Interviurile Alexandrei: Bucuria de a fi profesor

Paul Barrie, Head of Secondary School la Avenor, s-a mutat din Brazilia în România în vara acestui an și își propune să le ofere elevilor din Avenor cele mai bune oportunități și instrumente de învățare, cele mai bune lecții și un curriculum bine structurat.  Toate acestea îi ajută pe Avenorieni să-și atingă obiectivele și să ajungă să urmeze universități de top.

Dar cine este Paul Barrie ca om și ca profesionist? Aflați din primul articol din seria Interviurile Alexandrei, dedicate pasiunilor și talentelor membrilor comunității Avenor.

Alexandra: Spuneți-ne puțin despre dumneavoastră. Ce/cine v-a inspirat să urmați o carieră în educație?

Paul Barrie: Privind în urmă, cred că am avut în liceu 2 sau 3 profesori pe care i-am respectat foarte mult, de la care am avut multe de învățat și care mi-au influențat alegerea carierei. Aceștia mi-au fost aproape de-a lungul anilor de liceu atât din punct de vedere profesional cât și din punct de vedere emoțional. Pentru mine ei au devenit modele, m-au inspirat și astfel m-au motivat să urmez o carieră în educație.

De-a lungul carierei am realizat că motivul pentru care am devenit profesor este acela de a oferi ceva înapoi societății. Așadar, am ales să lucrez alături de tineri și să sprijin următoarea generație.

Alexandra: Care este partea preferată în lucrul cu elevii?

Paul Barrie: Deși pare un clișeu, îmi place foarte mult dinamica pe care o presupune o școală, lipsa repetiției și a monotoniei de care ai parte atunci când îți petreci timpul cu peste 100 de elevi de liceu extraordinari. Discuțiile și dezbaterile profunde, bine structurate și inovatoare pe care le avem împreună, sunt pentru mine un motiv uriaș de satisfacție.

Alexandra: Care sunt unele dintre hobby-urile/interesele dumneavoastră?

Paul Barrie: Am un fiu de 4 ani, așa că majoritatea hobby-urilor mele au ajuns să se învârtă în jurul lui. Hobby-ul meu principal este fotbalul și în special să-l privesc pe el jucând fotbal.

Unele dintre hobby-urile mele, care îl exclud și pentru care de obicei încerc să-mi fac timp când adoarme, sunt să mă uit la filme și să citesc, lucruri care mi-au plăcut de când eram mic. Cred că alocarea a cel puțin 20 până la 30 de minute pe zi pentru lectură este esențială, impactul lecturii fiind vizibil.

În prezent citesc totul despre istoria și cultura românească, subiecte pe care le găsesc fascinante. Cu toate acestea, hobby-urile mele preferate rămân cu siguranță sportul și călătoriile.

Alexandra: Care considerați că este datoria dumneavoastră ca Head of Secondary?

Paul Barrie: Nu mă gândesc niciodată la slujba mea ca la o datorie, ci mai degrabă ca la un privilegiu, deoarece meseria îmi permite să am grijă de tinerii minunați din Avenor – să-i sprijin și să am grijă de ei, să mă asigur că sunt în siguranță și că se dezvoltă armonios – asta este munca mea de zi cu zi.

Datoria mea este să mă asigur că toată lumea vine la școală cu zâmbetul pe buze. Mă străduiesc să le ofer elevilor cele mai bune oportunități și instrumente de învățare, cele mai bune lecții și un curriculum bine structurat. Toate acestea îi ajută pe Avenorieni să-și atingă obiectivele și să urmeze universități de top.

Meseria mea nu se concentrează doar pe elevi, ci și pe profesori. Este de datoria mea să le ofer profesorilor noștri sprijinul și îndrumarea cuvenite astfel încât să devină mai performanți și, în consecință, să crească la fel ca elevii noștri, deoarece viața este un proces continuu de învățare. Meseria mea este să fiu alături și să-i sprijin pe toți, atât pe elevi, cât și pe profesori.

Alexandra: Care sunt obiectivele dumneavoastră pe termen lung pentru comunitatea Avenor?

Paul Barrie: În primul rând îmi doresc să continuăm să obținem rezultate cât mai bune. Cu toții ne străduim pentru acele rezultate de top la A Levels, pentru a continua istoria succesului academic al elevilor Avenor. Dar îmi doresc și să dezvoltăm programele dedicate ghidării elevilor spre universități și viitoare cariere. În plus, căutăm constant modalități creative de a dezvolta în elevi ambiția, determinarea și motivația de a munci și de a se strădui pentru a obține rezultatele la care aspiră.

Avem un plan strategic foarte bun, care se concentrează pe modul în care îi putem trimite pe Avenorienii noștri în lume drept tineri adulți distinși, creativi și echilibrați, care vor realiza lucruri extraordinare în viața lor.

În plus, cel mai important pentru mine este ca, în timp, să devin o persoană în care elevii pot avea încredere și cu care se pot consulta în orice situație. Îmi doresc ca atât elevii, cât și profesorii, să știe că ușa mea este mereu deschisă.

Alexandra: V-ați mutat recent din Brazilia. Care sunt diferențele culturale pe care le-ați experimentat în timpul acestei tranziții?

Paul Barrie:  Principala este și cea mai evidentă: vremea rece! În Brazilia nu este niciodată frig.

Apoi, ceea ce am mai descoperit  aici este că documentele și birocrația sunt mult mai organizate, lucru pentru care sunt foarte recunoscător.

Din punct de vedere cultural încă învăț, mă obișnuiesc cu oamenii, cultura, chiar și cu mâncarea. Mâncarea de aici este delicioasă, deși foarte diferită. În fiecare zi învăț ceva nou!

Brazilia este o țară magnifică iar faptul că am trait acolo a fost o experiență remarcabilă pentru familia mea, o experiență care ne-a oferit amintiri frumoase pe care le vom prețui pentru totdeauna.

Cu toate acestea, acum sunt nerabdator să explorez România cu toate priveliștile minunate pe care le are de oferit!

Alexandra: Dar în ceea ce privește educația?

Paul Barrie: Îmi place să cred că există multe asemănări între cele două țări. La urma urmei, elevii tot elevi sunt indiferent de locul geografic, toți sunt muncitori, ambițioși, cu speranța să exceleze și să fie admiși la  universități  de top, pentru a urma apoi carierele pe care și  le doresc.

Ce pot afirma cu certitudine despre elevii mei de aici este că sunt  niște tineri extraordinari, motivați și politicoși. Abia aștept să-i cunosc și mai bine!

Alexandra: Care credeți că este rolul tehnologiei în sala de clasă, mai ales ținând cont de pandemia COVID-19?

Paul Barrie: Deși această pandemie a afectat aspectele vieții noastre de zi cu zi, ne-a familiarizat și cu diverse mijloace tehnologice de învățare, ceea ce este un lucru important.

Îmi doresc ca fiecare școală să ajungă în punctul în care să aibă puterea de a adapta cu ușurință tehnologia în învățare, atât în cazul profesorilor, cât și în cel al elevilor și al părinților.

