“Creează o legătură dacă vrei să construieşti o relaţie! Dacă reuşeşti să construieşti o legătură bună cu mine, eu voi face multe lucruri pentru tine.” A zis-o fiică-mea vorbind despre profa de geografie venită în probe la şcoala ei, Colegiul Avenor, o şcoală privată unde profesorii sunt testaţi înainte de a fi angajaţi. Sunt verificaţi chiar la clasă, în ore. După ce susţin ora de curs, copiii discută cu conducerea şcolii despre ce le-a plăcut sau nu la profesorul respectiv. Doamna profesoară care venise pentru catedra de geografie n-a trecut testul copiilor pentru simplul fapt că nu a încercat să creeze cu ei o legătură. Că nici măcar nu i-a întrebat cum îi cheamă, că n-a încercat să afle cât de importantă este geografia în viaţa lor, ce le place şi ce nu. Timp de o oră n-a făcut altceva decât să dicteze 4 pagini de caiet studenţesc despre Rusia. Cu date, cifre, cu longitudinea şi mai ales atitudinea unui profesor care are ocazia să le arate copiilor cât de bine şi-a învăţat el lecţia. “Mama, pentru câte ştie ea despre Rusia îi dau 10, dar pentru câte m-a învăţat pe mine în ora asta nu-i dau mai mult de 4”.
Unii ar spune ”din pacate”, eu spun “din fericire” – pe copiii din ziua de astazi nu-i păcăleşti. Nu-i mai poţi obliga să te respecte. Nu-ţi vor acorda niciun gram de atenţie “din obligaţie”. Buna creştere îi învaţă să te respecte dacă eşti foarte bun în ceea ce faci. Daca ştii să-i cucereşti şi să-i atragi, să creezi o legătură cu ei. Nu sunt nişte mici prefăcuţi care în faţă îţi zâmbesc şi, cum ai ieşit din clasă, îţi scot limba. Ori te iubesc, ori nu. Sunt suficient de politicoşi şi de educaţi ca să nu răspundă urât (cei mai mulţi dintre ei), dar nu fac un efort minim să te simţi bine dacă nu simt ei că meriţi asta.
Doamna venită în testări a tratat ora de geografie ca pe unica ei şansă de a demonstra cât de pregătită e la această materie. N-a fost atentă la cum să-i prindă, cum să-i cucerească. Nu s-a gândit la acest aspect nici în privinţa vestimentaţiei, nici a prestaţiei. N-a înţeles că testul în faţa acestei generaţii îl dă omul şi nu profesorul. Îl dă talentul şi nu pregătirea, îl dă psihologul şi nu pedagogul.
“Stabileşte o legătură cu mine, fă-mă să te plac, să te aştept cu nerăbdare, să te primesc cu bucurie la clasă şi atunci o să fac orice pentru tine.”
“Trăim vremuri grele” şi vă rog să citiţi asta cu mult umor. Copiii noştri nu mai fac nimic pentru că “aşa trebuie”, pentru că “am zis io”, pentru că “ io te-am făcut, io te omor”, pentru că “io plătesc şi, până când o să fii pe banii tăi, trebuie să mă asculţi pe mine”. Eu mă bucur că fata mea gândeşte aşa.
Mutăm puţin testul pe care l-a dat doamna de geografie în viaţa noastră de adulţi? La serviciu, în viaţa de cuplu, în relaţiile de prietenie? Îmi dau seama că am pierdut câteva catedre până acum.