Dr. Daniela Vasile, Director of Learning la Avenor College, este un profesionist în educație cu peste 20 de ani de experiență internațională, atât la catedră, ca profesor de matematică, cât și în poziții de management. Vă invităm să aflați mai multe despre pasiunea sa pentru excelență în educație și afinitatea pentru tehnologie, modul în care diferențele culturale pe care le-a întâlnit i-au schimbat perspectiva, și profesional, și uman, decizia de a reveni acasă și dorul de mare.
Daniela stat de vorbă cu Ioana, elevă în clasa a 12-a la Liceul Avenor, inițiatoarea seriei de interviuri dedicate pasiunilor și talentelor membrilor comunității Avenor.
Ioana: Spuneți-ne câteva cuvinte despre Daniela Vasile. Cum v-ați prezenta?
Daniela Vasile: Sunt pasionată de ceea ce fac. Îmi place foarte mult să predau. Îmi place relaţia pe care o dezvolt cu elevii. Îmi place atunci când peste ani mă întâlnesc cu ei şi văd că sunt oameni fericiţi și împliniți, care contribuie pozitiv la comunitatea și societatea în care trăiesc. Asta este ceea ce contează în viață, apartenența care duce la împlinire, care la rândul ei duce la fericire.
Pe plan personal, am o familie de care sunt foarte mândră. Eu şi soţul meu suntem căsătoriţi de 33 de ani. Avem doi copii. Fata mea a făcut psihologie la Oxford, a continuat cu un masterat, iar acum lucrează în Marea Britanie. Băiatul este la New York University în Abu Dhabi şi studiază economie şi matematică. Este lider al echipelor de debate și Model United Nations. Cel mai important nu este însă unde au mers la facultate, cel mai important este că au valori și principii de viață sănătoase, pe care sunt mândră că le respectă.
Ioana: De unde provine pasiunea pentru materiile pe care le predaţi – statistică şi matematică?
Daniela Vasile: Cred că profesorul este foarte important, poate la matematică chiar mai mult decât la alte materii, pentru ca în matematică ai nevoie de o fundație solidă pentru a putea construi treaptă cu treaptă. Pasiunea pare că am preluat-o de la învăţătoarea mea, care ne-a învățat să gândim logic și care a fost un profesor nemaipomenit. În vacanţa de vară, ţin minte că ne chema la ea acasă, unde avea niște scăunele mici aranjate în curtea din spate. Acolo lucram la matematică și observam cum cresc plantele din grădina ei. În fiecare vară era înconjurată de copii.
Apoi, am avut noroc de profesori foarte buni şi în gimnaziu, şi în liceu, iar pasiunea mea s-a amplificat, pentru că mi-au dezvăluit farmecul matematicii. La fel de important este faptul că mama mea este profesoară, o profesoară excepțională. A fost profesoara mea de limba româna pentru 4 ani, în gimnaziu. Este un model pentru mine, şi profesional, și uman.
Ioana: Ştiu ca aţi predat şi în alte ţări. Ce provocări culturale aţi întâlnit în fiecare dintre acestea?
Daniela Vasile: Principala diferență ține de mentalitate. Am predat în ţări din Europa, și mentalitatea nu a fost diferită. Când m-am dus în Asia, a fost un şoc cultural pentru că mergeam pe stradă și nu înţelegeam cum gândesc, de ce fac și ce fac. Poate cel mai mare şoc a fost să înţeleg că, acolo, o regulă este respectată de către toată lumea. Asta este cu siguranță o diferenţă. Societățile asiatice sunt mai puțin individualiste decât ale noastre. În 2009, când m-am mutat în Hong Kong, am văzut adesea persoane pe stradă sau elevi în școală purtând măști (exact cum purtăm noi acum). Mi-a luat ceva să înțeleg că ei nu poartă măști ca să se protejeze pe ei înșiși, ci le poartă atunci când sunt ei răciți, ca să-i protejeze pe cei din jurul lor.
Când mă gândesc la diferențele culturale pe plan educațional, elevii sunt elevi și acolo și aici, toți oameni excepționali. Trăim cu toții într-o lume extrem de conectată, unde barierele dintre culturi dispar. În timp ce ne păstrăm rădăcinile, ne internaționalizăm din ce în ce mai mult. Prin acest lucru se aseamănă școlile precum Avenor și toate celelalte școli la care am predat.
Nu mă gândesc neapărat la călătoriile mele ca la niște provocări pe care le-am întâmpinat, ci le privesc mai degrabă ca pe oportunități de a învăța lucruri noi și asta este foarte interesant.
Ioana: Povestiți-ne o experiență memorabilă din cariera internațională, dar și una din România.
