Domnica Petrovai : „Când cuplul este bine, copiii au spațiul și libertatea de a fi copii”

Relația de cuplu a părinților este un model pentru copii, spune Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut cu o experiență de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și a cuplului. În avanpremiera conferinței „Trai în doi”*, pe care o va susține pe 27 ianuarie, psihologul explică de ce este foarte important ca relația de cuplu să fie o prioritate pentru cei doi parteneri și care este impactul acestei relații asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Avenor: Cum se reflectă suișurile și coborâșurile din relația de cuplu în bunăstarea emoțională a copilului?

Domnica Petrovai: Sentimentul de siguranță și încredere, de stabilitate emoțională a copilului depinde de ce se întâmplă în relația noastră, a părinților. Cum ne rezolvăm tensiunile în cuplu, cum ne cerem iertare, cum ne exprimăm afecțiunea și aprecierea, respectul reciproc. Copiii învață și se dezvoltă emoțional prin ceea ce le oferim noi, părinții, în relația noastră directă cu ei, însă și prin ce observă din relația nostră de cuplu. Relația de cuplu este primul lor model de ce înseamnă o relație de iubire sănătoasă, așa vor iubi și așa vor știi să primescă iubirea. Pe de altă parte, când în cuplu sunt tensiuni și certuri nerezolvate, copilul se simte în nesiguranță, chiar dacă, cum spun mulți părinți, certurile nu sunt de față cu copilul și acestă nesiguranță și suferință ale lui se exprimă prin agresivitate, critică, nemulțumiri personale, neîncredere în el și ceilalți, anxietate și neliniște, îngrijorări, submisivitate și teamă de confruntare. Când există tensiuni nerezolvate în cuplu, copilul se simte abandonat, simte că nu poate conta pe noi, părinții, și se izolează sau devine temător, nu se mai deschide atât de mult către parinte, ori pentru că nu vrea să-l mai supere, simte nevoia de a-l proteja, sau pur și simplu nu mai are încredere că părintelui îi pasă cu adevărat de el sau ea.

Copiii învață vulnerabilitățile noastre și cultura din care provenim și în care trăim, încă punitivă și cu relații nesănătoase, reprezintă factori de risc pentru bunăstarea emoțională a copilului. Însă când cuplul trăiește în confort, cu afecțiune, exprimarea bucuriei și aprecierii, copilul se simte relaxat să fie copil, să exploreze, să fie în contact cu propriile lui nevoi, fără să se activeze modul de protecție și apărare. Când părinții au grijă de starea lor de bine, copilul înțelege că responsabilitatea lui este propria stare de bine, identitatea lui, relațiile lui de prietenie. Altfel, teama sau frica permanentă îi distrag atenția de la învățare și cunoaștere.

A: Care este impactul momentelor tensionate dintr-un cuplu asupra copiilor?

D.P.: Depinde de frecvența lor și de modul în care sunt încheiate. Copiii au nevoie să învețe din ceea ce facem noi în relațiile apropiate unde există divergențe, incompatibilități, tensiuni care ajută relația să fie și mai de încredere, și cei doi să se înțeleagă unul pe altul mai bine. Să nu le fie frică de conversațiile dificile, ci să le privească cu curiozitate și acceptare. Uneori, când ne este greu și reacționăm nepotrivit, poate prin critică sau furie exprimată nepotrivit, celălalt are înțelepciunea de a nu reacționa personal și de a fi alături de noi, fără atac. Sau și dacă amândoi ne-am pierdut controlul, ne reapropiem, ne asumăm, ne cerem iertare. Nu rămânem cu resentimente și blamarea celuilalt. Avem mereu o contribuție. Asta au nevoie copiii să învețe, nu perfecțiunea iluzorie, ci onestitatea, vulnerabilitatea, umanitatea, responsabilitatea.

Modul în care un cuplu sau doi părinți își rezolvă aceste tensiuni este modul în care și copilul va reacționa, noi suntem modelul lui. Și în funcție de biologia, temperamentul lui, va învăța un mod sau altul de reacție în funcție de situație. Va învăța critica, respingerea, agresivitatea, neasumarea și blamarea celorlalți, teama de confruntare și teama de eșec. 