Este esențial să înțelegem beneficiile tehnologiei în sala de clasă. Vreau ca elevii să fie confortabili cu utilizarea ei, curioși de noile platforme, aplicații, site-uri etc. Aș vrea ca toată lumea să aprecieze modul în care tehnologia poate îmbunătăți învățarea. Cu toate acestea, este crucial să ne întoarcem din când în când la instrumentele  tradiționalele – pix și hârtie.

Trebuie să învățăm cum să folosim împreună  instrumentele de învățare tradiționale și pe cele moderne pentru a crea cele mai eficiente lecții.

În plus, ar trebui să ne asigurăm că, deși tehnologia este un instrument uimitor, nu o vom lăsa să ne preia viața și să ne distragă atenția de la ceea ce este cu adevărat important.

Alexandra: Cum ați descrie pe scurt filosofia dumneavoastră de predare? Cum s-a schimbat  de-a lungul anilor? 

Paul Barrie: Calificările mele sunt în Germană și Educație Fizică și Sport. De asemenea, sunt examinator International Baccalaureate pentru istorie și germană. 

Experiența mea este data de predarea a numeroase materii, multor elevi din diferite țări.

În consecință, am ajuns să realizez că predarea înseamnă planificare detaliată, activități captivante și, cel mai important, feedback constant, precum și întrebări și dezbateri. Acest lucru ne permite atât mie, cât și elevilor mei să creștem și să ne îmbunătățim performanțele în fiecare zi!

Avenor Christmas Charity Fair – Tradiția merge mai departe

Bună! Sunt Clara din clasa a 10-a iar acesta este primul meu an în echipa de organizare din cadrul Avenor Christmas Charity Fair. Sunt coordonatorul echipei de marketing și comunicare.

După cum știți și probabil vă amintiți din ultimii ani, Avenor Christmas Charity Fair a devenit o tradiție la Avenor College. Iubim acest eveniment magic care aduce aproape de noi spiritul caritabil al Crăciunului. În fiecare an acest eveniment a fost uimitor și semnificativ pentru noi toți. Este un privilegiu pentru echipa de organizare formată din liceeni și o bucurie pentru întreaga Comunitate Avenor.
Sora mea, Ana-Caterina, este Coordonatoarea acestui proiect și în ultimii patru ani am fost inspirată de munca ei. Am încercat să o ajut și să-i susțin proiectul cât de mult am putut, chiar dacă nu eram încă liceană.

Tradiția a început în 2017, când unor elevi din școala noastră le-a venit această idee. În fiecare an proiectul s-a îmbunătățit, elevii s-au implicat mai mult și am reușit să strângem din ce în ce mai mulți bani. Anul trecut, din cauza carantinei, am întâmpinat unele dificultăți. Cu toate acestea, colegii mei organizatori nu au vrut să piardă spiritul Crăciunului și oportunitatea de a fi generoși, așa că s-au adaptat situației și au venit cu ideea minunată de a strânge bani printr-un eveniment Avenor online de Crăciun – The Avenor Charity Advent Calendar. În fiecare zi până în Ajunul Crăciunului am oferit pe paginile de Facebook și Instagram surprize virtuale cu tematică de Crăciun în schimbul unor donații online.
Chiar dacă nu am strâns atât de mulți bani ca în anii precedenți, când am reușit să strângem 45.000 de lei pentru primul Spital de Oncologie Pediatrică construit în România, am fost foarte mândri și recunoscători pentru tot!

Munca din spatele evenimentului

Întregul eveniment este 100% organizat și coordonat de elevi! Consider că anul acesta dorința elevilor de a participa la organizarea târgului a fost foarte mare. Acest lucru se datorează în mod evident faptului că Avenor Christmas Charity Fair este unul dintre cele mai așteptate și iubite evenimente din campus, dar și faptului că anul trecut nu am avut șansa de a-l organiza fizic.

Anul acesta avem cea mai mare echipă de organizare de până acum. Elevii de clasa a XII-a, Ana-Caterina Ciușcă (coordonatoarea proiectului) și Tiberiu Frățilă (managerul proiectului) au demarat procesul de recrutare a echipei de organizare prin partajarea unui Google Forms întregului liceu și tuturor celor care au dorit să participe. Cei interesați l-au completat, exprimându-și dorința de a participa plus detalii despre ceea ce ar prefera să facă în cadrul evenimentului. În prezent avem șase departamente: echipa de logistică, echipa de marketing și comunicare, echipa de resurse umane, echipa financiară, echipa de fotografie și echipa de design grafic. Fiecare echipă are doi coordonatori și șase membri.

Există câteva grupuri de Whatsapp în care au loc multe dintre discuții. Există un grup mare pentru tot liceul, unul pentru fiecare departament și unul pentru coordonatorii. De asemenea, avem un Google Calendar foarte bine structurat în care managerii noștri de proiect stabilesc sarcinile noastre și termenele limită ale acestora, clasificate în funcție de echipa responsabilă. Avem și un folder Google Drive pentru fiecare departament, la care are acces fiecare coordonator. Acesta ar putea la fel de bine fi un eveniment sponsorizat de Google…nu este, din păcate!

Pe lângă toate aceste metode de comunicare online, avem întâlniri săptămânale ale coordonatorilor, iar fiecare departament îsi organizeaza propriile întâlniri. Toți elevii își pun tot sufletul în organizare, lucrând la sarcinile lor chiar și în weekend sau noaptea târziu, încercând din răsputeri să facă acest eveniment cât mai profitabil și mai distractiv cu putință. Apreciem cu adevărat planificarea și comunicarea tuturor, mai ales luând în considerare faptul că avem la dispoziție mai puțin de o lună pentru planificarea acestui eveniment care va dura două zile.

Cauza caritabilă pe care o susținem

În perioada Crăciunului toți devenim mai recunoscători și mai conștienți de ceea ce avem. Primim dar dorim să și dăm înapoi. Ne dorim să îi ajutăm pe cei care nu au aceleași oportunități ca noi, aceleași resurse, aceeași dragoste și sprijin. Noi, adolescenții din Avenor, vrem să-i ajutăm pe adolescenții din Ferentari.

Toți cei care au auzit de Ferentari, cartierul de la marginea Bucureștiului, au auzit de ghetouri, droguri și gunoaie. Cu toate acestea, este, de asemenea, un loc cu oameni plini de speranță, care doresc o viață mai bună pentru copiii din acea zonă, ajutându-i să aibă parte de oportunități pe care ei nu le-au avut cand erau mici. Aceasta a fost ideea din spatele asociației PlayHood: o comunitate de tineri care combină educația cu pasiunea pentru arte de toate felurile: teatru, editare video, editare audio, scriere creativă și povestire. Copiii din Ferentari au oportunitatea să participe la ateliere legate de artă, dar și să dezvolte abilități de bază precum cititul, scrisul și gândirea critică.