Daniela Vasile: Țin minte o întâmplare de la The Anglo American School of Moscow, care se întâmpla în prima mea lună acolo. Când am dat testele înapoi unor copii de clasa a 11-a, am făcut exact ce mi-au făcut mie profesorii ani de zile: am spus rezultatele cu voce tare. Astfel, i-am dat testul înapoi unei fete care a obținut un punctaj de 78%. După oră, această fată din Coreea a venit la mine, fiind foarte supărată, și a spus: “Vă dați seama că mi-ați distrus statutul social?”. Am întrebat-o „cum adică?”. Ea mi-a explicat că, în Coreea, dacă obții sub 90% ești considerat un “failure”, un eșec, o dezamăgire. Atunci m-am gândit cât de normal este să spui nota elevului cu voce tare la noi, în România. Am reflectat asupra acestui lucru și nu am mai procedat așa niciodată. Când m-am întors acasă, la Avenor, și am dat înapoi elevilor primul set de teste, am observat cum își împărtășeau între ei rezultatele. Îmi place că aici, la Avenor, nu există această teamă de a fi judecat de cei din jur. Elevii sunt deschiși să învețe unul de la celălalt și să învețe împreună. Este o cultură de respect și colaborare.
Ioana: De ce ați ales Avenor College și cum vi se pare experiența de aici prin comparație cu experiențele din celelalte țări?
Daniela Vasile: Când am știut că mă voi întoarce acasă, după ce am lucrat 20 de ani în străinătate, am început să mă uit pe website-urile școlilor de aici. Mi-a plăcut spiritul școlii Avenor, pe care am putut să-l simt în acea perioadă doar uitându-mă site. Am văzut o școală cu valori bine definite, oferind elevilor o experiență bogată – școala nu constă doar în materiile studiate. După care, m-am uitat în presă și pe Facebook, și am concluzionat că Avenor College este diferită de celelalte școli din România – o școală care se potrivește perfect cu viziunea mea despre cum arată excelența în educație. Am dorit să fiu parte din aventura Avenor, din spiritul Avenor și să-mi aduc contribuția în această comunitate. A fost o decizie bine documentată, nu am ales prima școală care mi-a ieșit în cale. Apoi, am avut plăcuta surpriză să vin aici și să descopăr că spiritul Avenor College pe care l-am intuit din presă este cât se poate de real. Îmi place foarte mult comunitatea Avenor!
Ioana: Cum a fost adaptarea aici după 20 de ani de predare în străinătate?
Daniela Vasile: Normal că sunt lucruri de care îți este dor atunci când te muti dintr-un loc în altul. Până la urmă, cred că este cel mai bine să trăiești în prezent, nu în trecut. Să te gândești la ce este bine aici, pentru că sunt multe lucruri mai aproape de sufletul meu pe care le puteam avea în altă parte.
Cu toate acestea, îmi este foarte dor de mare. În fiecare zi când mergeam la școală în Hong Kong, coboram cu mașina pe deal și, de acolo, priveam marea. Sunt o persoană căreia nu-i place iarna, iar acolo este mereu vară.
Îmi mai este dor de faptul că acolo totul merge ca pe roate. Normal că îmi este dor și de prietenii de acolo și de foști elevi, însă, pe de altă parte, aici sunt acasă. Am reluat legătura cu rude și prieteni și am cunoscut oameni noi în același timp. Am elevi noi, care sunt minunați!
Ioana: Pe parcursul anului, am observat afinitatea dumneavoastră pentru tehnologie. Ne bazăm din ce în ce mai mult pe tehnologie, face parte din viaţa noastră, fie că dorim sau nu. Cum v-ați apropiat de acest domeniu?
Daniela Vasile: Mi-a plăcut dintotdeauna tehnologia, pentru că am studiat și matematica și informatica (“computer science”) în facultate. Am considerat mereu că tehnologia ne ușurează viața, așa am început să o folosesc. După care, am descoperit foarte multe aplicații care mă ajută să fac conceptele matematice accesibile copiilor, să-i ajut să vizualizeze procedurile respective. Și de aici, pas cu pas, am început să-mi diversific orele, să folosesc din ce în ce mai mult tehnologia, sperând că va avea un impact pozitiv asupra procesului de învățare. După care, la intrarea în carantină, am început să folosesc tehnologia pentru a crea o conexiune cu elevii.
Ioana: La final de ianuarie, ați fost invitată la o conferință SuperTeach, iar unul dintre subiectele abordate a pornit de la întrebarea: „Care sunt experiențele similare și care sunt soluțiile adoptate în diverse țării și aplicate cu succes în România?”. Puteți să ne explicați această idee?
