thought he couldn’t because he didn’t get over his negative emotions. William was experiencing now the same feeling as in the old days.

He was about to come up and present a brand new collection of sneakers, the next day in the morning. He had a variety of models in his mind, but the same feeling of uncertainty appeared again. He wasn’t sure he could perform well. Having all this in mind, and spending a sleepless night, sketching and sketching, the next morning he drove to work and while he was parking the car in front of the glass sky-scraper, William realized that he left home the whole collection of designs. The time was too short till the presentation, so he couldn’t go back home to take the sketches. Then he went up sluggishly and lost in thoughts to his office where he met his manager and colleagues who, without knowing what happened, wished him good luck. He disregarded them all, thinking about how to improvise, not having the designs at hand.

There were several designers from other companies. William immediately noticed that all of them had their sketch files. He was the only one without them. When his turn came, he nervously asked for a board and some markers, and proceeded to draw all his collection.

Unfortunately he didn’t have any colors but all the assistance and the judges were stunned. You could see the judges whispering to each other, praising William about how good he is at drawing without any kind of “ruler” help. William though, was anxious. His hand was shaking. He thought what he did wasn’t good enough and nobody was going to appreciate it. And then finished. There was a silent moment when the judges just stared and admired the designed collection. Then, one of the judges started speaking.

“Well, William, this is brilliant. I’m sure that we will find a spot for your collection in our market, and as well for you! In the firm of course,” she rushed.

William was trying to put himself together and decide. It was the biggest designing company of all! It was a rough choice. He looked at his boss. His boss had an “ I’m so proud of you” face.

“Thank you for your offer, but I’m afraid I am going to continue with my firm,” William said.

Everyone in the room couldn’t possibly understand why. That was totally unexpected. He left quietly from the big room with a big smile on his face. He was wondering what he accomplished. Fame, he had it. Talent, he had it. He earned some money but the number one thing he won was self-confidence. William could feel relieved. The insecurity feelings were finally gone for him.

*

The Imposter Syndrome

The Imposter syndrome also known as the Imposter phenomenon is a psychological pattern in which a person doubts their skills, talents and accomplishments. It describes feelings of severe inadequacy and self-doubt that can leave people fearing that they will be exposed as a “fraud”. Impostor experience may be accompanied by anxiety, stress, rumination, or depression. It was first identified in 1978 by psychologists Pauline Rose Clance and Suzanne Imes.

 

 

Atunci când pasiunea pentru scrierea creativă și matematica se întâlnesc, se întâmplă lucruri minunate. La inițiativa Mihaelei Ancuța, profesoară de matematică și Mathematics Curriculum Leader, a apărut MATH-LY-NEWS, prima revistă de matematică Avenor. Vă invităm să aflați mai multe despre cum a apărut și despre echipa de elevi care contribuie la realizarea ei.

Mihaela Ancuța: Conform teoriei autodeterminării, spre care mi-am îndreptat atenția de ceva timp și pe care încă o studiez, pentru ca este fascinantă și cred foarte mult în ea, fiecare ființă umană (în particular și elevii noștri) se naște cu trei nevoi psihologice de bază: nevoia de conectare, nevoia de competență și nevoia de autonomie. Elevii au nevoie să fie văzuți, valorizați, respectați, să simtă că sunt unici, au nevoie să se simtă conectați, aparținând unui grup. Mai au nevoie să se simtă în stare, să simtă că pot să realizeze ceva, că sunt capabili și, foarte important, au nevoie să facă alegeri, să ia decizii. În momentul în care toate aceste nevoi sunt satisfăcute, orice elev va avea o stare de bine, motivația lui intrinsecă va crește și implicit rezultatele lui în tot ceea ce face. Progresul este uimitor.

Tot procesul pe care îl implica realizarea revistei, întâlnirile de brainstorming pe care le avem, modul în care comunicăm unii cu alții, provocările pe care le au, alegerile pe care le fac, le oferă elevilor cadrul necesar pentru ca aceste nevoi sa fie satisfacute.

