Cine a privit măcar o dată un copil, cine s-a uitat în ochii lui…ştie!
Este acea frumuseṭe care nu poate fi descrisӑ în cuvinte! Este liniştea pe care el o emana! Este starea lui de A FI. Fiecare copil este un Univers întreg şi lumile se înclina în faţa puritaţii lui.
De ce aduc bucurie copiii în viaţa adulţilor?
Fiindcă ne fac să trăim în momentul Prezent. Pentru că sunt parte din noi şi chiar dacă uităm să respirăm bucurii şi frumusete, ei ne ajută. Ne ajută necondiţionat, doar să le dăm şansa unei priviri atente, aplecate asupra lor.
M-a impresionat pană la lacrimi un scurt mesaj video, în care un copil, un elev, este scos din clasă doar pentru că nu putea să pronunţe un cuvânt! Şi trăim într-o lume în care NU există nici măcar doi oameni la fel.
Cred sincer că fiecare copil face, în fiecare moment, ce poate el mai bine. Adesea, greşim noi cei mari atunci când nu avem răbdare cu ei. Atunci când presupunem că ei trebuie să ştie şi să facă totul si orice fară ca noi să răspundem întrebărilor, fără să le explicăm, fară să îi îmbrăţisam şi fără să le arătam că le suntem aproape în fiecare moment.
Din rolul meu de învăṭătoare văd multe, multe chipuri și chiar mai multe stări, trăiri. Văd cum o ora începută cu un zâmbet aduce mii de zâmbete în schimb. Văd cum întrebările adresate copiilor, îi cresc și îi dezvoltă. Văd cum o durere, un disconfort neexprimat aduce norişori pe chipul lui de copil.
Îmi place să cred că tot mai mulţi oameni mari înţeleg şi acceptӑ cӑ un copil este înainte de orice o fiinţӑ completӑ, o fiinţӑ frumoasӑ pe care o ajutӑm sӑ creascӑ “udând” potenţialul personal, îndrumându-l, iubindu-l şi arӑtandu-i cӑ şi noi muncim, şi noi trăim şi nouӑ ne este uneori greu.
De aceea, îmi plac mult bucuriile trӑite şi împӑrtӑșite de copii! Aş putea sӑ vӑ dau şi exemple, dar sunt sigurӑ cӑ fiecare avem multe, multe exemple personale în care copiii ne-au facut sӑ trӑim bucurii!
Ce-ați zice dacă ne-am nota zilnic într-un caieţel o bucurie pe care am trӑit-o datoritӑ lor şi o bucurie pe care noi le-am adus-o?
