Maria, elevă în clasa a IX-a la Liceul Internațional Avenor, joacă tenis de performanță. Are un program încărcat de antrenamente și turnee și nu-i este ușor să țină pasul la școală. Dar a găsit la Avenor College susținere din partea colegilor și a profesorilor pentru a reuși să-și mențină și rezultatele școlare la cel mai înalt nivel.
Cum ai început să faci performanță în tenis?
Am început întâmplător. Când eram mică, am fost la o școală privată și aveam un program foarte încărcat: ajungeam la 6 acasă și nu aveam timp să fac absolut nimic. M-am mutat la școala de stat în clasa a II-a, acum aveam ore de la 8 până la 12, dar n-aveam ce să fac după-amiaza. Peste drum de școală, în curtea unui hotel, erau două terenuri de tenis, niște prieteni de familie jucau acolo tenis și părinții au zis să ne ducă și pe mine și pe sora mai mică. Aveam 8 ani când am început, foarte târziu pentru performanță. Dar am început în februarie, iar în septembrie jucam deja turnee. În prima vară, jucam de dimineața până seara, aș fi stat pe teren toată ziua. Îmi plăcea foarte tare.
Ce-ți place cel mai mult la acest sport?
Îmi place că se poate întâmpla orice, din orice punct. Poate cineva să joace perfect, dar de la o minge, de la o greșeală a arbitrului, de la orice mic detaliu se poate întoarce tot meciul. Nu depinde numai de tine să câștigi, trebuie să găsești soluții în diferite situații. La vârsta mea, toată lumea știe să dea loviturile tehnic și mentalul face diferența. Nu există doi jucători cu stiluri la fel, trebuie să te adaptezi mereu, ceea ce mi se pare că te ajută foarte mult în viață, chiar dacă n-ajungi să faci performanță până la capăt.
Cum te antrenezi mental pentru joc?
Încep să mă pregătesc mental cu o seară înainte de meci. Încep să mă vizualizez jucând meciul, să-mi vizualizez atitutindea de pe teren, cum mă adaptez la situația dată și la armele jucătorului, cum sunt calmă și nu mă enervez, cum aș vrea să joc tactic. Dimineața, înainte de meci cu vreo jumătate de oră, îmi fac încălzirea fizică foarte bine – alergare, încălzirea tuturor mușchilor – timp în care ori ascult muzică, să-mi iau mintea de la meci, ori, dacă am foarte mari emoții, încerc să mă gândesc cum o să fie în timpul meciului și să mă calmez, ca să pot să intru cu meciul deja început.
Poți să-mi dai un exemplu de meci răsturnat spectaculos?
Primul meci de care-mi aduc aminte este de când cred că aveam 10 ani. Eram pentru prima dată favorită la un turneu național, eram foarte entuziasmată și jucam cu o fată cu un an mai mare decât mine. Acum, nu-mi place să știu vârsta adversarului sau locul în clasament, simt că pune pe mine o presiune de care n-am nevoie. Atunci, nu făceam asta, mă uitam să știu cine-i adversarul. Am intrat fără presiune în meci, conduceam primul set cu 5-2. Acolo m-am relaxat: eram foarte emoționată pentru că o conduceam și am început să greșesc. După, ușor, ușor a început și ea să-și mai intre în mână și știu că am pierdut primul set 7-6. M-am enervat și am început să plâng, iar după, în setul 2, am pierdut 6-1.
Dar un meci care a început mai slab pentru tine, dar pe care l-ai întors?
Îmi aduc aminte un meci pe care l-am pierdut până la urmă, dar în care au fost foarte multe schimbări de genul acesta. Jucam cu o franțuzoaică, acum doi ani, în București, la un turneu internațional foarte important. Ea era mai mică decât mine – asta am aflat după meci – era stângace și e foarte dificil să joci cu stângaci. Eu sunt dreptace. Am intrat foarte prost în meci, ea avea 6-1, 4-1 și eu greșeam foarte ușor. Acolo a fost un moment în care m-am relaxat, am zis că nu mai am ce pierde și am început să joc: am dus două scurte, și nu mă pricepeam atunci la scurte, mi-au intrat și am făcut punct. Am prins încredere. Am luat setul 2 cu 6-4 și am avut 4-1 în decisiv, unde și-a ridicat ea din nou nivelul de joc și am început să jucăm foarte strâns. Am avut câteva șanse să fac puncte, până la urmă am pierdut 6-4, m-a întors ea în setul 2. Dar îmi aduc aminte că am jucat foarte bine meciul.
Cum măsori performanța?
În ultimul timp, merg la mai multe turnee internaționale în afara țării, cu antrenorul și cu copiii de la Tenis Club București, dar mama și tata nu vin cu noi și nu mă văd. Atunci când mă întorc și joc în țară, de obicei ei îmi spun dacă progresez, rămân pe loc sau regresez. Amândoi părinții au jucat puțin tenis când erau mici, dar de când m-am apucat eu să joc, au început și ei să se documenteze.
Cum reușești să îmbini participarea la turneele de tenis cu școala?
Este greu, pentru că nu pierd doar materia, ci și explicațiile profesorilor, pe care nu le pot recupera foarte ușor. Din ianuarie, am avut două plecări mai mari, de patru și de trei săptămâni, în rest am mai fost plecată câte o săptămână. De obicei, mă duc și vorbesc cu profesorii înainte de plecare, și-mi dau de făcut anumite lucruri. Încerc să fac măcar câte puțin de la fiecare materie – nu am cum să le fac pe toate -, cât să nu uit ce am făcut până atunci. Și cer colegilor la finalul fiecărei zile tot ce au scris. Am poze în telefon și le transcriu când mă întorc din turnee sau pe parcursul recuperării.
Care sunt materiile preferate, pe care le consideri cele mai folositoare pentru viitor?
Matematica. Îmi place de când eram mică, tot timpul am avut o pasiune pentru materiile care sunt logice, care nu sunt subiective la examene și la teste și pe care le înțeleg foarte ușor.
Când te gândești la viitor, ce imagine îți apare în minte?
Până acum câteva luni, era foarte clar: tenisul. Doar că acum am o perioadă destul de grea și îmi caut o variantă de back-up. Mă gândeam că mi-ar plăcea să fiu designer de interior și exterior –la Enterprise am avut de făcut un proiect despre un antreprenor de succes, iar al meu a fost despre Kelly Hoppen, care exact asta face. Mi-a plăcut foarte mult să fac proiectul și m-am gândit că mi-ar plăcea meseria asta.
Cum te ajută Liceul Avenor să ajungi acolo unde îți dorești?
Îmi permite să am multe activități extrașcolare și să pot recupera atunci când mă întorc din turnee – sunt profesorii mult mai înțelegători și mai binevoitori decât la școlile de stat. În plus, aici învăț mult mai ușor, profesorii explică mult mai bine, e totul foarte practic. Suntem mai puțini, ajungem să ne cunoaștem mai bine și-mi place atmosfera foarte mult.
