Educația – cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului

În luna martie, Kevin Bartlett, unul dintre cei mai experimentați profesioniști în domeniul educației la nivel internațional, a făcut o vizită de patru zile în România, la Avenor College. Vizita a venit în contextul în care, începând cu anul școlar 2016 – 2017, Avenor College a obținut acreditarea Cambridge International Examinations și am intrat în ECIS (European Council of International Schools).

Kevin Bartlett a susținut traininguri la care au luat parte profesorii Avenor și a discutat cu managementul școlii despre oportunitățile de pregătire profesională pentru anul 2016. Totodată, a organizat un workshop la care au participat toți actorii implicați în procesul educațional: copiii, profesorii, managementul școlii și părinții.

Kevin Bartlett are o experiență profesională de 40 de ani, dintre care timp de 15 ani în calitate de director al Școlii Internaționale din Bruxelles (ISB). Sub conducerea lui, ISB a fost numită „Școala Viitorului”, alături de doar alte cinci școli din lume. Pentru calitățile lui excepționale în calitate de lider educațional, în anul 2014 a primit titlul de „Superintendent of the Year”. În prezent, Kevin Bartlett se concentrează exclusiv pe împărtășirea experienței și a expertizei acumulate de-a lungul timpului prin intermediul organizației Common Ground Collaborative, al cărei fondator este.

În opinia lui, lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă, astfel încât educația a devenit, în acest moment, cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și a extremismului. Mai multe informații despre cum vede Kevin Bartlett educația și de ce consideră că este vital să existe o comunitate de învățare creată în jurul unei școli veți afla în interviul de mai jos.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ați învățat în cei 40 de ani de experiență ca profesor?

Sunt cele simple. Să ne învățăm meseria bine, să construim o relație cu elevii și să le dăm de înțeles că ne pasă de ei, să dezvoltăm o cultură bazată pe învățare și pe spirit de echipă în cadrul clasei. Să transformăm învățatul în sine într-un punct de referință în timpul conversațiilor, să ne stabilim obiective clare, să oferim un feedback sincer și constructiv, să desoperim care sunt strategiile care funcționează cel mai bine și să le practicăm pe acelea. Nu în ultimul rând, să ne bucurăm.

De ce este principiul simplității atât de important pentru dumneavoastră?

Nu este o surpriză pentru nimeni că școlile sunt organizații complicate. În absența unei căi simple de a vedea lucrurile, este foarte ușor să pierzi esențialul, să alergi după fiecare inițiativă nouă, să rămâi fără energie și să nu te mai concentrezi pe procesul de învățare. Simplitatea ne permite să vedem direcția corectă și ne ajută să facem lucrurile bine.

Ce este învățarea? Care este definiția pe care i-o dați dumneavoastră?

Nu are niciun rost să definim învățarea dacă nu o facem într-un mod simplu, memorabil și practic, în așa fel încât definiția să conducă la un mod de predare și evaluare practic. Din acest motiv, noi, ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), am venit cu propria noastră definiție a învățării. Ea include trei direcții care interacționează unele cu altele: învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter.

Care sunt cele mai importante principii de învățare pentru dumneavoastră?

Primul este existența unor principii de învățare 🙂 Apoi:

– Ca să fim eficienți și să transformăm învățarea din ceva teoretic în ceva practic, tangibil, care se întâmplă, trebuie să împărtășim un limbaj comun referitor la învățare.

– Oamenii pot învăța cum să învețe.

– Învățarea se întâmplă în contexte complexe și relevante.

– Adevărata învățare include capacitatea de a ne transpune în situații diferite.

Potrivit ‘The Common Ground Collaborative’ (CGC), învățarea conceptuală, învățarea pe bază de competențe și învățarea bazată pe trăsăturile de caracter interacționează în timp ce învățăm. Cum se întâmplă asta?

Trebuie să ne aducem aminte că vorbim despre ceea ce se întâmplă la nivelul creierului uman, un organ extrem de complex, cu nenumărate conexiuni. Orice definiție a învățării este o simplificare necesară a acestei complexități. Cu toate astea, definițiile pe care noi le folosim sunt extrem de utile.

În orice moment, toate cele trei tipuri de învățare pot fi active, dar, cel mai probabil, unul va fi dominant. De exemplu, când un copil exersează la vioară, el își construiește predominant o competență, dar, pe de altă parte, învață și trăsătura de caracter care se numește perseverență. Când un copil se pregătește pentru o dezbatere pe un subiect complex, el își dezvoltă o înțelegere conceptuală a problemelor-cheie, dar învață și competența de a dezbate într-un mod abil.

De ce este necesar să creăm o comunitate a învățării în jurul unui obiectiv comun?

Dacă este sau nu necesar depinde de cât de bună vrea școala respectivă să fie. Este destul de simplu să ai o relație tranzacțională cu acea comunitate pe care o construiești în jurul unei școli. Părinții plătesc taxe, copiii se duc la școală, școala le asigură educația. Misiunea educațională este dusă la îndeplinire, îndeajuns de bine.