În prezent, organizația are un nou vis – „Studiourile Ferentari”. „Studiourile Ferentari” sunt un spațiu în care artele vizuale sunt combinate cu educația digitală pentru a forma următoarea generație de tehnicieni de sunet și lumini, actori sau profesioniști în editarea audio-video.
Donațiile din cadrul târgului îi vor ajuta să îmbunătățească acest studio, dar și pe noi să putem să le cumpărăm haine groase care îi vor ajuta să se pregătească pentru iarnă!
Dorim să-i ajutăm pe acești copii să aleagă arta și educația, nu să recurgă la abuzul de substanțe sau la violență, ceea ce de obicei și din păcate este cazul multor persoane cu trecuturi similare.
Toți banii cheltuiți la Christmas Charity Fair vor fi donați organizației PlayHood.

Târgul nostru este un loc în care să veniți și să vă întâlniți cu prietenii, să vă distrați și să mâncați mâncare delicioasă, dar și să aduceți o schimbare!

Noi, echipa Avenor Christmas Charity Fair, am aprecia cu adevărat contribuția dumneavoastră la acest eveniment și vă invităm să împărtășiți această inițiativă cu familia și cu prietenii. Sprijinul și generozitatea față de această cauză caritabilă ar fi un cadou de Crăciun pentru noi. Dacă vrei să ajuți, accesează linkul pentru a dona!

Vă mulțumim anticipat pentru încurajări și sprijin! Sărbători fericite!

Managerii de Proiect: Ana-Caterina Ciușcă și Tiberiu Frățilă

Ana-Caterina Ciușcă
Avenor Christmas Charity Fair – Coordinator
e: ana-caterina.ciusca@avenor.ro

Tiberiu Frățilă
Avenor Christmas Charity Fair – Project Manager
e: tiberiu.fratila@avenor.ro

Avenor Christmas Charity Fair
e: avenorcharityfair@gmail.com

Limba noastră e o comoară – curiozități despre limba română

Deși suntem o școală internațională, limba română și cunoașterea valorilor identitate și culturale românești reprezintă o preocupare constantă la Avenor College. Ne bucurăm de fiecare ocazie pe care o avem pentru a cultiva identitatea națională și pentru a găsi motive de mândrie autentice pentru elevii noștri.

Zilei Naționale a României este un astfel de prilej de imersiune culturală. De aceea, cu ocazia acestei zile ne-am propus să aducem în lumină limba română, un element profund de unitate etnică și culturală care nu încetează să uimească prin unicitatea ei. 

Dana Papadima, director educațional la Avenor College, iubește limba română și ne învață și pe noi sa o facem în fiecare zi. De data aceasta a cules pentru noi câteva curiozități despre limba română care ne fac să o iubim și mai tare.

 Așadar, știați că:

  1. Româna este singura limbă din grupul limbilor romanice care a supraviețuit în această zonă a Europei în ciuda prezenței valurilor de limbi slavice și uralice;
  2. Româna este o limbă veche de 1700 de ani care s-a conservat foarte bine peste ani. Atât de bine încât, dacă ne-am întâlni cu Mircea cel Bătrân n-ar fi imposibil să ne înțelegem;
  3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivului. Spunem “fata”, “băiatul”, “tabloul”, și nu “la fille”, “le garçon”, “le tableau”, cum ar fi în franceză. Acest lucru conferă o melodicitate intrinsecă în grai, și concizie în exprimare. Practic, ne este de-ajuns un singur cuvânt, ca să ne facem înțeleși atunci când ne referim la un obiect sau la o ființă anume. Majoritatea popoarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
  4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude, dar vine la pachet cu sute de particularități de pronunție (vezi ”ea” din ”ceapa” versus ”ea” din ”Ea merge la școală.”) pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor, natural, fără să avem nevoie de ore de studiu, cum e cazul vorbitorilor de alte limbi (araba, de exemplu).
  5. Româna se aseamănă cu dalmata, o limbă care nu mai are nici un vorbitor în lume.
  6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cuvânt din Europa. “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ” – 44 de litere. Cuvantul definește o boală de plămâni care se face prin inhalarea prafului de siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face, deci nici cuvântul nu se folosește.
  7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO. Româna a intrat în patrimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte: “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, ce exprimă emoții într-atât de specifice culturii noastre, încât traducerea lor în alte limbi este imposibilă.
  8. Un alt aspect unic al limbii române este faptul că are un vocabular latin care funcționează cu reguli gramaticale de tip slav deși există și cazuri în care cele două registre coabitează. Concret, cazurile dativ și genitiv au aceeași formă (ca în latină), timpul viitor și perfect se formează după o regulă hibrid între latină și slavă, dar infinitivul se evită (ca în limbile slave).
  9. Nicio altă limbă nu folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore, sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul tuturor”. Proverbele acestea, spun specialiștii, exprimă cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Cu titlu de curiozitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul frazelor-proverb.
  10. Româna este între primele 8 limbi ale lumii ca număr de cuvinte. Ultima ediție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună 170.000 de cuvinte, fără diminutive (încă aprox. 30.000).
  11. În ciuda vechimii ei, Româna nu are dialecte, aspect fără precedent în lume (vezi triada spaniolă-bască-catalană din Spania).

La mulți ani, România!

România prin ochii străinilor

Ca români, legătura noastră cu România este cu mult diferită fată de legătura pe care o poate avea un străin cu țara noastră, mai ales pentru că noi nu putem schimba această moștenire chiar dacă am vrea. Conexiunea pe care o avem cu România este mai profundă decât faptul că familia noastră este „de prin zonă”.  Am crescut cu diferite tradiții, am trăit diverse întâmplări și avem mii de amintiri care au contribuit la dezvoltarea persoanei care suntem astăzi.  În acest context, ziua noastră națională este concentrată în primul rând pe motivele pentru care noi, ca români, ar trebui să ne iubim și apreciem țara, ceea ce este corect. Totuși, cum ar fi să schimbăm perspectiva? Noi, ca români, nu putem schimba locul de unde venim sau cine suntem, dar străinii ar fi putut merge oriunde în altă parte să lucreze sau să locuiască. Așadar, de ce România?  Aceasta a fost ideea din spatele acestui proiect și mă bucur că unii dintre profesorii mei au fost de acord să participe și să-i dea viață!

Ideea pentru proiect mi-a venit pentru prima dată în jurul lui ianuarie 2021, în timpul unei ore de înot. Antrenorul meu de înot nu era român, așa că am început să mă întreb ce l-a făcut să vină aici în loc să plece oriunde altundeva în lume. Nu l-am întrebat atunci direct, dar am început să mă întreb ce i-a determinat pe profesorii mei străini de la Avenor să vină în România.  Am notat ideea și aproape un an mai târziu am intervievat 4 profesori și noul nostru Head of Secondary și nu mi-a venit să cred cât de interesante și uneori neașteptate au fost răspunsurile pe care le-am primit. Cu siguranță consider că este o experiență plăcută, deși s-ar putea să fiu puțin părtinitoare.

Îmi place să ascult podcasturi, așa că am sperat că voi putea obține o atmosferă similară în interviurile pe care le-am organizat. Unele dintre interviuri au ajuns să fie mai lungi, altele mai scurte, dar experiența în sine a fost extrem de plăcută. Am pregătit câteva întrebări înainte de a mă întâlni cu profesorii, dar toate interviurile s-au transformat în niște conversații pe care mi-aș fi dorit să le am cu sau fără acest proiect, așa că am ajuns să întreb profesorii lucruri la care nici nu mă gândeam înainte de începerea interviului.