Daniela Vasile: Este foarte important cum se poziționează profesorul în clasă: Este o persoană care ia o lecție din manual și o prezintă elevilor exact în modul în care este redată acolo? Sau este o persoană care poate să gândească și să adapteze conținutul manualului, să-l îmbunătățească? Căci, până la urmă, manualul este doar abordarea autorului asupra curriculei, interpretarea să asupra programei. Eu, ca profesor, aș dori să am interpretarea mea, care se poate axa în jurul acestui manual, dar să cuprindă și elemente noi. După care, poți dezvolta aceasta idee și mai mult: profesorul poate chiar crea un program întreg, fără îndrumarea manualului. Astfel, lecțiile devin mai interesante, mai profunde și mai bogate.
Ioana: Dat fiind faptul că ați predat la numeroase școli internaționale, cum vi se pare programa românească? Ce vă place sau displace și ce considerați că poate fi îmbunătățit?
Daniela Vasile: În România, se pune accentul foarte mult pe rezultatele academice și pe rezultatul la examen. Nu i se acordă destulă importanță și procesului de a ajunge la rezultate. Procesul acesta eu îl consider foarte important, pentru că modul în care ajungi la rezultat influențează parcusul elevului în școală. Eu nu aș dori ca elevii mei să învețe numai pentru examen, după care să uite totul. Asta nu înseamnă că mă aștept ca un elev, peste 10-15 ani, să-și amintească formula ecuației de gradul 2. Ce-mi doresc este ca el să rămână cu niște instrumente de gândire, instrumente care-i vor fi utile pe tot parcursul vieții sale.
Toată lumea se plânge de faptul că programa este veche și, într-adevăr, este veche. Dar asta nu înseamnă că modificarea totală a programei va motiva elevii să fie mai implicați. Cu siguranță, ar fi bine să îmbunătățim programa, însă, momentan, lucrăm cu ceea ce avem. Astfel, modul în care abordăm această programă poate aduce o schimbare în procesul de învățare și, automat, și în implicarea elevilor.
Ioana: Cum vedeți, din punctul dumneavoastră de vedere, predarea online?
Daniela Vasile: Am fost aruncați extraordinar de brusc, în martie, în această predare online. Astfel, nu toată lumea a fost pregătită pentru schimbarea drastică. Însă, profesorii de la Avenor s-au mobilizat nemaipomenit de repede, practic în doar 2 zile.
Normal că, pentru orice profesor, predarea online este mai dificilă decât cea convențională. În principal, pentru că predarea față-în-față îți permite să identifici cu ușurință, din reacțiile elevilor, cine are nevoie de ajutor și îndrumare, ceva ce este mai greu de urmărit online. De aceea, folosim mai multe instrumente pentru a urmări progresul elevilor, aplicații precum Google Classroom, WhatsApp sau Google Docs.
Din punct de vedere cognitiv, predarea online decurge la fel ca predarea față-în-față, dar necesită o mai bună organizare și planificare.
Predarea în sistem hibrid este și mai dificilă pentru profesori, pentru că trebuie să urmărești atât elevii din clasă, cât și pe cei online. Noi oferim acest sistem și vom continua să îl oferim la Avenor pentru elevii care, din varii motive, nu pot veni fizic la școală. Dacă stăm să ne gândim puțin, noi am fost cam tot timpul într-un scenariu galben, pentru că aveam frecvent un elev sau doi acasă. Iată că pandemia ne-a ajutat să găsim soluții pe care le vom folosi și de acum încolo în astfel de cazuri.
Ioana: Ce alte preocupări aveți în afara predatului?
Daniela Vasile: De doi ani, ajut o altă școală internațională să-și dezvolte departamentul de matematică, în calitate de consultant educațional. De asemenea, sunt și evaluator internațional de şcoli și conduc echipe de 6-8 profesori din toate colțurile lumii care vizitează școli și le ajută să se dezvolte. Tocmai ce m-am întors dintr-o vizită de genul acesta, în vacanța din februarie am fost în Kenya.
Îmi place, de asemenea, să citesc, să fac drumeții și să petrec timp în natură (mai ales la mare).
Ioana: Ce planuri de viitor aveți pentru Avenor?
Daniela Vasile: Trecem printr-o perioadă foarte interesantă, de schimbări majore în educație, și sunt fericită să fiu parte din echipa vizionară a Avenor.
În mai, școala noastră participă la o conferință internațională care se numără printre cele mai mari din lumea academică – conferința COBIS. Acolo vom prezenta povestea Avenor ca un studiu de caz. Sunt foarte mândră că pot să reprezint Avenor la astfel de conferințe, pentru că școala are multe de arătat și de oferit!
Iar în momentul de față, suntem în faza finală a proiectului prin care întreaga comunitate a definit planul strategic pentru următorii 10 ani. Viitorul este strălucit și interesant, iar acum este momentul să trecem la treabă, pentru a-l transforma în realitate!
Maria: Cum ați reușit să găsiți atâția voluntari interesați să vă ajute ?
Titus Ahciarliu:
