Scriitorul și ilustratorul Jeff Kinney a cunoscut succesul de public într-un mod la fel de neașteptat și miraculos ca autoarea seriei ”Harry Potter”, K.G.Rowling. Nimeni nu s-ar fi așteptat la apariția primului volum, din ceea ce avea să constituie ulterior o serie, că „Jurnalul unui puști” (în original ”Diary of a Wimpy Kid”) va sparge topurile celor mai vândute cărți de după 2008, atingând tiraje de zeci de milioane, fiind devorat și adorat de milioane de copii, dar, în același timp și contestat de o parte mai conservatoare din rândul părinților și mai ales a educatorilor.
Inclusiv în școala noastră „Jurnalul…” cu oricare din volumele lui a stîrnit ceva rumori de cancelarie. Fără judecăți de valoare, pentru că nu este vorba de cine are sau nu are dreptate, de cine are sau nu are gust artistic, de cine este mai preocupat sau mai puțin interesat de mesajul „educativ” al oricărei cărțulii pe care copiii ar trebui să o parcurgă. Cei care strâmbă din nas și chiar dezaprobă lectura Jurnalului consideră această carte nocivă pentru generațiile de puști ale prezentului, defăimătoare în privința ierarhiilor pe care le stabilește educația parentală și mai ales școala, abundând de expresii și referințe din zona mai puțin recomandată…școlarilor. Alții, în rândul cărora mă număr cu modestie, consideră că pentru copiii epocii contemporane supuși la atâția stimuli concurențiali apetitului pentru lectură, Jurnalul poate să fie o cale onorabilă să-i facă pe puștii noștri să deschidă o primă carte, apoi o a doua din aceeași serie. Apoi, o dată ce mecanismele cititului de plăcere s-au deschis, va urma cu siguranță și carte din recuzita culturală a literaturii pentru copii, ulterior din marea literatură.
Trăim vremuri lunecoase și nu cred că este timpul să ne ținem într-o țeapănă rigoare academică, reacționând vexat dacă elevii noștri nu se vor desfăta din prima la o pagină tot mai greu de îngurgitat (din rațiuni de context cultural și de limbaj) din Creangă sau Sadoveanu. Mai mult, nu le vom face niciun serviciu clasicilor literaturii românești sau universale dacă forțăm acest gen de lecturi. Copiii vor pierde orice interes pentru citit și, la vremea când vor putea să-i prețuiască pe Creangă sau Sadoveanu, își vor fi reactivat repulsia și dificultățile de acum. Eu una așa am pățit și au trebuit să se scurgă muulți ani până l-am descoperit, de una singură, pe Sadoveanu. Mult mai târziu.
Așa încât… un dram de înțelepciune șmecheroasă nu strică în viziunea unui educator. Hai să ne bucurăm că elevii noștri, chiar cei mai îndărătnici la lectură, sorb cu nesaț paginile mai puțin ortodoxe din seria Jurnalul unui puști. Este un demers aproape necesar, similar vizionării unei ecranizări după un roman. Unii vor avea chef să citească și cartea. Alții se vor mulțumi cu filmul, în cele mai multe cazuri, inferior cărții, valoric și estetic.
Pe data de 6 decembrie (și duminică, și de Moș Nicolae), autorul Jeff Kinney poposește în România pentru o zi, având un program extrem de divers și de încărcat. Avenor College este partener al evenimentelor care vor însoți turneul autorului. Elevii noștri vor avea ocazia să-l vadă în carne și oase pe Jeff Kinney, să-i pună întrebări, să obțină autografe, ba chiar să câștige la o tombolă care le va oferi prilejul să facă alături de autor un tur al Bucureștiului. Și astfel vor constata cât de reconfortant este să fii puști și să-ți pară bine de asta!
