Editorial publicat în numărul de vară al revistei Avenor Avenue. Puteți citi integral revista accesând acest link: http://bit.ly/297wvbL
Am să încep acest editorial, dragi cititori mari și mici, printr-o confesiune: de când eram copil și până în prezent, pentru mine, despărţirea de anul trecut nu se petrecea pe 31 decembrie, după cum și Noul an nu era (și nu este)pe 1 ianuarie, ci în luna septembrie, indiferent dacă pe 1 sau pe 15. Evident, ca toată lumea, sărbătoresc și eu Revelionul, dar nu găsesc în mine forţa de a reflecta la anul scurs în acele momente. Gândurile, amintirile, proiecţiile de viitor îmi apar cu mai multă naturaleţe la sfârșitul unui an școlar. Speranţele și visele se adună mult mai firesc și armonios în preajma lunii septembrie.
Acum, în ultimele zile ale acestui an școlar, lung, intens și plin de aventuri, parcă zilele de școală capătă alte proporţii: încet-încet, orele de învăţătură, de stres, de concentrare, de concursuri și evaluări fac loc amintirilor cu serbări, excursii, râsete și pauze. Și parcă ne pare rău că, deși ne-am mai și văicărit la câte un impas, la câte o notă proastă, la câte o „nedreptate”, porţile școlii se vor închide pe 30 iunie și noi ne vom despărţi – vremelnic – de profesori și de colegi. Aceste zile de final de an școlar reprezintă pentru mine, și poate și pentru unii dintre voi, terminarea unui an.
Dar mai departe, între ultima zi de iunie și prima zi de septembrie, se întinde un Revelion mare de tot: VACANŢA! Pe care o serbăm cu artificii de munte și mare, torturi de verdeaţă și aer liber, plugușoare de excursii și drumeţii, sorcove de bună dispoziţie și odihnă activă. Vacanţa de vară îmi pare o imensă paranteză între finalul unui an și debutul celui următor, care trebuie umplută cu toate ingredientele fericirii.
Tot când eram copil și elevă, cântam în cor alături de colegii mei un refren care îi scotea din sărite pe profesorii noștri de atunci:
A venit vacanţa
Cu trenul din Franţa
Cărţile pe foc
Hai, copii, la joc!
Nu știu, poate îl mai rostesc și copiii din ziua de azi. Vă mărturisesc că, deși cântecelul promitea lucruri teribile (cărţile pe foc), niciunul dintre noi nu a dus la îndeplinire vreodată ameninţarea. Ba din contră, cărţile ne-au însoţit în zilele ploioase, în drumurile lungi cu mașina sau cu trenul, în momentele în care ne doream să mai fim și singuri. Sunt convinsă că la fel se întâmplă și se va întâmpla și cu voi. Luaţi cu voi oameni și lucruri dragi și bucuraţi-vă de Revelionul de vară!