Îmi amintesc prima discuție cu Alexandra, pe care am întrebat-o dacă dorește să se alăture proiectului:

Bună, Alexandra, am văzut articolul despre proiectul tău de bursă și aș vrea să te felicit pentru ideea de a organiza un club de scriere creativă! – i-am spus că o apreciez pentru talentul ei de scriere creativă și pentru alte lucruri pe care le mai auzisem despre ea, apoi i-am spus direct: 

Vin către tine cu o „ofertă de job”. Ți-ar plăcea să fii editorul primei reviste de matematică Avenor?

Reacția ei a fost minunată: 

Daaa! Bineînțeles! Iubesc să scriu și iubesc la fel de mult și matematica! 

Sunt convinsă că reacția ei a venit în urma faptului ca s-a simțit văzută, apreciată, s-a simțit valorizată.

Mă opresc acum și o voi lăsa pe ea să vă spună mai multe despre revistă :).

Alexandra P. (clasa a 8-a Omega): Vă prezint prima ediție a revistei Avenor de matematică, MATH-LY-NEWS.

Această revistă este menită să informeze colegii pasionați de matematică, la fel ca noi, despre evenimentele actuale din lumea fascinantă a matematicii.

Se adresează celor care parcă nu se pot opri din a ridica mâna în timpul lecțiilor de matematică, celor care sunt dornici să își extindă cunoștințele pe tema matematicii, celor care posedă o curiozitate interminabilă și, cel mai important, celor cărora le place foarte mult să fie provocați.

Revista va conține diverse articole, toate legate de matematică. Acestea pot varia de la interviuri interesante cu profesorii de matematică de la Avenor, la articole captivante și curiozități matematice distractive.

Este scrisă de elevi pentru elevi, de iubitorii de matematică pentru colegii iubitori de matematică. Este scrisă în întregime de avenorieni, adresată altor avenorieni cu o pasiune similară în continuă creștere pentru matematică. Momentan avem o echipă formată din 4 redactori de la clasele a 8-a și a 9-a: Sara R., Mara B., Sandra P. și Sara C. Revista nu ar fi prins culoare fără ajutorul Lisei Ț., graphic designer-ul nostru. Pentru următoarele ediții ne propunem să implicăm câți mai mulți colegi, atât de la clasele de gimnaziu, cât și de la liceu.

MATH-LY-NEWS va apărea lunar și va fi disponibilă în Google Classroom, dar și pe site-ul Avenor.

Dacă împărtășești pasiunea noastră pentru matematică, dacă îți plac provocările și dacă acest articol ți-a stârnit interesul, te invităm să citești revista noastră aici.

 

Alexandra (clasa a 10-a) și-a dorit să-și ajute colegii mai mici să se acomodeze mai ușor cerințelor liceului Avenor. Astfel, a creat un program de tutoring în care ea și alți colegi-profesori fac ore suplimentare cu elevii care-și doresc acest lucru. Vă invităm să aflați mai multe despre proiectul de bursă al Alexandrei din acest interviu.

 

Avenor College: Povestește-ne despre proiectul tău: care a fost ideea inițială și cum te-ai gândit s-o pui în practică?

Alexandra: Mereu mi-am dorit să fac voluntariat, să coordonez un astfel de proiect și să ajut oameni. Din nefericire, din cauza epidemiei, nu mi-am putut îndeplini dorința. Așadar, cu ajutorul doamnei Luminița Susanu, coordonator al programului de burse, am adaptat proiectul de voluntariat și l-am transformat într-un program de tutoring. 

La începutul cursului de IGCSE în clasa a 9-a, nu eram sigură de unde să încep totul. Nu eram sigură cum ar trebui să mă organizez și nici ce așteptări ar fi trebuit să am față de acest curs. Simt că aceste lucruri ar fi putut fi depășite cu îndrumarea unei persoane mai apropiate de vârsta mea, care să fi trecut prin aceeași experiență. De aceea, m-am decis să le ofer această oportunitate celor care sunt la început de drum.

Avenor College: În ce stadiu este acum proiectul? 

Alexandra.: Proiectul este în continuă dezvoltare. În acest moment suntem în total cinci elevi-profesori care oferă ore suplimentare pentru doi elevi din clasa a noua. În total avem șapte ore active pe săptămână. La fiecare oră, elevii-profesori identifică lacunele colegilor la diferite materii și lucrează exerciții suplimentare din lecția de zi. 