Și partea organizatorică a proiectului a mers foarte bine. Am organizat toate interviurile într-o săptămână, fie în pauzele de prânz, fie când aveam o oră liberă. Doamnele de la Office m-au văzut de aproximativ două ori zilnic în acea săptămână, deoarece mă tot întorceam fie să rezerv un alt interval orar pentru sala în care am făcut interviurile, fie să fac interviurile.  Am filmat totul pe tabletă și m-am asigurat că profesorii sunt de acord cu modul în care interviul a fost organizat.

Una dintre părțile mele preferate în acest proiect a fost interesul colegilor mei și curiozitatea de a afla mai multe detalii după fiecare interviu pe care îl făceam.  Ei știau în ce constă proiectul și de fiecare dată când mă întorceam de la un interviu îi întrebam dacă ar vrea să le vadă. Răspunsul a fost întotdeauna un „da” entuziasmat.  M-am bucurat să văd că și alții considerau proiectul la fel de interesant pe cât credeam eu că este.

Să trăiești sau să lucrezi în România ca expat este o experiență unică pentru toți cei care vin aici, așa că a fost incredibil de interesant să văd varietatea de răspunsuri pe care le-am primit la fiecare întrebare pe care am pus-o.

Gillian Carroll este profesoara de fizică și consilier de carieră aici la Avenor și chiar dacă nu a fost de-acord să fie filmată, a fost foarte dornică să-mi împărtășească experiența ei.  Este prima dată când lucrează în afara Marii Britanii, dar deja se gândește că ar putea să se mute definitiv în România când se va pensiona. La 50 de ani, Gillian chiar s-a botezat în România. Familia ei este jumătate irlandeză/jumătate chineză și a crescut în Marea Britanie. Cu toate acestea  se consideră acasă în România mai mult decât în Marea Britanie. Este o mare fană a călătoriilor și a vizitat mare parte din România, cu excepția Deltei Dunării. Iubește peisajului rural românesc, cu amestecul său unic de oameni, mâncăruri și experiențe care așteaptă să fie descoperite.

Joshua Norris este profesor de engleză, iar Katie Hargreaves este profesoara de Media Studies, ambii lucrând în prezent aici la Avenor.  S-au mutat împreună în România, iar aceasta este prima dată când lucrează în afara Marii Britanii și împreună în aceeași școală. Ceea ce este amuzant de menționat e că inițial ei trebuiau să meargă în Rusia, nu în România. Amândoi consideră că România va fi întotdeauna ca o casă pentru ei motiv pentru care au luat decizia de a obține permisul de ședere permanentă la un moment dat. S-au și logodit aici, ceea ce le întărește legătura cu România.

Olivia Robinson este profesoară de engleză la Avenor. A lucrat atât în ​​Mexic, cât și în Kenya înainte de a veni în România și plănuiește să mai rămână aici câțiva ani. Unul dintre motivele pentru care a luat decizia de a rămâne aici mai mult timp este că România îi permite să se simtă tot timpul ca o profesoară, ceea ce îi face plăcere. Îi place să călătorească în România, dar nu este un fan al locurilor populare, precum Sibiul. Îi place mai degrabă să descopere locuri speciale, mai puțin cunoscute de turiști.

Paul Barrie este Head of Secondary la Avenor. S-a mutat aici cu familia în această vară, dar nu a fost aceasta prima vizită la București.  Pe vremea când locuia în Istanbul, a vizitat România împreună cu soția sa pentru a vedea târgurile noastre de Crăciun, deoarece Turcia este o țară musulmană unde nu se sărbătorește Crăciunul la fel ca la noi. A locuit trei ani la Rio înainte de a se muta la București și este încântat că fiul său de patru ani va putea vedea zăpadă pentru prima dată în această iarnă.  El și familia lui au vizitat unele părți ale României, Sinaia fiind până acum preferata lor.

Dacă vrei să descoperi mai multe despre experiențele și impresiile profesorilor despre România, interviurile video sunt disponibile în acest Padlet

La multi ani, România!

Teodora, elevă în clasa a 10-a la Avenor College International High School

My Adventurous Journey Experience

One of the most adventurous and challenging experiences began on the 24th of September 2021, when I received the invitation to participate in the Silver adventurous journey trip to Cheia. I was really excited to challenge my abilities and skills, and learn how to cooperate with my teammates. I didn’t expect to be able to finish the Silver programme so quickly and go on the trip, due to the actual Covid situation, but receiving this great news from my sports teacher made my day the best! A three-day trip, I have been waiting for since the beginning of the Duke of Edinburgh’s Project, was ready to begin 🙂

First day 

Full of positive emotions, courage and an incomparable feeling of enthusiasm, I stepped together with my colleagues, in the reception of the hotel, left our bags there and started putting our special equipment on, together with the map of the city. We took the meal with us inside our backpacks, a bottle of water in order to stay hydrated and went from Cheia to Brasov, as that was the place where the journey took place.

During our way to Brasov, inside the bus, we have completed a table with all of our objectives that we had to reach throughout the day, set times for meetings with our coordinator, and organised which member of the team is going to take photos, deal with the limited budget and encourage the team during hard moments. The weather in Brasov was sunny, we were surrounded by happy people, animated places and the beautiful medieval buildings.

A pleasure for all of us to visit tourist attractions in Brasov, but without using Waze, Google maps, our telephones or any other electronic devices. We were just on our own… interesting, right? I wasn’t afraid, or maybe worried, as I knew from the beginning that me and my team would do a great job together as every single one of us had a different skill. During the first day, we visited “The First Romanian School ” where we were asked to sing the Romanian anthem. The moment when I saw how talented my teammates are at singing and how good their vocal abilities are:) It has then continued with the visit of the Black Church, where I helped with the translation of a paragraph written in German, as we needed the information for our tour guide, followed by the Ecaterina and Schei Gate.

We were a little bit disoriented in looking for these tourist attractions, but I am glad that one of our colleagues was brave enough to ask a local man to help us. We were continuously looking at the clock, to see if we were on time, and we never had the problem of being late. We deserved a break:) Two more objectives for that day: the Synagogue and Sforii Street. I came up with the idea to write on the walls of the street our names and a message (the street being full of writings and messages), in order to have a memory of us being together there.

The day was beginning to finish, and we didn’t want this to happen, we were feeling so accomplished and satisfied with our work, but we wanted more. It was one of the best days of my life. I couldn’t believe that I was able to orientate myself, wait for the other members, as we all had different ways of walking, some of us were slower than the others, so I had to fill myself with patience, and last but not least listen to the others ideas. My knowledge and experience is far greater now, and I am confident enough to say that even if I will be on the other part of the Earth, I will be able to reach any place, just using a map and my speaking abilities:)

Second day 

Another day was ready to start again…, but now I am being less nervous and much more confident. Actually, I was really excited for it! I knew that we had 6 more objectives and that we were going to reach all of them in time and also have time for relaxation. This was exactly what had happened. We went straight to check the White and the Black Tower, but unfortunately we spent more than 25 minutes searching for them, when they were exactly next to us. We were so agitated and enthusiastic so we forgot to look further, in front of us. I felt so guilty at that moment, as I couldn’t help my team be more effective, but at the end of the day, we have learned from our mistakes. We continued walking, to the Bastions which were located in the upper part of Brasov, so we had to pass a beautiful and well-known street, called “The Castle” Street, that we had no idea about.