Cu toate astea, pentru mine, „îndeajuns de bine” nu este niciodată suficient. Îmi place să lucrez cu școli care au o relație transformațională cu copiii, cu profesorii și cu părinții. În acest tip de școli, există o viziune comună împărtășită și sprijinită de toți actorii implicați în procesul educațional. Toată lumea folosește aceeași limbă atunci când vorbește despre învățare. Toată lumea știe cum anume să sprijine învățarea copilului în cele mai bune moduri. Toată lumea învață. Organizațiile de genul acesta sunt capabile să transforme viețile celor care fac parte din comunitate. Școala care are în jurul ei o astfel de comunitate devine mai mult decât o simplă școală: se transformă într-o comunitate de învățare.

De ce este important pentru elevi, pentru profesori, pentru părinți și pentru managementul unei școli să înțeleagă că fiecare are un rol vital în procesul educațional?

Școlile, asemenea ecosistemelor, sunt organizații conectate. Într-un ecosistem, acțiunile care au loc    într-o anumită parte a sistemului au, automat, efect într-o altă parte a aceluiași sistem. Tot ceea ce facem are un impact asupra succesului pe care îl are o școală și, implicit, asupra succesului pe care îl au copiii care învață în ea. Să înțelegem cum funcționează învățarea, să le dăm copiilor noștri sprijin și feedback, să ne sprijinim reciproc eforturile, să fim pozitivi și constructivi, să presupunem că persoana de lângă noi are intenții bune… Acestea sunt lucrurile care creează o cultură pozitivă, în cadrul căreia învățarea se poate dezvolta.

De ce este esențial pentru fiecare actor implicat în procesul educațional să înțeleagă cum anume se face învățarea?

Dacă nu învățăm cum să învățăm, nu ne vom atinge niciodată adevăratul potențial. În contextul în care cunoașterea crește exponențial, nu putem să ne mulțumim doar cu „amintitul”. Avem nevoie de aceste instrumente ca să procesăm noile informații, care ajung la noi din surse multiple, prin suporturi media diferite, și trebuie să fim capabili să le folosim în diverse scopuri.

Evident, cel mai important este ca elevii să știe cum să învețe și ca profesorii să-i ajute să-și internalizeze acest obicei. Apoi, la fel de important este ca profesorii să înțeleagă procesul de învățare nu doar pentru elevi, dar pentru ei înșiși. A fi profesor implică o învățare profesională care durează toată viață, această meserie fiind foarte complexă. Atunci când părinții înțeleg cum funcționează învățarea, înțeleg mai bine și sprijină munca pe care o depun elevii și profesorii. Și părinții pot intra în categoria celor care învață o viață întreagă. De ce nu?

Ce ar trebui să facă fiecare actor care face parte dintr-o comunitate de învățare în așa fel încât să sprijine mediul educațional?

Ar trebui să facă acele lucruri care sprijină orice mediu social de succes: să aibă intenții bune și să acționeze cu intenții pozitive; să muncească mult; să comunice într-un mod onest și să colaboreze în cadrul acelor proiecte care sunt clar în interesul copiilor și al școlii.

Care sunt acele aptitudini pe care copiii ar trebui să le învețe în școală în așa fel încât să aibă rezultate remarcabile în viitor și să devină adulți independenți?

Ei au nevoie să învețe o serie de lucruri, nu doar aptitudini, printre care dezvoltarea unei busole morale proprii, care să-i ghideze în luarea deciziilor corecte atunci când se regăsesc în fața unor dileme. În ceea ce privește aptitudinile sau competențele, sunt o mulțime. Ele includ „elementele de bază vechi”, cum sunt un nivel ridicat de alfabetizare și de raționament matematic, în timp ce „noile elemente de bază” includ adaptabilitatea, inovația, gândirea critică, rezolvarea problemelor în colaborare și competența tehnologică.

În cadrul vizitei la Avenor College, ați spus că „Educația este cea mai bună șansă pe care o avem”. Devine educația mai importantă decât era sau cel mai important obiectiv pe agenda de astăzi a educației este modul în care este sau ar trebui făcută?

Scriu aceste rânduri din Bruxelles, unde, recent, oameni nevinovați au murit din cauza teroriștilor extremiști. Lumea devine din ce în ce mai divizată și mai periculoasă. Cred cu tărie că educația este cel mai bun antidot împotriva fricii, a urii, a ignoranței și împotriva acelui extremism care alimentează aceste „mișcări” variate. Oamenii care sunt capabili să gândească, să evalueze informația, să identifice prejudecata și care și-au dezvoltat valori precum integritatea, empatia și alte aspecte care definesc un „caracter” bun sunt mai puțin susceptibili să fie atrași în direcția extremismului și a violenței fără minte.

Ce v-a plăcut cel mai mult la Avenor College?

O serie de lucruri: claritatea viziunii, aspirațiile înalte, modul în care elevii vorbesc despre școala lor, angajamentul instituției de învățământ, interesul pe care părinții îl acordă învățării. Dar probabil că cel mai important lucru care m-a impresionat este cultura pozitivă, de susținere, care există în școală. Oamenilor le pasă, într-adevăr de școală și de cei de lângă ei. Când lucrurile stau așa, atunci doar cerul este limita!