Avenor College: Care sunt etapele viitoare? 

Alexandra: În următoarele săptămâni, vom relua recrutarea elevilor pentru a ne putea oferi ajutorul pentru cât mai mulți colegi mai mici. Anul următor dorim să strângem mai mulți elevi-profesori pentru a putea extinde programul și la clasele de gimnaziu, respectiv clasele a opta.

Avenor College: Ce vi s-a părut cel mai dificil la acest proiect?

Alexandra: Cel mai dificil a fost să reușim să atragem elevi în proiect. Posibil ca unii elevi să fi considerat că nu le vor folosi orele suplimentare, dar cei care fac parte din program la acest moment au doar cuvinte de laudă despre orele și elevii care le oferă. 

Avenor College: Ce te-a surprins la lucrul în acest proiect?

Alexandra: Am fost surprinsă de cât de repede s-au mobilizat voluntarii pe care i-am recrutat. Toți și-au respectat sarcinile, nu au existat întârzieri și totul a mers ca și uns. 🙂 

Avenor College: Ce ați descoperit despre voi, ca echipă, lucrând la acest proiect?

Alexandra: Eu, împreună cu echipa de voluntari, am descoperit că lucrurile pot merge „strună” atât timp cât fiecare își respectă programul și atribuțiile. În plus, ne-am apropiat ca echipă și prieteni în același timp. 

Avenor College: Care sunt principalele beneficii aduse de proiectul vostru comunității Avenor?

Alexandra: Pe lângă ajutorul oferit colegilor mai mici, consider că acest program îi aduce împreună pe elevii din ani diferiți, având oportunitatea de a se cunoaște mai bine și de a afla noi perspective. 

 

Deși le desparte o diferență de vârstă de doi ani, pe Maria (clasa a 8-a) și Ilinca (clasa a 10-)le unește pasiunea comună pentru ecologie și mediul înconjurător. Vă invităm să aflați din interviul următor povestea acțiunii de plantare de copaci pe care au planificat-o în cel mai mic detaliu și cum s-au reorganizat după ce evenimentul a fost anulat în ultimul moment. 

 

Avenor College: Care a fost ideea de la care a pornit proiectul vostru?

Ilinca: Prin proiectul meu de bursă mi-am dorit să ajut comunitatea Avenor să devină mai “verde”.

Maria: Ne-am dorit să atragem atenția asupra unei probleme importante la nivel global, și anume tăierile în masă de copaci. Acest subiect m-a interesat încă din clasele primare, motiv pentru care am profitat de oportunitatea adusă de bursă pentru a putea include comunitatea Avenor în interesele mele.

A.C.: Ce ați făcut până în prezent pentru acest proiect și unde sunteți acum? 

Ilinca: În primul semestru al anului, am reușit să organizăm până la ultimul detaliu un eveniment de reîmpădurire – Avenor Reforestation.  

Maria: Proiectul a fost discutat și elaborat, ulterior prezentat fiecărei clase de la Pregătitoare până la a 12-a, iar nivelul înscrierilor a fost peste așteptările noastre – 120 de persoane. Acesta era gata să se întâmple, dar, din păcate, a fost anulat de partenerul cu care lucram, Romsilva. În prezent, am început discuțiile cu coordonatorul nostru pentru organizarea unui alt eveniment Avenor Reforestation, varianta de primăvară.

A.C.: Care sunt etapele viitoare?

Ilinca: Etapele următoare constau în discuțiile cu diferite ONG-uri cu care ne putem asocia și organiza următoarea ediție a Avenor Reforestation. De-abia așteptăm să anunțăm comunitatea, atunci când vom avea mai multe detalii stabilite. 

Maria: De asemenea, urmează să ne înscriem la concursul Eco Film Awards organizat de COBIS, unde vom prezenta într-un scurt filmuleț modul în care am integrat sustenabilitatea în comunitatea noastră prin proiectul Avenor Reforestation.

A.C.: Ce vi s-a  părut cel mai dificil la acest proiect?