Some situations put us in the position to experiment new places, without even knowing. We were mesmerized by its old beauty, and also took some pictures there. The smell of fresh cookies and cakes was irresistible while being in the Main Square(one of our objectives). The Fortress of Brasov was our last objective, and we were sad about it, as all of this process was really enjoyable. It was the hardest objective to reach, being situated on a hill in Brasov. We were tired of walking, and wanted to quit, but what made us continue, was the encouraging words we were all giving each other, and the small amount of ambition that was still living inside of us. We have finally finished our adventurous journey, that was incredible and really unexpected! 

Feelings after the trip

It was an experience I would repeat at any time! I have learned how beautiful our country is, how to appreciate small things in life and learn from others. We are all different, and I am glad that I have been part of this amazing journey, that made me realise I am capable of doing everything I want, when I am surrounded by the right people, at the right time. We had fun, we discovered new places, learned how to work better in a team, learned from our mistakes and how to navigate the city using only a map. I can’t wait to go on other trips and see what the Gold journey is waiting to show us! Congratulations, everyone!

Sara C. – Grade 10 student at Avenor College International High School

PBL – O abordare alternativă, interactivă și autentică a învățării

Timp de aproximativ un an de zile un grup entuziast de lideri, profesori, elevi și părinți au construit împreună un nou profil de învățare. Procesul de design thinking s-a dovedit a fi un model real, autentic și interactiv de învățare prin proiect (project based learning) pornit de la o preocupare reală a comunității Avenor:

Cum vrem să arate învățarea la Avenor? 

Care sunt reperele învățării cu rost în rândul elevilor, dar și al profesorilor și părinților?

Rezultatul a fost un set de caracteristici care leagă ca un fir roșu experiențele de învățare ale elevilor noștri, le dau sens, direcție, pentru a asigura o dezvoltare armonioasă și complexă a fiecăruia dintre ei, dar și a noastră, a adulților din jur. Acesta este PROFILUL AVENOR. 

Într-un mod similar este gândit și organizat programul PBL de la clasele pregătitoare până la a 5-a, așa cum l-au explicat chiar elevii, într-unul dintre proiectele lor. 

Imaginați-vă un spațiu în care elevii stau la aceeași masă cu profesorii și caută să identifice probleme din viața de zi cu zi pentru care pot veni cu soluții palpabile. Împreună stabilesc o întrebare care să le ghideze investigația și apoi construiesc un produs care să pună în valoare ideile lor.

Aceasta este învățarea prin proiect. O abordare alternativă, interactivă și autentică a învățării.

Acest tip de învățare face punte între disciplinele școlare. Un conținut studiat la matematică capătă utilitate în rezolvarea unei situații reale. Elevii ajung să propună teme de studiat pentru o perioadă de 6 până la 8 săptămâni, aleg modul de lucru și reflectează asupra produsului final obținut.

Ceea ce diferențiază programul nostru de alte programe de acest tip este că am păstrat cu sfințenie preocuparea pentru transdisciplinaritate, la nivelul școlii și nu doar pentru anumite proiecte independente.

În anul 2010, o echipă coordonată de Dana Papadima, Director Educațional Avenor College,  punea bazele unui demers îndrăzneț de curriculum integrat, cross-curricular, intitulat Temele școlii.

De-a lungul timpului, profesorii Avenor si-au șlefuit obiceiul de a preda holistic, dincolo de specializarea lor și a crescut interesul pentru a crea ocazii solide de a realiza transferul de lungă durată în învățare,  un schimb organic între cunoștințele și competențele din diferite domenii. 

Fiecare temă PBL se încheie cu un produs original, bine conturat și palpabil, prezentat unui public autentic (colegi din școală, echipe de profesori sau profesionisti dintr-un anumit domeniu, părinților) în funcție de scopul prestabilit și de situații-problemă urmărite spre a fi soluționate.

Anul acesta am debutat cu tema ,,Coduri și simțuri’’, o temă-umbrelă (big theme) în care a aranjat ca într-un puzzle al învățării, șase sub-teme de actualitate: În casă nouă (clasele pregătitoare), Copacul dorințelor (clasele 1), Sunetul naturii (clasele a 2-a), Alertă meteo (clasele a 3-a), Pădurea interzisă (clasele a 4-a) și În oglindă (clasele a 5-a).  

Fiecare investigație dirijată de profesori (guided inquiry) a pornit de la o întrebare-problemă, atmosfera de lucru fiind bazată pe arta argumentării, curiozitate, colaborare intensă și creativitate.

În fiecare săptămână cele 5 ore de PBL asigură firul roșu al conversațiilor din clasă și uneori și din afara clasei. Se întâmplă des deja ca elevii să propună legături noi și inedite între lecțiile cu profesori diferiți, ca semn al cunoașterii poveștii din spatele fișelor, exercitiilor din manual, desenelor și cântecelor săptămânii.

În contextul învățării hibrid, cu toții am fost împinși să explorăm noi direcții de învățare. Acum copiii contribuie la construirea unui portofoliu de învățare (individual sau al clasei, în funcție de specificul vârstei) și învață un nou limbaj, cel al alfabetizării digitale, prin colaborarea sincron sau asincron în documente comune sau prin construirea de infografice cu ajutorul unor platforme precum Canva sau Google Slides. Mai mult, exersăm intens un protocol construit de cercetătorii de la Harvard (Project Zero) și anume scara feedback-ului.

În mai puțin de o lună, mai mulți profesori și elevii au împrumutat acest instrument caracteristic sesiunilor de performance management pentru lecțiile de limba română, engleză sau altele.

Împreună dezvoltăm un limbaj comun al învățării în care vocea elevilor este ascultată și fiecare are posibilitatea de a descoperi trasee alternative în lumea cunoașterii. 

Mari Nicolae

PBL Curriculum Leader

10 sfaturi pentru o lecție online (sau hibrid) de succes

Legea le permite elevilor vaccinați să vină la școală și să aibă acces la învățarea față în față,  chiar și atunci când în clasa lor un coleg a fost diagnosticat cu COVID-19. Ce se întâmplă însă cu colegii nevaccinați care trebuie să rămână acasă 14 zile? Sunt profesorii pregătiți pentru predarea în sistem hibrid? 

Dr. Daniela Vasile, Director of Learning la Avenor College, împărtășește sfaturile ei pentru propria echipă de profesori, în contextul în care unii dintre elevi continuă învățarea la școală, iar alții sunt temporar online. 

Bonus, Daniela a inclus și un model de planificare a unei lecții online sau hibrid, împreună cu linkuri către platforme și resurse utile în planificare. 

 

În plin sezon al învățării hibride și în anumite situații al învățării online, în timp ce autoritățile schimbă regulile jocului din mers, profesorii trebuie să nu uite că elevii lor se bazează pe ei. Indiferent că sunt acasă sau învață încă la școală, responsabilitatea noastră este aceeași. 