Copiii au nevoie de sens, să se simtă ascultați și înțeleși și să înțeleagă. Mai ales momentele dificile din familie sau stresul și tensiunea. Sigur, adecvat vârstei lor. Evitarea unor discuții cu copiii sau lipsa de explicații este nesănătoasă pentru ei.

A: Ce pot face părinții pentru a gestiona cât mai bine o astfel de situație?

D.P.: În primul rând să reacționeze cu calm și răbdare fără nicio formă de pedeapsă. Dacă tensiunea există în cuplu, să ofere copilului un minimum de explicații și soluții fără blamarea celuilalt. „Știi uneori și adulții își pierd cumpătul sau controlul, însă avem și eu și mama/tata încredere că ne vom înțelege unul pe celălalt”. Sau „M-am simțit îngrijorată și mi-am pierdut controlul și am ridicat tonul, îmi pare rău pentru asta”.

Un alt lucru important pe care copiii îl au de învățat este că uneori ne pierdem controlul, suntem reactivi însă ne propunem să reparăm și să schimbăm, să repetăm de mai puține ori același mod de reacție. Și dacă partenerul își cere iertare, copilul să audă și să învețe ce spunem noi mereu : „Mulțumesc că ți-ai cerut iertare.” Copiii au nevoie să audă asumarea în cuvinte și să vadă fapte. Conflictele și feedbackul negativ între adulți sunt un bun moment de creștere și evoluție personală. Să nu le privim ca atacuri la persoană sau critică. Mai ales când avem o relație care are la bază aprecierea reciprocă, mulțumirile zilnice, recunoștința unul față de celălalt, avem și un spațiu de evoluție. Incompatibilitățile și diferențele în cuplu și relații sunt una dintre cele mai bune șanse de creștere, el știe ceva ce mie îmi e greu și invers, ea este mai sociabilă, partenerul este mai retras, el este mai serios, ea mai jucăușă etc.

A: Care este rețeta fericirii în 3, 4 sau chiar mai mulți?

D.P.: Grija pentru relație, în primul rând pentru relația de cuplu. Când cuplul este bine atunci și copiii se simt în siguranță și au încredere și, esențial, au spațiul și libertatea de a fi copii. Cuplul să fie o prioritate pentru cei doi parteneri. Mulți părinți ignoră cuplul de dragul copiilor, însă acest sacrificiu nu îi este de folos copilului. Mai degrabă învață îndreptățirea, nu empatia, bunătatea autentică și reciprocitatea. Și o imagine distorsionată a responsabilității : copilul devine vigilent față de stările părinților și își distrage atenția de la propriile lui nevoi. Nevoile tututor trebuie să conteze.

Și al doilea lucru esențial este iertarea și asumarea relației. Să îți ceri iertare primul, fără justificări și scuze. Să existe acestă valoare în familie, iertarea, repararea relației orice ar fi, atunci ai încredere. Orgoliul produce rupturi și neîncredere.

Al treilea lucru important din observațiile mele este bucuria împărtășită în cuplu, prezența și reconectarea zilnică. O relație are nevoie de multe momente bune, de momente noi, de prezentă pentru a-și regăsi energia și motivația. Sentimentul că ne este bine împreună, în ciuda momentelor dificile. Copiii simt când tu ești acolo pentru ei, când pot conta pe tine fără sacrificiu și fără a-l responsabiliza cu fericirea sau nefericirea ta.

* Membrii comunității Avenor beneficiază de un discount. În baza codului de reducere #partener27avenor (care trebuie introdus în formularul de înscriere) beneficiați de o reducere de 25% din taxa de participare. Astfel, toți membrii comunității vor plăti taxa de participare de 188 lei/pers, respectiv 300 lei/cuplu.

Pentru confirmarea locului e nevoie de achitarea taxei de participare  prin virament bancar în contul Mind Education&Health nr. RO73BTRL04501202N75276xx, deschis la Banca Transilvania.