Am putea deja să scriem un scenariu în care, actorii sunt elevii clasei a III-a. Adăugăm apoi dorinţa de a-i educa frumos, de a le arăta lumea, de a-i învăţa să fie prieteni, să rezolve tot ce este de rezolvat, s[ emane multă bunăvoinţă, atenţie la detalii şi răbdare.
Am văzut creşteri şi progrese, de la o săptămână la alta. Aş vrea să vorbesc de schimbările care apar de la o sută de zile petrecute împreună, la altă sută de zile împlinite.
La început, era un efort şi să numeri zilele, să le rosteşti, să vezi pe panou cum se mai adună o zece… apoi, a devenit un exerciţiu matematic, să ştii să scrii numerele mai mari decât 200, 300, 400, 500…Am continuat să numărăm zilele iar din clasa a III-a, am scris şi în agenda elevului, zi de zi, numărul zilei pe care o trăiam. Deja, înţelegem cum se adună zilele. Înţelegem şi dimensiunea timpului… ne mişcăm diferit dacă ştim că avem o secundă, un minut, o oră, o săptămână, o lună, un an… şi ne facem planuri în funcţie de cât timp avem la dispoziţie.
Elevii au continuat să vină la şcoală cu zâmbetul pe buze şi au început să se admire pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac şi mai ales să își umărească scopurile, să îşi recunoscă emoţiile şi să inventeze jocuri. În cele 500 de zile de şcoală, ei au ajuns să se cunoască suficient de mult încât să poată recunoaşte, accepta, admira ceea ce îl face unic pe fiecare. Dinamica grupului este intensă, pasiunile se dezvoltă, munca este înţeleasă ca o necesitate şi adulţii sunt priviţi acum cu mai multă înţelegere. Adulţii (părinţii, profesorii, bunicii) din viaţa lor sunt cei care îndrumă, cu răbdare, iubire şi atenţie, activităţile şcolare şi extraşcolare.
Jocurile de rol au ajuns să iasă din sfera lecţiilor de limba română şi reuşim să ne asumăm roluri şi în pauze, în excursii, la serbări, precum și în activităţile comune cu alţi elevi din şcoală. Elevii au experimentat, cu responsabilitate, cum este să fii profesor! În urma lecţiilor pe care le-au ales, le-au pregătit, le-au susţinut, îndrumat… fiecare a aflat că nu este uşor să fii în faţa unui grup de copii şi să îţi atingi obiectivele. În acelaşi timp, au spus că este frumos şi interesant, dinamic şi provocator să fii numit profesor şi să coordonezi o astfel de activitate.
La împlinirea a 500 de zile de şcoală ei au experimentat cum este să fii un observator al unor lecţii, alegând la ce ore şi la ce clase ar vrea să participe. Tot atunci, excursia la Iaşi, Ipoteşti, Gura Humorului ne-a învăţat multe despre ţara în care trăim, despre prietenie, bucurie și decizii. Momentul de reflecţie a arătat, de fiecare dată, că implicarea elevilor în luarea deciziilor, în alegerea sarcinilor, în procesul de învăţare este drumul cel mai bun pentru creşterea şi educarea armonioasă a lor.
Cartea „11 la puterea 500″ aduce şi finalul de an şcolar, arătând că, fiecare din cei 11 elevi, a reuşit să exprime ce simte, să arate ce ştie, să aprecieze lumea şi oamenii apropiaţi. Eu, când eram la şcoală, primeam la final de an cărţi pe care să le citesc. Copiii Omega, au primit cartea pe care ei au scris-o. În mâinile lor s-a aşezat cartea cu peste 100 de pagini, poeziile şi povestioarele scrise de ei, cu cinci capitole şi poze din activităţile desfăşurate între 400 şi 500 de zile de şcoală.
De aceea, „11 la puterea 500″ înseamnă puteri precum: înţelegere, învăţare, emoţie, joacă, implicare, iubire, simţire, prietenie, talent, încredere și bucurie.