Și în școala noastră avem atât lecții față în față, cât și lecții hibrid și online pentru anumite grupuri de elevi, iar cheia pentru jonglarea între ele este planificarea foarte bună.  

Planificarea unei ore online este diferită de planificarea unei ore în persoană, iar planificarea pentru hibrid conține elemente din ambele tipuri. Acesta din urmă este cel mai dificil mediu de predare, dar, după cum vedem, nu putem scăpa de el. 

Pentru ca o oră online să aibă succes, este nevoie de o planificare mai atentă decât pentru o oră cu toți elevii în clasă. Online, planificarea învățării este mai detaliată și mai anticipativă. 

Iată 10 indicii despre cum putem planifica o oră de succes online: 

  1. Pregătiți un starter pentru lecție, care este proiectat pe ecran în timp ce elevii intră pe rând în Zoom.
  2. Observați toți elevii pe măsură ce intră la oră. Acordați atenție fiecăruia dintre ei. Cereți specific să aibă camera deschisă în timpul lecției.
  3. Nu vorbiți mai mult de 6-10 minute (în funcție de vârsta copiilor; 10 min în cazul liceenilor de exemplu). Altfel le pierdem atenția și nu putem controla ce fac dincolo de ecran.
  4. Faceți un videoclip înregistrând conținutul pe care vreți să-l predați. Cereți-le elevilor să îl urmărească înainte de lecție, ca temă, și apoi verificați în clasă ce au înțeles. Aceasta este învățarea inversă (flipped learning) o tehnică care funcționează foarte bine în ore online.
  5. Folosiți Google Docs și încărcați-le în Google Classroom. Creați copii pentru fiecare elev în parte. Astfel puteți vedea în timp real cum și ce lucrează, iar ei pot contribui cu texte și insera ilustrații.
  6. Oferiți feedback înregistrat prin intermediul Google Classroom. Există o extensie care înregistrează vocea, iar mesajul vocal poate fi transcris în timp real în Google Classroom
  7. Folosiți breakout rooms și treceți prin fiecare pentru a vedea cum se descurcă elevii. Instrucțiunile trebuie să fie foarte clare, postate în Google Classroom și înțelese de elevi înainte de a se despărți pe grupuri.
  8. Faceți o listă de elevi în ordine alfabetică și adresați-le pe rând o întrebare. În acest fel toată lumea vorbește, iar rândul elevilor vine atât de des, încât trebuie să rămână atenți și să se concentreze.
  9. Planificarea pentru o oră hibridă necesită atât părți pe care le-am aplica față în față cu elevii, cât și activități specifice orelor online. E important să nu neglijăm nici elevii din clasă, nici pe cei de acasă.
  10. În fiecare grup de lucru (breakout room) puneți atât elevi care sunt în clasă cât și elevi care învață online. În acest fel, elevii din clasă devin legătura dintre profesor și elevii de acasă.

Vă ofer aici și un posibil model pentru desfășurarea unei ore hibride  (este în limba engleză, deoarece noi avem o echipă mixtă de profesori, români și britanici, și folosim resurse în engleză).  

Vă doresc curaj să explorați platformele digitale care pot să vă ușureze munca și viața. Fiți deschiși și continuați să învățați zi de zi, pentru că după cum bine putem vedea, nicio zi în educație nu seamănă cu cealaltă și trebuie să fim pregătiți pentru toate scenariile de învățare. 

 

Dr. Daniela Vasile 

Director of Learning, Avenor College 

Results Day – The day when adulthood starts

Some people go through A level Results Day only once: their own day when their results come out. Parents may go through their own and that of their children and possibly the results day for their grandchildren. For us teachers it is an annual occurrence and we never get used to it. It is often an exhausting day filled with many emotions and pleasant surprises.

A level Results Day is the day when students find out if they have got into the UK universities of their choice. If they have not applied to UK universities, it is the day when they can tell their chosen university that they have met the criteria needed to start their chosen course. It is the day when the next stage of their lives suddenly becomes a lot clearer. In many ways it is the day when adulthood starts. School is over, all that growing and nurturing has produced its fruits, the ‘harvest’ is in.

How did we get here this year?

The Class of 2021 have been through a unique set of circumstances that have affected everyone on the planet. Yet despite all the drama, they have had to focus on their studies under very difficult circumstances. Some enjoyed the lockdown and found it easier to work from home, others found the whole experience traumatic. It is our job as teachers to accommodate and encourage all students. Below, I will give some examples of how our incredible students arrived at Results Day.

One student is a budding entrepreneur and unexpectedly found his business taking off right when he should have been concentrating on his studies. He had to learn quickly how to manage his time. His success was down to his ability to communicate and plan and keep his teachers in the loop. This is a remarkable achievement.

Several students were incredibly well motivated, knew what they wanted and where they wanted to study and what they had to do to achieve their goals. Some of them had an occasional wobble which is only to be expected. Well-motivated students are like rock climbers, they are totally focussed on what they want to achieve… unfortunately sometimes they look down and feel dizzy and can’t quite believe what they have achieved so far and how much more they still have to do. But they got there in the end and the joy was there for all to see.

Some students have personalities that are more relaxed and need to be given a bit more of a sense of urgency. Some students needed a lot of pastoral support, others none at all. Some students had dreams and ambitions that had been with them since childhood, others only really found out what they would like to study a few months before applying to university.

The application process for the universities in each country is completely different and some are far more complex than others. It is important that the students take ownership of the process so that they feel the responsibility of what they are doing and become goal-oriented to achieve. All our students showed remarkable maturity and creativity in choosing courses and completing the sometimes tedious entry requirements. For many it is the first time in their lives when they have had to put their achievements, strengths and weaknesses onto a form to show complete strangers. Taking such an objective look at oneself is always daunting.

The application forms are completed, the examinations taken, the summer holiday starts. Then in mid-August, Results Day arrives.

Quite a few tanned, relaxed and enthusiastic students came into school. It was lovely to see them and to see their excitement about their futures. It is one of the most rewarding parts of being a teacher. Some years, and this was no exception, there can be issues with the universities and it is good to have teachers on hand to phone and send emails to clarify the confusion.

The great thing is that now, all students have places at institutions where they want to study. It is so very satisfying and a credit to their maturity and hard work.

As for us teachers and support staff…. we are already preparing ourselves to go through it all again next year.

Gillian Carroll

Physics Teacher and Careers Counsellor

 

 

Interviurile Ioanei: Educație cu respect

Cum devii un profesor care are rezultate excelente cu toții elevii din clasă? Cu dragoste, respect și încredere, spune Mihaela Ancuța, Mathematics Curriculum Leader la Liceul Avenor. Dar, înainte de toate, e nevoie de o doză imensă de pasiune și dedicare pentru această meserie. 

Vă invităm să aflați mai multe dintr-un nou interviu din seria despre pasiunile și talentele membrilor comunității noastre, inițiată de Ioana, elevă în clasa a 12-a la Liceul Avenor.

Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Mihaela Ancuța. Cum v-ați prezenta?

Mihaela Ancuța: Sunt o persoană care încearcă mereu să fie cu zâmbetul pe buze. Reușesc acest lucru mai ales la școală, deoarece aici uit de toate celelalte lucruri și mă încarc cu foarte multă energie pozitivă de la elevi și de la colegii mei. Mai pot să spun despre mine că sunt foarte pasionată și devotată meseriei pe care mi-am ales-o și simt că nu obosesc niciodată. Tot timpul aș vrea să fac mai mult, singurul inconvenient pe care îl am fiind timpul. Mă consider o persoană sinceră, dar diplomată, care își recunoaște greșelile atunci când le face și care încearcă tot timpul să învețe din ele pentru a fi mai bună data viitoare. La fel îi încurajez și pe elevi: să își recunoască greșelile și să facă tot posibilul ca să umple acele goluri, să le corecteze pentru viitor. Sunt o persoană empatică, care se emoționează ușor atunci când situația este sensibilă, dar nu consider acest lucru un defect, ci dimpotrivă – o calitate. După părerea mea, când oamenii sunt așa înseamnă că le pasă de ce este în jurul lor, iar atunci când îți pasă, nu faci nimic care să strice ce te înconjoară.

Ioana: De unde vine pasiunea pentru matematică?

Mihaela Ancuța: Pasiunea pentru matematică vine de la profesoara mea din clasa a 8-a, care îmi părea o persoană misterioasă. Țin minte că avea ochelari și că voiam să arăt și eu ca ea, așa că i-am spus mamei mele că nu văd prea bine și că trebuie să merg la control. Nu o să uit când am fost la medic că mă gândeam ce fac, pentru că o să mă controleze și o să vadă că eu, de fapt, văd, dar am decis, într-un final, să stau cu ochii fixați pe un bec pentru mai mult timp, poate mi se întâmplă ceva. După, a trebuit să stau cu capul la aparat și mi s-a spus că parcă la un ochi am 0.25 și eu spuneam că “da, da, așa este!”. Îmi amintesc că mi-am luat ochelari să arate la fel ca cei ai doamnei profesoare, dar nu vedeam bine cu ei să merg pe stradă. Ca să pășesc pe trepte, îmi ridicam ochelarii, așa, puțin de pe nas, ca să văd unde să calc. Mă deranjau, dar nu am spus nimănui adevărul. 

Pasiunea pentru matematică, prin urmare, vine de la această profesoară din clasa a 8-a. După aceea, am avut norocul să am o altă profesoară la liceu, care m-a inspirat foarte mult, iar acest lucru a făcut ca pasiunea mea pentru matematică să continue. Iar pasiunea pentru școală, pentru a fi profesor, a apărut înainte de pasiunea pentru matematică. Am identificat-o foarte devreme, când simțeam că îmi place foarte mult să scriu la tablă. Țin minte, chiar în clasa întâi, nu aveam burete cu apă că să ștergem tabla, așa că mi-am scos batista din buzunar și am udat-o că să fac tabla frumoasă. Eram pasionată să scriu cu cretă și în afara școlii. Aveam acasă o cutie de carton pe care scriam, ștergeam cu apă, așteptam să se usuce, și scriam din nou. Mai scriam și pe ușa de la camera mea și apoi ștergeam repede, ca să nu vină mama să vadă, deși câteodată chiar dacă spălam, rămâneau urme albe. Și normal că scriam și pe pereți. Îmi plăcea să le explic altora diferite lucruri. Aveam personaje imaginare cărora le “predam”. 

Ioana: Cum vă simțiți în comunitatea Avenor, atât ca profesor, dar și ca mamă?

Mihaela Ancuța: Mă simt excelent – fericită și împlinită! Simt că este un loc în care pot să cresc și să evoluez, pot spune că Avenor mi-a dat aripi. Iar pentru copilul meu, consider că este cea mai bună școală pe care o puteam alege. El este foarte mândru că face parte din comunitatea Avenor. 

Ioana: Aveți rezultate excelente cu absolut toți elevii dumneavoastră. Care este secretul reușitei?

Mihaela Ancuța: I simply love them! Ce se ascunde în spatele acestei expresii ține în primul rând de relaționarea cu elevii, de respectul pe care îl arăți lor –pentru că de-abia atunci poate să fie reciproc – și de o bună organizare, ținând cont că timpul este limitat (de obicei, când te pregătești pentru un examen, nu ai la dispoziție decât un an, poate doi, sau chiar doar câteva luni). Desigur că de la această planificare te poți abate în cazuri excepționale. Încă un factor sunt așteptările ridicate, dar și faptul că atunci când identific în clasă elevi care nu au încredere în ei sau elevi despre care poate alții cred că sunt mai slabi, îi tratez la fel ca și pe cei mai avansați elevi din clasă. Tratându-i la fel, le crește stima de sine și vor face tot posibilul să nu te dezamăgească. Asta înseamnă că vor învăța și vor obține rezultate foarte bune. 

Există și o poveste în biografia lui Thomas Edison care spune că, într-o zi, acesta vine acasă și îi dă mamei sale un bilet de la școală. Mama lui l-a citit cu voce tare deoarece acesta voia să știe ce scrie pe hârtie: ”Fiul dumneavoastră este un geniu. Școala noastră este prea slabă pentru el și nu are suficienți profesori care să-l învețe. Vă rog, ocupați-vă dumneavoastră de el”. După mulți, mulți ani, Edison găsește bilețelul pe care, de fapt, scria: ”Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu mai are voie să intre în școala noastră”. Acesta este secretul: să-i încurajezi pe elevi!

Ioana: Ați avut și aveți contact cu ambele sisteme educaționale (Cambridge și românesc). Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăruia?

Mihaela Ancuța: Aș grupa această comparație în două părți: școala gimnazială și liceu. Pentru gimnaziu, elevii din sistemul românesc învață lucruri mai aprofundate decât în sistemul Cambridge. Acesta poate fi și un avantaj, deoarece cunoștințele sunt mai multe, dar și un dezavantaj pentru că poate acestea sunt învățate mecanic, forțat, și noțiunile nu sunt înțelese foarte bine. Însă, în sistemul Cambridge, copiii învață lucruri aplicate, pe care le pot utiliza în viața de zi cu zi. De obicei nu intră foarte mult în detalii, însă noțiunile sunt foarte variate. 

La liceu, în sistemul românesc, elevii sunt obligați să studieze matematică, dacă sunt pe profil real. Pe de altă parte, în sistemul Cambridge, ei își aleg materiile, iar asta presupune că elevii au pasiune și aptitudini pentru disciplina respectivă. Acest lucru este mai ușor și pentru profesori, deoarece aceștia vor lucra cu copii care își doresc să fie acolo, dar și pentru elev, pentru că este înconjurat de persoane cu aceleași pasiuni. Conținutul Cambridge A Level este superior bacalaureatului românesc și consider că are mult mai multe avantaje din punctul acesta de vedere. 

Ioana: Cum vă petreceți timpul liber? 