Ilinca: Cred că cea mai dificilă parte din acest proiect a fost atunci când a trebuit să formulăm chestionarul de înscriere. Deși pare un lucru mic, personal nu aveam multă experiență cu acest tip de documente. Care era ordinea întrebărilor? Trebuie să cerem adresa de e-mail a participanților? Cum atașez o hartă în chestionar? Toate acestea au fost lucruri mici, dar care m-au învățat deprinderi pe care le folosesc des și care mă ajută și în alte proiecte.

Maria: Cea mai solicitanta parte a acestui proiect a fost să reușim să includem fiecare membru din comunitate, indiferent de vârstă. Acest lucru a necesitat multă muncă, deoarece a trebuit să adaptăm informațiile prezentate de la copii de 6 ani până la adulți. Cu toate acestea, copii au reacționat cu mult entuziasm, ceea ce ne-a încurajat în această călătorie.

A.C.: Ce v-a surprins?

Ilinca: În toamnă, când am organizat proiectul de împădurire, cu toții ne doream să strângem cât mai mulți oameni, și să avem un impact cât mai mare, dar cred că nimeni nu se aștepta să avem peste 120 de înscrieri. Țin minte că ne doream să strângem ceva mai mult de 50, numărul de participanți la ediția precedentă a evenimentului. 

Maria: Un lucru neașteptat a fost interesul copiilor de primar și capacitatea lor de a înțelege, încă de la o vârstă fragedă, importanța copacilor. Acest lucru ne-a ajutat să continuăm și-a asigurat un succes.

A.C.: Ce ați descoperit despre voi ca echipă lucrând la acest proiect?

Ilinca: Datorită faptului că am fost o echipă, am avut oportunitatea de a ne împărți sarcinile, ceea ce ne-a ajutat să lucrăm mai repede și să ne verificăm una alteia micile greșeli. Am avut idei mai multe, dar, cel mai important, am avut un impact mai mare – am prezentat proiectul tuturor claselor de la școala (de la pregătitoare la a 12-a).

Maria: Un avantaj al diferenței de vârstă dintre mine și Ilinca a fost impactul extins pe care l-am avut asupra colegilor noștri. Ea, fiind la liceu, a știut cum să comunice mai bine cu cei de vârsta ei, iar eu m-am descurcat cu cei de vârsta mea, de gimnaziu.

A.C.: Care sunt principalele beneficii aduse de proiectul vostru comunității Avenor?

Ilinca: Cred că Avenor Reforestation a dat șansa fiecărei persoane din comunitate să vină să ajute, ne-a dat șansa de a socializa și de a învăța lucruri noi – cum se plantează copacii, de exemplu. Un alt beneficiu al proiectului a fost acela că am atras atenția întregii comunități, chiar dacă nu toți au putut participa la eveniment. Eu și Maria am mers la toate clasele și am făcut o prezentare, urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri, în care am vorbit despre rata de defrișare din România și din lume, precum și despre beneficiile pădurilor.

Maria: Consider că Avenor Reforestation a atras atenția tuturor elevilor și a stârnit interesul comunității pentru o cauză importantă. De asemenea, căutarea de informații despre tăierile în masă de copacii m-a scos din „bula” în care trăiam, trezindu-mă la realitate.

 

Iarina și Teodora, colege în clasa a 9-a și bursiere la Avenor College, și-au dorit să-și ajute colegii mai mici să afle cât mai multe despre pandemie și despre ce pot face pentru a se proteja. Organizând activități atractive și interesante pentru copii, cele două bursiere au pornit o campanie de informare foarte bine primită de colegi și profesori, care le-a ajutat să descopere ce înseamnă munca în echipă și implicarea într-un proiect pe termen lung.

Avenor College: Povestiți-ne despre proiectul vostru: care este ideea, cum și de ce ați ales-o?

Iarina și Teodora: Ideea proiectului nostru de anul acesta este informarea copiilor din clasele primare și a 5-a despre COVID-19 și despre măsurile de protecție recomandate în timpul pandemiei. Am ales acest proiect deoarece ni se pare un subiect important în vremurile în care trăim, mai ales luând în considerare cât de mult ne afectează viața. Ne-am decis să lucrăm în special cu copiii mai mici, fiindcă știm că putem să le atragem atenția asupra lucrurilor care contează prin jocuri și activități distractive. O expoziție de desene și o competiție pe platforma Kahoot ni s-au părut modul perfect să facem asta.

