Cum se fac poveștile? Cum se întâmplă impulsul care ne împinge în situația de a ajunge, din degustători de basme și povestiri in creatori? De unde această atracție?

Într-o zi de VINERI 13 februarie, elevii de gimnaziu de la Avenor au avut ocazia să afle unele din ”rețetele” alcătuitului de povești de la un scriitor în carne și oase, invitat să dialogheze cu cei curioși și dornici să experimenteze condiția de creator de basme. Este vorba de Florin Bican, reputat traducător în limba engleză și autorul a trei cărți pentru copii, delicioase și provocante: ”Cântice mârlănești” (Ed. Humanitas educațional), ”Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc” (Ed. Arthur, premiul I la Gala de carte ”Bun de tipar” 2014”) și ”Și v-am spus povestea așa” (Ed. Arthur).

Cu copiii așezați confortabil pe mocheta din Biblioteca școlii, cu invitatul foarte aproape – fizic, dar nu numai – de gazdele întrebătoare, această reconfortantă întâlnire a fost cu totul ieșită din tiparul evenimentelor scrobite de gen. Florin a spart iute gheața aducându-și aminte, cu un haz nespus, de cum a încercat și cum nu a reușit de niciun fel să scrie primul basm din viața lui, la vârsta de cinci ani. Auditoriul a empatizat în mod natural, fiecare dintre copii, cugetând în sinea lui că a trăit experiențe asemănătoare și că, deși pare, nu e deloc simplu să inventezi o poveste: frumoasă, autentică, originală și de ce nu? înălțătoare.

Iată însă că volumul ”Și v-am spus povestea așa” ilustrează biruința spiritului creativ față de complexele scrisului. Florin preia teme și subiecte din basme clasice românești (Greuceanu, Harap Alb) și le introduce într-un malaxor care combină elemente tradiționale, cu fapte, personaje și aluzii culturale contemporane. Rezultatul este un produs literar spumos, recomandabil nu numai copiilor dar și părinților de orice vârstă și, de ce nu, bunicilor care se vor amuza sau scandaliza, după caz, regăsind structura basmelor obligatorii de citit nepoților într-o pastă nouă, plină de prospețime.

Copiii noștri s-au delectat auzindu-l pe invitat cum lecturează cu ritm și inspirație actoricească, un fragment dintr-o pseudo-poveste. Dar mai tare și mai tare s-au bucurat până la hohote tumultoase și aplauze la scenă deschisă la lectura super-amuzantelor poeme din volumul ”Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc”, pe care, la sfârșitul întâlnirii s-au precipitat să și-o cumpere.

Mă gândeam să ofer cititorilor acestui articol un fragment (unul din multele) relevant din volumul de poeme ”fără tâlc”. Dar mai bine descos curiozitatea dumneavoastră și vă las să descoperiți tâlcul fără tâlc al întregului volum. Lectură plăcută! Garantat.