Mihaela Ancuța: Încerc să petrec cât mai mult timp cu copiii mei, bineînțeles. Ei fiind încă mici, doresc să se joace foarte mult și facem multe activități împreună – jocuri, dansăm, cântăm, ne prostim, ne distrăm. Când nu sunt copiii, îmi place să caut informații, explorând YouTube, internet, pentru că doar atunci am timp să fac aceste lucruri. Îmi place să mă interesez despre ce se întâmplă în alte școli (bineînțeles că focusul meu este tot pe lucruri legate de sistemul educațional). De asemenea, o altă prioritate este dezvoltarea personală. Am fost și merg în continuare la multe conferințe despre care aflu pe internet. Recent am fost la o conferința despre “How to raise amazing kids” și mi-am luat notițe ca apoi să dau share la informații prietenelor mele și tuturor celor care consideră că au nevoie. Desigur că aceste workshop-uri la care merg sunt și despre educația părinților, dar și pentru profesori. În timpul liber, deși nu o fac foarte des, îmi place să merg și la cumpărături. Nu îmi place să gătesc, dar să fac curățenie, da – mă relaxează. 

Ioana: Sunt curioasă acum, după ce mi-ați povestit despre cea mai recentă conferință la care ați mers, “how do you raise amazing kids”?

Mihaela Ancuța: The same way in which you raise amazing students! Iubindu-i, având încredere în ei, respectându-i, evitând să te superi pe ei și învățându-i să înțeleagă din greșelile lor. Nu trebuie niciodată să te comporți superior lor, să pretinzi că ești mai deștept ca ei, ci trebuie să le fii mereu alături în procesul de învățare, gândind în același timp și ținându-i de mână ca aceștia să crească, atât emoțional cât și fizic.

Ioana: Comunitatea Avenor s-a extins și în comunitatea cartierului Greenfield. Știu că ați luat decizia recent să vă mutați aici, cum simțiți legătura dintre aceste două comunități?

Mihaela Ancuța: Este cea mai bună decizie pe care am luat-o. Sunt foarte încântată că locuiesc atât de aproape de școală. Timpul acum nu mai este o problemă, ajung în câteva minute la școală și astfel am timp și de alte lucruri – nu mai pierd cele 4 ore pe zi pe care le petreceam pe drum înainte. Mă bucură și faptul că atunci când ies la cumpărături, pe stradă sau în parc cu copiii, mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Mă mai văd elevii și când sunt pe balcon, le fac cu mâna când trec prin fața blocului. Îmi place că mă uit pe geam și văd școala, când mă întorc seara din oraș îmi întorc capul să verific dacă e totul în regulă – dacă sunt luminile stinse, etc. Per total, este excelent, îmi place foarte mult!  

La inițiativa Mihaelei Ancuța, a apărut 𝗠𝗔𝗧𝗛-𝗟𝗬-𝗡𝗘𝗪𝗦, prima revistă de matematică Avenor, coordonată de o echipă de elevi de la clasele de gimnaziu și liceu. 

Puteți citi toate numerele revistei aici.

Creator de bine

În anii petrecuți la liceul Avenor, Andrei și-a descoperit pasiunea pentru cinematografie și editare video studiind materii precum Art & Design, Drama și Media Studies. Acum este elev în clasa a 11-a și își dorește nu doar să-și perfecționeze abilitățile, ci și să le folosească pentru a ajuta acolo unde este nevoie. Astfel a ajuns să colaboreze cu fundația Inimă de Copil în noua lor campanie „Aducem copiilor viitorul”, dedicată unui program de burse pentru elevi care provin din cele mai sărace zone ale țării.  

Andrei a creat o animație care spune o poveste emoționantă despre realitatea sărăciei extreme în care trăiesc 1 din 4 copii din România, dar și despre modul în care putem sprijini fundația să le ofere posibilitatea de a-și continua educația și de a-și schimba viitorul.  

 

 

Avenor College: Cum ai ajuns să colaborezi cu fundația Inimă de Copil la acest proiect? 

Andrei Mitoiu: Voiam să creez filme care au un impact pozitiv asupra comunității. Știam de proiectele Inimă de Copil de la celelalte evenimente la care Avenor a colaborat cu fundația, așa că i-am contactat. Momentul a fost potrivit întrucât plănuiau să facă o animație, dar nu aveau resursele necesare. 

Avenor College: Povestește-mi cum ai învățat să creezi animații și cum ai lucrat pentru acest proiect?

Andrei Mitoiu: M-am uitat la nenumărate tutoriale pe YouTube și am încercat să învăț de la fiecare cât am putut de mult. Eu am avut deja o bază de cunoștințe de la filmele pe care le-am mai făcut, însă au fost foarte multe lucruri pe care a trebuit să le învăț și pentru proiectul acesta. De exemplu, pentru că nu sunt un sketch artist excepțional, știam că nu puteam să desenez fiecare cadru al animației, așa că a trebuit să găsesc moduri în care să-mi mișc personajele deja „desenate” ca și cum ar fi niște marionete.

 

Colaborarea cu Andrei a fost o experiență extrem de interesantă pentru noi, ca organizație. La început ne-a surprins dar, în același timp, am fost foarte entuziasmați de ideea lui de a crea un filmuleț de animație care să poată fi folosit în campanii de awareness sau de strângere de fonduri. – Anna Burtea, fondatoarea fundației Inimă de Copil.

 

Avenor College: Cum a fost diferit acest proiect pentru fundație de cele personale, filmele de animație pe care le-ai prezentat și în festivaluri tematice?

Andrei: Aș zice că acesta a fost un proiect „for real”. Față de filmele pe care le-am făcut până acum, în acesta nu puteam să mă dau bătut, deoarece foarte mulți oameni depindeau de mine. De asemenea, am fost nevoit să fac mii de ajustări, deoarece doream să ne asigurăm că filmul era cât de bun posibil și că respecta regulile „brandbookului”. Aceste restricții și lipsa unui buget nu mi-au dat foarte multă libertate creativă, însă, în final, am ajuns la un rezultat de care sunt mulțumit. Au fost foarte multe momente în care am vrut să renunț, însă, încetul cu încetul, am continuat și am reușit să trec prin momentele grele ale acestui proiect.

Avenor College: Cum te-au ajutat materiile studiate în liceu să-ți urmezi pasiunea pentru cinematografie?

Andrei: Computer Science m-a învățat cum să scriu cod, iar asta m-a ajutat foarte mult, deoarece am reușit să imi eficientizez niște procese ale animației. La Media Studies am învățat multe aspecte ale marketingului, iar după ce am învățat modul în care animația mea o să fie afișată în fața lumii, am știut ce fel de idei ar merita incluse în povestea animației și în ce structură. Media Studies și Art & Design m-au învățat și cum să fac research care să mă ajute în creația animației. Matematica m-a ajutat în confruntarea cu probleme noi, m-a învățat să-mi folosesc abilitățile de „problem solving” ca să reușesc să găsesc soluții.

Avenor College: Ce îți dorești să faci mai departe?

Andrei: Aș dori să mă implic în cât mai multe proiecte caritabile ca să ajut cu abilitățile mele, aș vrea să îmi creez și propriile filme care să aibă un impact asupra lumii, într-un mod unic. Deocamdată, eu știu că nu știu totul, și aș vrea să merg la o universitate bună pe zona de film, să devin cât mai bun în ceea ce fac.