A.C.: În ce stadiu este proiectul vostru – ce ați reușit să faceți până acum?

Iarina și Teodora: Până acum, am prezentat claselor pregătitoare ideea unei expoziții de desene sub titlul “Viața mea în pandemie”. I-am rugat pe fiecare să deseneze orice vor legat de acest subiect și apoi să ne trimită desenele. De asemenea, am mers la toate clasele de ciclu primar, plus clasele a cincea, în timpul form time-ului pentru a organiza competiții Kahoot. 

Kahoot este o platformă interactivă unde jucătorii trebuie să răspundă atât corect, cât și rapid, alegând una dintre variante la întrebarea afișată pentru a primi puncte. Am făcut un joc Kahoot pentru clasele a doua și a treia și un alt joc pentru clasele a patra și a cincea. Întrebările se bazau pe cunoștințe despre COVID-19 și măsuri de protecție. Fiecare copil din fiecare clasa a participat, iar cel care a câștigat a trecut în finală. 

A.C.: Care sunt etapele viitoare ale proiectului? 

Iarina și Teodora: Primul lucru pe care urmează să-l facem este să le prezentăm copiilor de clasa întâi expoziția de desene. Pentru copiii din clasele pregătitoare și întâi am ales să nu organizăm competiții Kahoot, deoarece ei abia învață să scrie și să citească, așa ca ne-am îndreptat către lucrul pe care-l fac cu toții la acea vârstă – desenează. După ce vom prezenta ideea expoziția și celor de clasa întâi, vom colecta toate desenele de la clasele pregătitoare și întâi. Fotografii cu desenele lor vor ajunge într-o prezentare Google Slides pe care ei, părinții și învățătoarea lor o vor putea accesa oricând. 

Pentru clasele mai mari, pasul următor este crearea următoarei competiții Kahoot. Din moment ce este marea finală, trebuie să punem întrebări mai dificile. Finala va fi organizată într-o întâlnire comună pe Zoom, unde colegii își vor putea susține concurentul din clasa lor. 

A.C.: Ce vi s-a părut cel mai dificil la acest proiect?

Iarina și Teodora: Proiectul nostru a fost foarte bine primit, atât de învățătoare, cât și de elevi. Cu toate acestea, a fost puțin mai dificil să programăm întâlnirile, fiindcă toate învățătoarele au avut mai multe activități cu elevii și a trebuit să găsim un timp potrivit pentru toată lumea.

A.C.: Ce v-a surprins?

Iarina și Teodora: Ne-a surprins foarte mult bucuria și ospitalitatea copiilor. Imediat cum vedeau că au “musafiri” la clasă, erau atenți la noi și curioși despre ce urma să le spunem. Ne-a plăcut foarte tare entuziasmul lor când au auzit că vor juca Kahoot, cum se concentrau pe fiecare întrebare și cum îl felicitau pe câștigător. Au fost tare drăguți și ne-am dat seama că am avut dreptate: copiii chiar pot învăța extrem de multe lucruri prin joacă și metode distractive!

A.C.: Ce ați descoperit despre voi, ca echipă, lucrând la acest proiect?

Iarina și Teodora: Am învățat să lucrăm mai bine împreună și să ne împărțim task-urile mai bine. Cu toate că, fiind colege de clasă, am mai colaborat de-a lungul timpului, lucrul la un proiect ca acesta, care a avut nevoie de mai multă organizare și planificare în avans, ne-a ajutat să descoperim ce ne place mai mult să facem și la ce suntem cele mai bune. 

A.C.: Care sunt principalele beneficii aduse de proiectul vostru comunității Avenor?

Iarina și Teodora: În primul rând, ne bucurăm că am reușit să începem un proiect așa de frumos pe timp de pandemie și școală online. La începutul anului școlar, nu știam când și dacă vom mai avea ore online, iar apoi nu știam dacă vom mai mai veni la școală fizic. La fel ca și ceilalți copii, ne-am adaptat, și considerăm că am adus în școală un proiect educativ pentru clasele primare și a 5-a, din care pot învăța lucruri extrem de importante și interesante despre perioada în care trăim.